Pe apă s-au luat, pe apă s-au dus

Pe apă s-au luat, pe apă s-au dus

Un cârciumar a vrut să ţină socoteală de câştigul ce-l avea în 3 ani dela apa pe care o punea în vin şi rachiu. Banii pe apă, îi punea într-o lădiţă de-oparte.

Când s-au împlinit 3 ani, lădiţa era plină de parale. Aprinzându-i-se casa pe neașteptate, i-a ars toată gospodăria, şi n-a putut scăpa de cât lădiţa cu bani.

Ce să facă el ca în cel mai scurt timp să se poată iar îmbogăţi? După multă chibzuială, gândind, îşi zise în sine:

-Să fac o negustorie, care să mă îmbogățească în câte-va zile - nu în ani. Şi cea maj bună, e să cumpăr gâşte. Căci doar la oraş au bun preţ.

Pleacă prin sate şi în câte-va zile cumpăra 1000 gâşte. Le ia dinapoi pe jos, cu câţi-va oameni şi le mână la oraş.

În apropiere, era o baltă. Cârciumarul poposește, le dă grăunţe să mănânce ca să fie mai grele. Gâştile satule, văzând apă, zburară. Şi cât a-i bate din palme au zburat toate şi s-au oprit în mijlocul bălţii de unde nu le-a mai puteai găsi.

Trece pe acolo un cunoscut din satul cârciumarului, care-i strigă în gura mare:

-Lasă-le nene Vasilache, pe apă le-ai luat, pe apă s-au dus!

Nicolae Bradea - Cărăpceşti, județul Tutova.

Revista Albina

Nr. 25-28 – iulie-august 1925