Opriți-vă puțin,
Priviți și căutați,
În raftul cărților,
De vremile alese
Acolo veți găsi
Cuvânt de adevăr,
Ce moșii nu le-au scris
Cu slovele culese.

Opriți-vă un pic,
Capacul ridicați,
A unei sofci din lemn
Lăsată de bunica.
Acolo veți găsi
Cămașa cea de în,
Catrința înflorată,
Căciula și opinca.

Opriți-vă acum,
Stați un minut tăcuți,
Căci tremură pământul
Și susură izvorul.
Odată am avut
Istorie de neam,
Dar inima ne-au zmult
Și ne-au lăsat cu dorul.

Opriți-vă din drum
La vechiul cimitir
Și ascultați o șoaptă,
Ce vine din morminte,
Căci am uitat de moși,
Nici neamul nu e neam
Și am primit în dar
Străinele cuvinte.

Opriți-vă din nou,
Priviți în depărtare.
Ce vine de acolo,
Un bine sau un râu?
Să ne rugăm cu toții
Pentru strămoșii noștri,
Pentru o viață bună,
Pentru pământul meu.

(12.03.2023)