„Unde calul tropotește flori de-argint mereu vor crește!”

„Unde calul tropotește flori de-argint mereu vor crește!”
     Tradițiile și obiceiurile oricărui popor sunt cartea sa de vizită. Noi, moldovenii ca și toți românii, am fost din totdeauna legați de datinile strămoșești pe care le-am respectat cu sfințenie.
În mare parte datinile vechi au fost cuprinse în diverse manuscrise, cărți și enciclopedii. Folclorista Elena Niculiță-Voronca prezintă în cartea sa „Datinile și credințele poporului român (1903)” câteva detalii legate de colindatul de Anul Nou, atât în Bucovina, cât și în Moldova. Dumneaei, în mod special scoate la iveală momente din tradiția jocului de căluți, exprimând că la țară, de sărbători, se merge cu calul împodobit și se joacă pe la casele gospodarilor.
Nu e de mirare că țăranul nostru în decursul istoriei și-a venerat calul. Acest animal domestic a fost timp de milenii cel mai de folos prieten al omului. Strămoșii noștri și-au câștigat existența proprie cu ajutorul calului, căci el trăgea căruțe sau trăsuri, purta călăreți, căra poveri grele pe distanțe lungi, îi ajutau pe țărani să-și câștige pâinea cea de toată zilele.
Tradiția  jocului  de  căluți pe la gospodăriile  sătești  se  practică până-n  prezent.  Bunăoară  la
Costiceni precum și în alte localități ale regiunii Cernăuți, în ajunul noului an sau la alte sărbătorile creștine de iarnă, ceata de flăcăi, alcătuită în medie din zece persoane, pornește pe la gospodăriile țăranilor cu „Irodul” sau cu „mersul cu calul”. Toți participanții a acestui ritual străvechi au o atribuție specială, o misiune importantă de a slăvi nașterea domnului nostru Iisus Hristos.
La Costiceni bătrânii spun „mai în glumă, mai în serios”, că dansul tradițional al căluților ar fi din timpul lui „Hâncu șî Potâncu”, adică foarte de demult. Există o mulțime de teorii care explică originea jocului de căluți. Unii etnografi susțin că ritualul și rădăcina căluților provine de la strămoșii noștri geto-daci. Acest popor antic venera cultul lui Gebeleizis - zeul fulgerului și orizontului, care potrivit tradiției se arăta oamenilor în chip de călăreț. Totodată, se crede că cei care interpretau dansul calului în anumită perioadă a anotimpului, erau înzestrați cu o forță nemaipomenită. Dansul îndeplinea și o funcție sacră ceea ce crea o punte între lumea celor vii și celor morți. Chiar și în folclorul diferitor popoare se vorbește că calul este cel care duce sufletele celor răposați în viața de apoi, probabil la fel credeau și dacii. 

Dansul, dar și ritualul căluților, este foarte apreciat de locuitorii satului Costiceni. Se crede că prin voluminosul său ritm, care este deosebit de frumos, localnicii găzduind cetele în curțile sale, înving răul și-l îndepărtează pe tot parcursul anului viitor, aducând în casele sale prosperitate și belșug.
Activitatea formației de căluți din Costiceni are o tradiție imensă și bogată care cuprinde momente de ascensiune dar și de stagnări. Anul acesta a fost un an foarte reușit pentru formația căluților din satul Costiceni – recunoaște Dan Anastas, unul dintre cei mai chibzuiți și activi participanții. El a remarcat că această perioadă a sărbătorilor de iarnă a fost una productivă: „O susținere constantă în dotarea și funcționarea formației noastre, anul acesta a fost acordat de domnul Vladimir Lupoi primarul satului și de alți locuitori. Din partea tuturor flăcăilor vreau să-i aducem sincerele mulțumiri pentru că ne-a sprijinit și nu a rămas indiferent față de tradiția satului Costiceni, sper să ne sprijine în continuare”. La fel Dan Anastas este de părerea că păstrarea și conservarea datinilor și obiceiurilor strămoșești trebuie să dispună de o prerogativă maximă în societatea modernă.
În acest interval de timp Dan și colegii săi, angajați să ducă mai departe valorile și blazonul cultural al satului nostru, nu prea au avut timp să se gândească la odihnă. Printre cele mai importante programări ale formației a fost participarea la concertul dedicat sărbătorilor de iarnă de la Casa de Cultură, organizarea „Irodului” care a avut loc în ajunul noului an și participarea la sărbătoarea tradițională „Întâlniri de Crăciun” din Noua Sulița, dar și sărbătoarea etno-folclorică teatralizată „De la Crăciun la Iordan” din Cernăuți. Formația a fost pe 10 ianuarie pe piața centrală a orașului Noua Sulița. Acest eveniment cultural a fost susținut de o mulțime de formațiuni și colective etnofolclorice din satele raionului nostru. Un important moment a fost acela că în fața publicului primii au evoluat căluții din Costiceni. Formația a fost însoțită de conducătorul căminului cultural din Costiceni Dorin Captari. 
Cu trăsătură sa magnifică și un ritm muzical sprinten bine rafinat, ceata noastră a fost înalt apreciată de publicul voios și răbdător din central raional. În același timp, nu pot trece cu vederea că și alți participanți au dat dovadă de profesionalism. Personal am rămas încântat de prezentarea formațiunilor din satele Vancicăuți, Marșinți, Tărăsăuți și Dinăuți.
De exemplu, căluții din Vancicăuți la fel și-au lăsat o amprentă pozitivă în inimile nouasulițenilor. În acest sat jocul și ritualul căiuților este păstrat cu sfințenie. Am avut ocazia să cunosc iscusința „calul vancicăuțean” la invitația domnului conducător al Casei de Cultură din Vancicăuți Vladimir Rața, care recent a organizat un minunat spectacol dedicate sărbătorilor de iarnă în sala recent reinovata a căminului cultural din Vancicăuți.
Avem de redescoperit o mulțime de lucruri frumoase și enigmatice ale folclorul nostru. Jocul căluțului e doar „vârful nestimat al icebergului” de am moștenit de la strămoși. Satele noastre mereu s-au slăvit cu oameni harnici și creativi care l-au slăvit pe Dumnezeu, și-au onorat părinții, strămoșii, limba maternă și pâinea cea de toate zilele. Tradiția, folclorul, arta populară, vor rezista doar atuncea cânt noi continuatorii, vom îndeplini sfânta rânduială a străbunilor, vom proteja, redescoperi și conserva datina veche. 
Sergiu BARBUȚA

Comentarii