Zâmbete acre: Cum trebuie să economisim?

Zâmbete acre: Cum trebuie să economisim?

Așa îi este dat omului - să fie econom. Înzestrat cu inteligenţă, el întotdea­una se îngrijeşte să facă economii, să nu mănânce totul astăzi, să lase ceva şi pentru mâine, or, niciodată nu putem şti ce va fi mai târziu. Puţinul ce-l are el îl împarte în două - pe astăzi şi pe mai apoi, ca să fie mult-puţin sigur că, ce s-ar întâmpla, va avea ce pune în gură şi mâine.

Însa, socoteala de acasă foarte rar se potriveşte cu cea de la târg. Şi uneori parcă facem mereu econo­mii, dar într-o zi ne trezim cu fundul gol pe gheaţă. Cam aşa ceva s-a întâmplat acum cu cei care ani în şir puneau deo­parte cate o rublă - două, ca să se poată descurca în caz de vreo nevoie nepre­văzută. Altfel spus, strângeam  bani  albi  pentru  zile negre.  Dar  într-o  bună  zi  am  constatat  că
zilele negre au sosit, iar banii depuşi la bancă au dispărut şi nimeni nu ştie cum şi unde. Cu atât mai mult, nu pu­tem şti cine-i vino­vatul (hoţul). Am fost prădaţi ziua în amiaza mare. Cum a putut să se întâmple aşa ceva, de ce am fost pe­depsiţi atât de crunt — nu-mi pot da seama. Poate că noi, oamenii maturi, am greşit cu ceva, poate, involuntar, am comis nişte păcate grele şi aşa ni se cuvine. Dar copiii? Chiar la naştere, posibil, încă nebotezaţi, ei au fost înşelaţi ca şi noi. Părinţii depuneau bani la casa de economii, pentru ca atunci când copilul va ajunge la majorat să aibă în buzunar ceva bani, să-i fie mai uşor să facă primii paşi în viaţă. Dar n-a ieşit aşa cum sperau părinţii. Posibil, că acesta a fost un moment educativ, conceput de cineva, ca şi copiii, de la bun început, să nțeleagă în ce ţară s-au născut şi ce fi aşteaptă în viitor. Însă, oricum, n-a ieşit tocmai bine.

Cum vedem, e prea puțin să câştigăm un ban. Trebuie să ştim şi cum să-l păftrăm şi să-l păzim de hoţi. În bancă — puţină nădejde, din când în când şi nu prea rar, aflăm că a mai dat faliment vreo structură bancară şi depună­torii iarăşi au rămas cu buzele fripte. Sa-i păstrăm acasă, iarăşi e primejdios — putem rămâne nu numai fără bani, dar şi fără zile. Cine a agonisit câteva sute de grivne trebuie să doarmă cu toporul sub cap, ca imediat după război, când dacă un ţăran vindea vreo vită, putea fi aproape sigur că la noapte sau mâine neapărat va avea oaspeţi nepoftiţi. Cei care au bani mulţi au, bănuiesc, şi armament mai modern, iar cei cu câteva grivne se pot bizui numai pe topor, trebuie să doarmă iepureşte, cu frica-n sân şi cu mâna pe el. Aşa că, fiecare poate să aleagă: sa doarmă aşa cum am spus mai sus, ori sa doarmă mal liniştit, dar fără economii şi cam flă­mând.

Însă şi unii, şi alţii ştiu că banii trebuie ascunşi ca nimeni să nu-i poată găsi vreodată - zidiţi în perete, dosiţi sub podea ş. a. m. d. Dar hoţii de meserie îi pot găsi oriunde. Aţi auzit, probabil, nu o dată cum unui om stringător şi econom i-au ros şoarecii banii. Prin urmare, banii trebuie ascunşi în aşa fel ca nici şoarecii să nu poată străbate la ei. Îmi spunea cineva odată că cea mai sigură bancă de econo­mii este borcanul de 3 litri. E posibil. Personal n-am în­cercat. Şi nu de aceea că n-aş avea borcan, am bor­can, bani n-am. Iar pe cei ce vor să apeleze la serviciile borcanului aş vrea să-i previn. Un ins a mers pe această cale şi a pus banii într-un borcan pe care l-а închis cu un сараc de capron, l-a ascuns unde ştia el şi dormea noaptea liniştit. Până în ziua când a vrut să vadă ce mai face comoara lui. Şi a rămas surprins: şoarecii au ros capa­cul de capron, iar din bani şi-au făcut un culcuş comod în bor­can. Deci, atențiune! Borcanul trebuie în­chis ermetic cu un capac de metal!

Iar între timp, se fură. Cândva se spunea că se fură ca-n codru. Astăzi putem spune că se fură şi codrul. Cine rătăceş­te uneori prin pădure în căuţarea ciuper­cilor, rămâne uimit de ceea ce vede: mai ieri aici era o mândreţe de dumbravă, iar astăzi a rămas doar o costişă pleşuvă. Unde-i lem­nul, unde-s banii — nimeni nu ştie. Şi iată la ce m-am gândit: dacă nici miliţia, nici procuratura nu pot da de urmele banilor fu­raţi, ar fi bine să fie deschisă o academie de şoareci. Poate aceste fiinţe, doar cât degetul cel mare la vedere, dar atât de inventive şi isco­ditoare, fiind instruite şi dresate în cadrul acelei instituţii de studii superioare, ar deveni detectivi neîntrecuţi şi ne-ar ajuta să mai punem frâu furturilor, să ne punem economiile făcute la un adăpost ceva mai sigur, pentru că chiar dacă banii nu aduc neapărat fericirea, ci mai mult bătaie de cap în plus, nopţi petre­cute cu ochii deschişi, to­tuşi, e mai bine aşa decât făra griji, dar şi fără un ban în buzunar.

I.Olari

Desen de Ion Cojocaru

Zorile Bucovinei

№.60 - 8 august 2001