Elena Nandriș: „Există trei factori, care nu trebuie puşi în discuţie. Limba – unul dintre ei”

Elena Nandriș: „Există trei factori, care nu trebuie puşi în discuţie. Limba – unul dintre ei”

Recent, primarul satului Mahala Elena NANDRIŞ a vizitat oraşul Ujgorod, unde a luat parte la întâlnirea reprezentanţilor minorităţilor naţionale. Ne-am întâlnit cu doamna Nandriş la întoarcerea ei. Desigur, subiectul principal de conversaţie a fost problema lingvistică în Ucraina. Şi nu doar.

– În Ujgorod s-au adunat reprezentanţii comunităţilor teritoriale unite – la fel cum ar fi a noastră cu Ridchivţi, în care s-au unit oameni de diferite naţionalităţi. N-a fost o adunare ca răspuns la Legea educaţie. Cu o lună în urmă, ne-am înţeles despre această întâlnire. Au fost reprezentanţi din regiunile Odesa, Cernăuţi şi Transcarpatia. Participanţii au împărtăşit din experienţele sale.

– Aţi auzit aşa ceva, ce ar trebui „memorizat”?

– Fiecare are proprietăţile sale specifice. Ceea ce se face în Odesa, nu poate fi aplicat la noi, dar însuşi faptul de a se aduna şi de a conversa, este o experienţă. Mi-a plăcut cum ne-au primit. Foarte bine a prezentat regiunea Cernăuţi Victoria Ceban, reprezentant al Consiliului regional.

Desigur, în cadrul reuniunii s-a discutat şi despre Legea educaţiei. Înţelegeţi, există trei factori – limba, religia şi pământul, care, nici într-un caz, nu trebuie puşi în discuţie. Aici e foarte dificil să găseşti limbă comună.

Nu este un secret faptul că Vestul Ucrainei e o regiune în care timp de secole locuiesc paşnic reprezentanţii diferitor naţionalităţi şi noi trăim armonios. Ce importanţă are în ce limbă vorbim?.. În limba de stat? Cu plăcere. În limba maternă? La fel. Oricine vrea să înveţe – va învăţa. Cine nu vrea – nu va învăţa limba maternă, cu atât mai mult cea de stat. Noi vrem doar să fie păstrată limba noastră. Nu poate cineva să mă impună să iubesc o altă limbă şi să uit limba mea. Noi nu am venit aici de undeva, noi nu suntem o diasporă, noi nu suntem imigranţi... Ne-am născut în satul românesc Mahala, care are o vechime de 545 de ani. Îmi place baştina mea, iubesc ţara mea, dar de ce să mă lipsească de ceea, ce este al meu?! Mă cunoaşteţi foarte bine, eu cu plăcere interpretez cântece ucrainene, vorbesc în limba ucraineană, ea într-adevăr este foarte melodioasă, dar şi de limba noastră să nu ne ruşinăm. Ei ne lăsa doar grădiniţele şi clasele primare (1-4-a). Timp de zece ani naţionalitatea şi limba noastră va dispărea. Aţi citit ce este scris în reţelele sociale: mergeţi în România, Ungaria voastră... De ce?

– Din ceea ce am citit în FB. La conferinţă a fost sugerată prounerea, întrucât la nivelul comunităţilor locale să fie decis în ce limbă vor învăţa într-o anumită comunitate. Va fi un haos! Oare această idee a găsit un sprijin?

– Nu este normal, trebuie să fie o singură lege pentru toţi. Această idee n-a fost susţinută.

– După semnarea de către Preşedinte, cum a declarat ministrul Hrinevici, Legea, mai exact al şaptelea articol, va fi transmis Comisiei de la Veneţia. În cazul în care comisia va constata că standardele europene sunt respectate, atunci ce va fi?

– Eu nu voi comenta, nu ştiu ce se va întâmpla în continuare, dar sunt încrezută că nu-l poţi lipsi pe om de ceea ce-i natal. Eu consider că în mod normal comunic în limba de stat ucraineană. În Mahala sunt 7000 de locuitori, iar în Ridchivţi, cu care ne unim – 4500. Noi suntem români, ei – ucraineni şi între noi nu a existat nici o neînţelegere. De ce acum ele să apară?

– Vorbind de asociere. Am citit în presa regională previziuni dezamăgitoare pentru asociaţia dumneavoastră. Ca şi cum Mahala se uneşte cu o localitate în jumătate mai mică ca ea, şi în general starea de spirit electoral pentru Mahala este una, iar în Ridchivţi – alta. Există pericolul că viitorul consiliu al comunităţii va lua decizii în favoarea satului Mahala, şi nu a satului Ridchivţi.

– Noi aproape trei ani am purtat discuţii, încă la începutul acestui drum. Ridchivţi şi Mahala se gândeau la asociere. Noi am trăit o viaţă în prietenie şi aşa va fi în continuare...

– N-aţi examinat opţiunea asocierii şi cu satul Toporăuţi?

– Am examinat, dar mai întâi ei au spus categoric „nu”, apoi au început să se gândească că poate „da”, dar la această etapă este deja aşa cum este.
Nu văd în aceasta nici o problmă. Actualmente în componenţa Consiliului sătesc Mahala sunt incluse patru sate, iar în componenţa Comunităţii teritoriale Mahala vor fi incluse cinci sate. Care sunt problemele? Politicienii creează probleme, pe când în rândul oamenilor obişnuiţi este mai uşor şi mai uman.

– A început procesul de înaintare a candidaţilor în deputaţi în Consiliul Comunităţii teritoriale unite şi în postul de primar al satului. Simţiţi că se apropie alegerile?

– Deocamdată nu. Există multe alte probleme care trebuie abordate. Încheiem repararea podului din apropierea casei-internat, reparămblocul alimentar la şcoala din Ostriţa, drumurile... Există unele probleme, care urmează să fie rezolvate înainte de venirea iernii. Trebuie să fim aprovizionaţi cu combustibil. Iar alegerile? Ele vor avea loc.

– Va merge la alegeri actuala componenţă a Consiliului sătesc Mahala?

– Cred că colegii vor merge. Eu nu intervin în aceasta. Din partea satului Ridchivţi vor fi 10 deputaţi, iar din partea noastră – 16. Noi şi acum practicam aceasta, şi cred că viitorul Consiliu la fel: dacă nu putem găsi un limbaj comun şi chiar cea mai mică parte a consiliului e împotrivă, atunci problema este pusă în discuţie repetat, eu nu văd în aceasta nici o problemă. Scopul consiliului local – de a face şi nu de a pune beţe în roate. Trebuie să facem totul pentru poporul nostru, să aibă parte de o viaţă normală. De multe ori am vizitat satul Ridchivţi şi n-am simţit o barieră lingvistică, eu liber vorbesc în limba ucraineană. Ei au propriile tradiţii şi obiceiuri pe care trebuie să le păstreze. Iar noi avem obiceiurile şi tradiţiile nostre, care, la fel urmează să fie păstrate. Vom organiza concerte comune. Se va acorda atenţie cuvinită şi satului Mahala, şi satului Ridchivţi.

– Dumneavoastră spuneţi „noi”. Înseamnă că ve-ţi participa la alegeri?

– Da. Dacă nu voi participa, oamenii nu mă vor înţelege.

– Referitor la posibilii concurenţi? Le cunoaşteţi numele?

– O să vă mărturisesc următorul fapt: eu niciodată n-am luptat împotriva nimănui. Dacă o să mă aleagă – voi lucra şi mai bine. Dacă-l vor alege pe altul – va fi altul. Nu vreau să prezic nimic.

– Alegerile locale vor avea loc în aceeaşi zi ca şi în Ostriţa de peste Prut. Nu regretaţi că n-aţi reuşit să uniţi cele două maluri ale Prutului?

– Nu. Eu m-am întâlnit cu primarul satului Ostriţa de peste Prut, când am fost la Ujgorod. Am discutat. Dumnealui întotdeauna a dorit ca Ostriţa să fie centrul comunităţii şi acest fapt, într-o măsură oarecare, ne-a îndepărtat. Dar această situaţie a avut un avantajat. Pentru ca satul Ostriţa să nu treacă în raionul Herţa, localităţile vecine au fost de acord să se unească în jurul lui. El, de asemenea, va fi centrul comunităţii. Vor fi două mari comunităţi pe cele două maluri ale Prutului. Mă bucur de acest fapt.

Ana Vacarciuc

Cuvântul Adevărului (Noua Suliță)