În dimineaţa zilei de 1 septembrie, reg­retatul scriitor, savant şi parlamentar Ion Vata­manu s-a întors în localitatea de baştină Costi­ceni, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi. Prin decizia Consiliului de Miniştri al Ucrainei, numele poetului a fost conferit şcolii medii din satul natal.
În ajun, în lunca Prutului, plouase. Revenirea mult aşteptată a fiului la vatră s-a încununat cu lacrimi de bucurie. Câţiva ani au trebuit şă trea­că ca să ajungă propunerile înaintate de consăte­nii săi instanţelor decizionale de la Kiev.
Într-un timp chiar se zvonise că documentele în cauză «S-au pierdut» nu se ştie prin ce cabi­nete birocratice. Să fi fost aceasta o simplă con­tinuare a destinului lui rămas sub semnul legi­lor precum scria poetul în «Măslinul oglindit», volum înaintat pentru editare cu titlul iniţial «De pe două margini de război», supus ulterior unei cenzuri crunte până la apariţie? Se pare însă că şi acest război a luat sfârşit. Forurile  con­ducerii  ucrainene,  în  cele  din  urmă,  au  dat dova­dă de înţelepciune şi de exemplu concret cum ar trebui soluţionate atare probleme şi care ar tre­bui să fie atitudinea faţă de «diaspora română» la ea acasă, aflată pe teritoriul Ucrainei inde­pendente şi suverane.

Doi fraţi — consătenii Nicu şi Vasile Călăraş — au avut aleasa inspiraţie de a plăsmui un ba­sorelief cu chipul poetului care a fost o portavo­ce a renaşterii naţionale pentru revenirea la va­lorile perene clasice, la veşmântul latin al limbii, la tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti.
Lucrarea de proporţii impunătoare pentru acest gen de sculptură — de aproape doi metri înăl­ţime — reliefează în mod reuşit şi adecvat ima­ginea poetului pe un fundal simbolizând stindar­dul idealurilor naţionale alături de străfulgera­rea Luceafărului, versurile din «Matern la Bu­covina» amintindu-ne pentru totdeauna şi de ci­clurile «Ce vor scriitorii?» sau de «Unire, mol­doveni», care au electrizat întreaga societate a basarabenilor la răspântia epocii de democratizare.
Însăşi creaţia poetică a lui Ion Vatamanu vi­ne ca o sfidare directă sârmei ghimpate din marginea moşiei satului nostru şi vămilor mai re­cente, despre care este lesne de concluzionat lecturând volumul «Atât de mult al pământului».
Atât de mult al Costicenilor, am parafraza noi, căci de aici încolo spiritul neînfrânt al poetului va veni mereu la şcoala din sat în fiecare di­mineaţă împreună cu toţi cei cinci sute de elevi din clasele întâi până într-a unsprezecea. Chipul său atât de omenesc va lumina şi inspira pe cei care-i vor urma calea. Privirea-i blândă şi seni­nă ce iradiază de pe acest basorelief va omeni pururi pe consătenii săi, umplându-le faptele şi viaţa de-o semnificaţie араrte.

Cutremurătoare suftt destăinuirile mamei poe­tului, Mărioara, în momentul ceremonial de dez­velire a efigiei: «Mi-ai scris cândva demult în­tr-o poezie, Ionică, precum că ţi-e inima grea ca de piatră. Acum eşti tot din piatră, scumpul meu...».
Adevărat e că poetul, asemeni demiurgului cre­ator, s-a zidit pe sine mereu în liniştea şi în tăria cuvintelor, după cum au remarcat vorbito­rii la această manifestare de suflet şi simţire ro­mânească — consoarta poetului, scriitoarea şi traducătoarea Elena Vatamanu, condeierii buco­vineni Ilie Zegrea, Mircea Lutic şi Vasile Tărâţeanu, care, deputat fiind, a insistat ca respecti­va decizie să fie votată în parlamentul Ucrainei; Vasile Vascan — domnia sa fiind şi reprezentantul preşedintelui Ucrainei în teritoriu, şeful administraţiei raionale de la Noua Suliţă, oas­peţii de la Chişinău — prozatorul Vladimir Beş­leagă şi cunoscutul om de ştiinţă şi politic Ion Borşevici, foşti colegi de parlament şi profeso­rul consătean Diomid Sauca, preşedintele asoci­aţiei agricole locale Boris Colac, cel care a sub­venţionat respectivele lucrări, de asemenea şi subsemnatul.

Mulţimea a tresăltat în clipa când corul bise­ricii din localitate a intonat cântări întru veş­nica pomenire a celui care a fost Ion Vatamanu. Cred că au făcut-o cu aceeaşi dăruiire şi sin­ceritate precum înaintaşii lor de la 1938, când corul din Costiceni luase premiul întâi pe Ţară la un concurs din Bucureşti. Cu cuvântul sau mesianic, părintele Aureliu, parohul bisericii din localitate, a încununait sfinţirea basoreliefului şi a şcolii.
De fapt, tot Ion Vatamanu a fost cel care, o vreme în urmă, a deschis profetic, pentru prima oară, uşile şcolii săteşti în faţa unui slujitor al credinţei întru Hristos.
Au fost şi vor fi demni de memoria consătea­nului lor profesoarele de limbă şi literatură ro­mână, reprezentanţii primăriei locale, instituţi­ilor preşcolare, direcţiei şcolii medii, a casei ae cultură, — întreg satul Costiceni prezent la solemnitate. Elevii au recitat şi au interpretat me­lodii pe versurile poetului.

Astfel, am considerat şi eu drept o datorie a mea să contribui, poate modest, la fondarea Bib­liotecii «Ion Vatamanu» în satul meu de baş­tină, prin donarea celor peste 2000 exemplare de carte românească. Ţin să mulţumesc tuturor pri­etenilor şi fraţilor din România, Direcţiei Bibli­otecii Naţionale din Chişinău; bibliotecilor mu­nicipale «В. P. Hasdeu», «Onisifor Ghibu», «Transilvania» pentru ajutorul ce mi l-au acordat în definitivarea acestei acţiuni culturale.
Voi încerca sa sprijin şi în continuare teatru! poetic «Liniştea cuvintelor», din această şcoală, care va propaga poezia lui Ion Vatamanu, evi­dent şi desfăşurarea colocviilor anuale ale ele­vilor în perioada 25 aprilie — 1 mai — a fie­cărui an - ziua de naştere a poetului, cenaclul etnofolcloric al copiilor, festivalul obiceiurilor de Crăciun si Anul Nou la Costiceni şi Universita­tea Populară Pedagogică «Ion Vatamanu».

E în pregătire o carte de cântece pe versurile poetului, ce va fi realizată împreună cu Funda­ţia culturală «Ion Vatamanu» din Chişinău. Se cere de remarcat îndeosebi aportul Ministeru­lui Culturii, al Uniunii Scriitorilor, Uniunii Com­pozitorilor şi Muzicienilor la buna organizare a ediţiei din acest an a Festivalului-concurs de mu­zică şi poezie tânără cu genericul «Ion Vatama­nu», consacrat celor 60 de ani de la naşterea sa.
...Peste drum de şcoala ce poartă numele scri­itorului, în casa părintească se zămisleşte un vi­itor muzeu, o continuare a vieţii şi operei omu­lui de stat şi savantului, a cărui unică sursă de inspiraţie a fost Dragostea de Ţară, de Neam, de Oameni.
Tudor Colac
Literatura și Arta
Nr. 39 – 25 septembrie 1997
Foto: Vladimir Botezatu
În imagini:
Aspecte de la manifestările prilejuite de conferirea numelui poetului şi omului de ştiinţă Ion Vatamanu şcolii medii din satul natal Costiceni.