Împământenirea luceafărului (Istoria bustului lui M.Eminescu din Cernăuţi)

Împământenirea luceafărului 

(Istoria bustului lui Mihai Eminescu din Cernăuţi)

Oraşul Cernăuţi, duminică, 7 decembrie 1930. În acea zi de înce­put de iarnă, însă cu „o vreme admirabilă ca de primăvară”, în Parcul „Arboroasa” a fost dez­velit bustul Luceafăru­lui poeziei noastre, ope­ra căruia a intrat în patrimoniul de aur al literaturii universale, devenind o comoară spirituală a întregii omeniri. Sculptorul R. P. Hette a înveşnicit în bronz chipul aceluia care „a turnat gândul şi susţinerea sa în nemuritoare versuri”, fiindcă el a înţeles să atingă cu o neîntrecută măiestrie toate coardele sufletu­lui omenesc.

Bustul lui Mihai Eminescu a fost înălţat din iniţiativa Sec­ţiei cernăuţene a Societăţii
„Liga culturală” înfiinţată la 29 iunie 1924, care din primele zile ale întemeierii sale a des­făşurat o intensă activitate de valorificare şi popularizare în Bucovina a operei nemuritoa­re a marelui poet. În iunie 1925 Comitetul acestei Socie­tăţi, condus de profesorul uni­versitar Vasile Gherasim, care ne-a lăsat şi o bogată moşte­nire literară, a adoptat hotărâ­rea, primită cu entuziasm de către populaţia din Cernăuţi, de a-şi depune toate eforturile pentru ridicarea unui monu­ment poetului în oraşul care este atât de strâns legat de viaţa şi activitatea lui Emines­cu.

Fondurile pentru ridicarea bustului lui Eminescu au fost adunate cu greu de către membrii „Ligii Culturale”. În decurs de aproape cinci ani ei au organizat un şir de confe­rinţe şi şezători culturale, con­certe şi reprezentaţii teatrale despre viaţa şi activitatea poe­tului, printre care „Eminescu şi Bucovina”, „Omul Eminescu”, „Alecsandri şi Eminescu” şi altele, colectând mijloace pen­tru atingerea scopului nobil. Societatea a primit un mare ajutor din partea redacţiilor ziarelor „Adevărul” şi „Dimi­neaţa”, care, având bani în plus, adunaţi pentru înălţarea monumentului poetului în ora­şul Iaşi, i-a împărţit frăţeşte între Cernăuţi şi Cluj. Astfel, cernăuţenilor le-a revenit suma de 113 mii lei, care, ataşată la banii colectaţi aici, le-a dat posibilitate să înceapă lucrările pentru înălţarea bus­tului. A fost anunţat un con­curs pentru cea mai reuşită machetă, care să-l prezinte pe Eminescu din perioada când a scris poemul „Luceafărul”. Concursul, la care au partici­pat opt autori, a avut loc în ziua de 29 mai 1930. În urma unor prelungite dezbateri a fost ales proiectul, prezentat de R. P. Hette.

Bustul Luceafărului poe­ziei noastre a fost aşezat în Parcul „Arboroasa”, ales de membrii „Ligii Culturale” ca cel mai potrivit loc, pentru că, „fiind văzut din toate părţile, să fie un continuu stimulent... La mai multă dezinteresare în acţiuni şi la mai multă sinceri­tate în vorbe”. Vasile Ghera­sim, luând cuvântul la cere­monia dezvelirii bustului, a spus: „Iar tu, geniu... căpătând chip de bronz - să rămâi... între noi”. Tu eşti făcut dintr-o bucată, întocmai cum în viaţa ta pământească ai fost „om dintr-o bucată”. Din Nirvana te-am coborât aici între noi, pentru ca din vâltoarea vieţii noastre, adesea tulburi, la tine să putem veni pentru a ne ple­ca genunchii în faţa ta!”.

Bustul lui Eminescu, despre care Vasile Gherasim menţiona că „prin aşezarea bronzului masiv pe soclul de granit am vrut numai să accentuăm că steaua n-a murit, că azi o vedem şi e între noi simbol veşnic al unei vieţi pline de afirmare, al unei vieţi creatoare în cel mai amplu înţeles al cuvântului”, a dispă­rut în primul an de dominaţie sovietică în ţinutul codrilor de fagi.

L. Noviţki, fost director al Muzeului Etnografic Regional, menţiona, în 1958, următoare­le: „în colţul stâng al scuarului din Piaţa Sovietică... s-a aflat, pe un soclu înalt, bustul lui Mihail Eminescu, care a fost scos şi distrus încă în 1940 sau 1941”.

Au rămas doar teii din Par­cul „Arboroasa”, teii din spate­le distrusului bust, care au fremătat la creştetul „Luceafăru­lui”, înveşnicit în bronz, un deceniu. Au rămas teii ca să-i ducă dorul.

Istoricul literar Constantin Loghin în articolul „Un monu­ment lui Eminescu la Cernă­uţi” publicat în ziarul „Univer­sul” din 10 decembrie 1943, scria: „Ce era deci mai firesc decât ca oraşul, care a alintat copilăria lui Eminescu... şi i-a pus solidă bază vastei sale culturi, să râvnească şi mai departe de a avea în cuprinsul său chipul înveşnicit în bronz al celui mai mare poet român”. Atunci cercul „Bucovina Lite­rară” a primit hotărârea ca vii­torul bust al lui Eminescu să fie instalat acolo, unde fusese ridicat în 1930.

După 47 de ani, în 1990, Prezidiul Societăţii „Mihai Emi­nescu” a înaintat organelor de resort din regiunea Cernăuţi un memoriu, ce conţinea rugămintea ca aceste organe să contribuie la rezolvarea unor probleme legate de isto­ria, cultura şi instruirea popu­laţiei româneşti din ţinut.

În compartimentul al trei­lea al acestui document se sublinia: „Să se restabilească pe locul vechi bustul poetului naţional Mihai Eminescu, cla­sic al literaturii universale, via­ţa şi opera căruia sunt legate de Bucovina şi de oraşul Cer­năuţi, nelegitim distrus în perioada stalinistă”.

Însă, graţie faptului că organele locale ale puterii sovietice, care mai activau la acea vreme, au găsit limbă comună cu conducerea de atunci a Societăţii „Mihai Emi­nescu”, bustul lui Mihai Emi­nescu, opera sculptorului Mar­cel Guguianu, donat bucovi­nenilor de către fraţii din Repu­blica Moldova şi România, a fost instalat în curtea fostei case a lui Aron Pumnul.

Petru Grior,

membru al Uniunii jur­naliştilor din Ucraina

în imagine: reprezentanţi ai societăţilor studenţeşti româneşti din Cernăuţi, în Parcul „Arboroasa”, la dezveli­rea monumentului lui Mihai Eminescu (în rândul al doilea, al doilea din stânga monu­mentului este Vasile Gherasim).

Fotografia este reluată din cartea ”Vasile Gherasim, un intelectual european”, autor Gavril I. Cră­ciun, apărută la Editura „Lidana” din Suceava în anul 2008.

Libertatea Cuvântului – nr.45

3 decembrie 2010