Împărăteasa Maria Tereza într-un sat din Bucovina
Într-o zi de vară, frumoasa Măria Tereza,
împărăteasa Austriei, călătorea prin satele Bucovinei. Nu înainta mult trăsura
printre frumoasele păduri şi lanuri, când în depărtare împărăteasa văzu o ceată
de ţărani care veneau agale spre cupeul ei. Cum ajunse ţăranii lângă cupeu, îşi
scoase căciulile din cap şi salutară pe împărăteasă zicând : „sărutăm mâna”, dar aşa tare cum se cădea la o împărăteasă ca
Maria Tereza.
Împărăteasa se dete jos din trăsură, le
mulţumi şi-i întrebă cu vocea blândă:
-La târg, Măria Ta, răspunse unul dintre
ţărani.
-Mergeţi cu bine!
Ţăranii plecară spre oraşul din
apropiere, iar împărăteasa plecă spre satul ce se zaria în depărtare.
Cum ajunse în sat, mai mulţi ţăranii
români se strânseră înprejurul ei şi-i spunea, fiecare păsurile lor. Unul
spunea că-i asupreşte pârcălabul, altul că-i bate jandarmul; în urmă veni un
bătrân care părea a fi istovit de foame şi zise cu vocea-i domoală:
-Măria Ta, în ţara noastră, mulţi răbdăm
de foame căci n-avem pâine să mâncăm!
-Dacă n-aveţi! Pâine, mâncaţi cozonaci,
răspunse împărăteasa. Rostind vorbele astea, porni mai departe.
V. Gr. Staneiu – Focşani
Revista Albina
Nr. 25-28 – iulie-august 1925
0 Comentarii