Apa Dunării, Femeia necredincioasă și Cimpoiul




Femeia necredincioasă de Dumitru Mândreaţă
O femeie îşi înşela mereu bărbatul. Satul ştia, dar bărbatul ba. De câte ori nevastăsa dorea să petreacă cu „gagicu” ei, să pre­făcea că e bolnavă, să lega la cap şi zăcea cu o înțăpene junghiurile şi nu şi-ar pricepe leacul, decât atunci când ar bea apă din Dunăre. Bărbatul său săracul - să ducea la Dunăre să ia apă, ca să nu і să prăpădească ne­vasta.
În drumul lui erea un cimpoier, care, ştia lucrurile cum ştau şi de câte ori îl vedea trecând, îşi lua cimpoiul şi pleca să cânte nevastăsei „bolnave” şi amantului ei trei zâle şi trei nopţi, cât făcea bărbatu-său pe drum.
Altădată nu і s-a plătit cum să cade şi s-a hotărât să-i spună amărâtului de bărbat adevărul. Când îl vede, îi ţine
calea cu cimpoiul la subţioară:
-Unde te duci, măi creştine?
-Ei, măi frati-meu, am femeia bolnavă rău.
-Ce are, mă?
-Nu ştiu, că n-are leac decât da­că îi apuc apă din Dunăre şi cum bea, să face sănătoasă.
-Mă da prost eşti! Nu e adevărat. De câte ori tu plecai Dunăre, eu cu cimpoiul meu le cântam soției tale când ea făcea petrecea cu cutare...
-Nu să poate mă, că e bolnavă rău.
-Mă, dacă nu crez, uite iau un sac, te bag în el și te pun dupe uşă, ca să vezi şi tu ce face „bolnava” ta.
Zis şi făcut. Au plecat amândoi şi când a fost aproape de casă l-a băgat în sac şi a intrat cu el în spinare punându-l după uşă.
Când soția la întrebat ce are în sac, el a spus că are un cojoc mare rupt şi când o pleca, îl duce la cojocar.
Şi începe petrecerea. Femeia pune masa, iar cimpoierul cânta cu foc. După ce mâncau şi măi beau, femeia începea să joace cu amantul său chiuind și strigând:
Radu meu la Dunăre
Zâi, să-i vie numele! zâi mă!...
Radu privea pe o găurice din sac, iar cimpoierul răspundea:
- Dezlegar-ar neică sacul
Şi-ai să vezi, puică, pe dracul...
Când era chefu mai în toi, cim­poierul desfăcu sacul, ca să scoată „cojocul” şi hop, Radu iase din sac şi căşună pe nevastă-sa, o bate-n lege cu frânghia udă toată noaptea, iar pe cimpoier l-а pus să cânte.

Auzită de la Dumitru I. Mândreaţă (98 ani)
comuna Frâțila-Vâlcea (1932)
de M D. Niţu — învățător Stirbești-Vâlcea
Revista Izvorașul

№.7-8 – Iulie-August 1938

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Comentarii