Povestea omului naiv si celor trei hoţi

Povestea omului naiv si celor trei hoţi

Într-o zi de târg, un om s-a pornit la drum cu un măgar şi un ţap, pe care vroia să-i vândă. De gâtul ţapului atârna un clopoţel. Trei hoţi au dat cu ochii de omul cu marfa de vânzare şi au început să pună la cale cum l-ar putea jefui mai bine. Unul din ei zice:

-Am să-i fur ţapul şi să vedeţi că nici nu va băga de seamă!

Cel de-al doilea adaugă:

-Bine. Fură-i tu ţapul, căci atunci am să-i pot fura şi eu măgarul!

-Ce spuneţi voi nu e greu de făcut, se amestecă în vorbă cel de-al treilea hoţ, întrebându-i:

-Ce-aţi spune voi, dacă ar rămâne fără de haine? Apucaţi-vă de-i furaţi ţapul şi măgarul şi eu pun rămăşag că
izbutesc să fur hainele e pe el.

În tot timpul ista omul nostru nici nu bănuia ce capcană i se pre­găteşte. Cel dintâi hoţ se apropie de ţap, îi dezlegă clopoţelul de la gât, şi după ce-l leagă de coada măgarului, luă ţapul şi pleacă. La o cotitură de drum, se uită omul înapoi şi... ia ţapul de unde nu-i. Se întoarse să-l caute. Atunci îi iese înainte al doilea hoţ şi-l întreabă ce-a păţit. Omul îi spune că pe drum i s-a pierdut ţapul.

-Am văzut eu ţapul tău, spune hoţul. Uite, acum câteva clipe, un om a intrat în pădurea de la marginea drumului cu un ţap de funie. Cred că-l ajungi, dacă te porneşti după dânsul.

L-a rugat gospodarul pe hoţ să-i ţină măgarul, iar el o luă la fugă să-l prindă pe cel ce-i furase ţapul. În acel moment, hoţul se făcu nevăzut, cu tot cu măgar. Întorcându-se şi văzând că a rămas şi fără măgar, păgubaşul se puse pe bocete şi o luă pe drum drept înainte, în dreptul unei ape, dând de unul care plângea şi el, se interesă ce necaz are. Şmecherul i-a povestit că a fost trimis de stăpân la târg cu un săculeţ cu aur. La marginea apei l-a furat somnul şi, în timp ce dormea, săculeţul căzuse în râu. Spunându-i acestea, se porni iar pe bocete. Atunci cel cu paguba ţapului şi măgarului îl întrebă de ce nu se aruncă în apă să-şi caute pierderea.

- Totdeauna mi-a fost frică de apă, i-a răspuns escrocul. Nici nu ştiu să înot. Dar aş-da şi douăzeci de bucăţele de aur celui care s-ar încumeta să-mi scoată săculeţul.

Omului nostru i s-a luminat faţa de bucurie. Se gândi că Dumnezeu a vrut să-l despăgubească de pierderea ţapului şi măgarului. Se dez­brăcă, intră în apă şi începu să caute, dar nu găsi nimic. Când ieşi la mal, hainele nu erau nicăieri. Aşa a reuşit să-l amăgească şi cel de-al treilea hoţ pe omul ce credea în toate minciunile.

Auzită de Leon Nimigean

Oprişeni, raionul Hliboca

Zorile Bucovinei