Tradițiile și obiceiurile oricărui popor sunt cartea
sa de vizită. Noi, moldovenii ca și toți românii, am fost din totdeauna legați de datinile
strămoșești pe care le-am respectat cu sfințenie.
În mare parte datinile vechi au fost cuprinse în
diverse manuscrise, cărți și enciclopedii. Folclorista Elena Niculiță-Voronca
prezintă în cartea sa „Datinile și credințele poporului
român (1903)” câteva detalii legate de colindatul de Anul
Nou, atât în Bucovina, cât și în Moldova. Dumneaei, în mod special scoate la
iveală momente din tradiția jocului de căluți, exprimând că la țară, de
sărbători, se merge cu calul împodobit și se joacă pe la casele
gospodarilor.
Nu e de mirare că țăranul nostru în decursul istoriei
și-a venerat calul. Acest animal domestic a fost timp de milenii cel mai de
folos prieten al omului. Strămoșii noștri și-au câștigat existența proprie cu
ajutorul calului, căci el trăgea căruțe sau trăsuri, purta călăreți, căra
poveri grele pe distanțe lungi, îi ajutau pe țărani să-și câștige
pâinea cea de toată zilele.
Tradiția jocului de căluți pe la
gospodăriile sătești se practică până-n prezent. Bunăoară la Costiceni precum
și în alte localități ale regiunii Cernăuți, în ajunul noului an sau la alte
sărbătorile creștine de iarnă, ceata de flăcăi, alcătuită în medie
din zece persoane, pornește pe la gospodăriile țăranilor cu „Irodul” sau cu
„mersul cu calul”. Toți participanții a acestui ritual străvechi au o
atribuție specială, o misiune importantă de a slăvi nașterea domnului nostru
Iisus Hristos.
La Costiceni bătrânii spun „mai în
glumă, mai în serios”, că dansul tradițional al căluților ar fi din
timpul lui „Hâncu șî Potâncu”, adică foarte de demult.
Există o mulțime de teorii care explică originea jocului de căluți. Unii
etnografi susțin că ritualul și rădăcina căluților provine de la strămoșii
noștri geto-daci. Acest popor antic venera cultul
lui Gebeleizis - zeul fulgerului și orizontului, care
potrivit tradiției se arăta oamenilor în chip de călăreț. Totodată, se crede că
cei care interpretau dansul calului în anumită perioadă a anotimpului, erau
înzestrați cu o forță nemaipomenită. Dansul îndeplinea și o funcție sacră ceea
ce crea o punte între lumea celor vii și celor morți. Chiar și în
folclorul diferitor popoare se vorbește că calul este cel care duce
sufletele celor răposați în viața de apoi, probabil la fel credeau și
dacii.
Dansul, dar și ritualul căluților, este foarte
apreciat de locuitorii satului Costiceni. Se crede că prin voluminosul său
ritm, care este deosebit de frumos, localnicii găzduind cetele în
curțile sale, înving răul și-l îndepărtează pe tot parcursul
anului viitor, aducând în casele sale prosperitate și belșug.
Activitatea formației de căluți din Costiceni are o tradiție
imensă și bogată care cuprinde momente de ascensiune dar și de
stagnări. Anul acesta a fost un an foarte reușit pentru formația
căluților din satul Costiceni – recunoaște Dan Anastas, unul dintre cei mai
chibzuiți și activi participanții. El a remarcat că această perioadă a
sărbătorilor de iarnă a fost una productivă: „O
susținere constantă în dotarea
și funcționarea formației noastre, anul acesta a fost acordat de
domnul Vladimir Lupoi primarul satului și de alți locuitori. Din partea tuturor
flăcăilor vreau să-i aducem sincerele mulțumiri pentru că
ne-a sprijinit și nu a rămas indiferent față de tradiția satului
Costiceni, sper să ne sprijine în continuare”. La fel Dan Anastas
este de părerea că păstrarea și conservarea datinilor și obiceiurilor strămoșești
trebuie să dispună de o prerogativă maximă în societatea modernă.
În acest interval de timp Dan și colegii săi, angajați
să ducă mai departe valorile și blazonul cultural al satului nostru, nu prea au
avut timp să se gândească la odihnă. Printre cele mai importante programări ale
formației a fost participarea la concertul dedicat sărbătorilor de iarnă de la
Casa de Cultură, organizarea „Irodului” care a avut loc în ajunul noului an și
participarea la sărbătoarea tradițională „Întâlniri de Crăciun” din Noua
Sulița, dar și sărbătoarea etno-folclorică teatralizată „De la Crăciun la
Iordan” din Cernăuți. Formația a fost pe 10 ianuarie pe piața centrală a
orașului Noua Sulița. Acest eveniment cultural a fost susținut de o mulțime de
formațiuni și colective etnofolclorice din satele raionului nostru. Un
important moment a fost acela că în fața publicului primii au evoluat
căluții din Costiceni. Formația a fost însoțită de conducătorul căminului
cultural din Costiceni Dorin Captari.
Cu trăsătură sa magnifică și un ritm muzical sprinten
bine rafinat, ceata noastră a fost înalt apreciată de publicul voios și
răbdător din central raional. În același timp, nu pot trece cu vederea că
și alți participanți au dat dovadă de profesionalism. Personal am rămas
încântat de prezentarea formațiunilor din satele Vancicăuți, Marșinți,
Tărăsăuți și Dinăuți.
De exemplu, căluții din Vancicăuți la fel și-au lăsat
o amprentă pozitivă în inimile nouasulițenilor. În acest sat jocul și ritualul
căiuților este păstrat cu sfințenie. Am avut ocazia să cunosc iscusința
„calul vancicăuțean” la invitația domnului conducător al Casei de Cultură din
Vancicăuți Vladimir Rața, care recent a organizat un minunat spectacol dedicate
sărbătorilor de iarnă în sala recent reinovata a căminului
cultural din Vancicăuți.
Avem de redescoperit o mulțime de lucruri frumoase și
enigmatice ale folclorul nostru. Jocul căluțului e doar „vârful nestimat
al icebergului” de am moștenit de la strămoși. Satele noastre mereu s-au slăvit
cu oameni harnici și creativi care l-au slăvit pe Dumnezeu, și-au onorat părinții,
strămoșii, limba maternă și pâinea cea de toate zilele. Tradiția, folclorul,
arta populară, vor rezista doar atuncea cânt noi continuatorii, vom
îndeplini sfânta rânduială a străbunilor, vom proteja, redescoperi și
conserva datina veche.
Sergiu
BARBUȚA
0 Comentarii