Prima descriere a sfintelor Paşti a fost făcută de un bucovinean

Prima descriere a sfintelor Paşti a fost făcută de un bucovinean

Una dintre cele mai frumoase şi mai înălţătoare sărbători pe care poporul român o săr­bătoreşte cu sfinţenie, pregătindu-se pentru ea cu evlavie şi credinţă sufletească, este învierea Domnului - Sfintele Paşti. De această miraculoasă sărbătoare în conştiinţa şi spiritul poporului s-au coagulat o serie de tradiţii şi datini care din moşi-strămoşi s-au păstrat aproape nealterate, atrăgând astfel atenţia multor cercetători şi folclorişti.

Puţini, însă, ştiu că prima investigaţie în acest domeniu, descrierea sărbătorii Paştelui la români, a fost efectuată de folcloristul
bucovinean Leonidas Bodnărescu, născut la 19 iulie 1872 în satul Boian din actualul raion Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi. A decedat la 1945, în Suceava.

În timpul vieţii sale Leonidas Bodnărescu a publicat articole cu caracter etnografic în multe periodice: Deş­teptarea, Făt-Frumos, Gazeta Bucovinei, Patria, Timpul ş. a. Popularitatea şi-a repurtat-o datorită operelor sale ştiinţifice dedicate ciclului de obiceiuri calendaristice ale românilor bucovineni: „Crăciunul şi Anul Nou la români” (1904), „Câteva datini de Paşti la români, încondeiatul ouălor de Paşti în culori” (1908), „Câteva datini de Crăciun şi Anul Nou la români” (1943).

Studiul lui L. Bodnărescu „Câteva datini de Paşti la români. Încondeiatul ouălor de Paşti în culori” a văzut lumina tiparului în 1908.

În această lucrare folcloristul a cercetat rădăcinile traditiei de încondeiere a ouălor în culoare roşie. Autorul a expus 7 versiuni ale provenienţei obiceiului. Conform uneia din ele, acest lucru e făcut în cinstea sângelui nevinovat al lui Hristos, vărsat pentru păcatele omeneşti. Sunt descrise cu lux de amănunte şi unealta specială pentru încondeierea ouălor - chişiţa. Această unealtă era compusă dintr-un beţişor, o bucăţică de alamă sau tinichea şi 1-3 peri de porc. Pentru vopsirea ouălor se folosea şi o pensulă pentru ceară formată dintr-un beţişor rotunjit, un capăt al căruia era înfaşurat cu peticuţă legată cu aţă. Ea servea pentru încondeierea în puncte. Pentru tragerea liniilor mai groase erau folosite pene de gâscă.

O mare atenţie cercetătorul a atras vopselelor pentru ouă împestriţate. De obicei, ele erau dobândite din suc de plante şi erau ţinute un timp sub razele de soare. De exemplu, culoarea galbenă era dobândită din mlădiţe de pomi tineri sau din coajă de miere, de ceapă, din frunze de anemonă etc; culoarea roşie - din coajă de măr sălbatic; neagră - din coajă de arin. Pentru a le da ouălor un miros plăcut, nevestele în ajunul Sf. Ilie culegeau rovârf şi păstrau planta într-o cameră uscată pentru folosirea ei ulterioară.

E valoroasă şi clasificarea ornamentelor ouălor încondeiate, propusă de L. Bodnărescu. Ornamentele sunt diferenţiate în 5 grupe (serii): cu imagini de muscă, peşte, capră, cocoş, albină, rac, şarpe, părţi din corpul animalelor sau păsări: lăbuţe de gâscă, coadă de rândunică ş. a.; în a doua serie - imagini de flori, fructe; în a treia - imagini de unelte agricole şi cosmice: greble, hârleţe, cazmale, sape etc.; a patra - motive din industria casnică; a cincea - diferite desene - desagi, brâul popii etc. Se înţelege că în selectarea ornamentelor, precum şi în redarea unui anumit conţinut există un anumit simbolism, bazat pe credinţele arhaice ale omului străvechi. De exemplu, ornamentul vegetal (crengi de copaci, flori, fructe) simbolizează dorinţa de creştere şi coacere a roadei; imagini de animale - farmecul natalităţii animalelor, sănătatea prăsilei, venitul stăpânului.

Prezintă interes şi descrierea con­ţinutului „blidului”. De obicei, în coşărcuţă creştinii puneau două păscuţe, câteva ouă încondeiate sau vopsite, o bucăţică de slănină, brânză, unt, usturoi, mac, hrean, sare, leuştean, busuioc, tămâie, o peticuţă cu care ştergeau ouăle boite şi o lumânare.

În lucrarea amintită sunt descrise şi unele obiceiuri legate de ouăle de paşti. De exemplu, într-o strachină se puneau un ou boit şi o monedă de argint, se turna apă neîncepută adusă de la fântână şi toţi membrii familiei se spălau cu această apă. Apropiind oul de obraz, creştinii rosteau următoarele cuvinte:

„Să fiu sănătos (sănătoasă)

şi obrazul să-mi rie roşu ca oul;

Toţi să mă dorească şi să mă aştepte

Aşa cum sunt aşteptate ouăle de Paşti;

Să fii iubit (iubită)

Ca ouăle în ziua Paştilor”.

La sfârşitul lucrării sunt ataşate anexele: textul descântecului pentru vacă, de la care e luată mana; 43 de ornamente ale ouălor de paşti; 3 fotografii, cheia dispozitivului pentru încondeierea ouălor etc.

Dumitru Mintencu

Concordia

№. 16 – 22 aprilie 2011