George Munteanu - Arhitectul culturii românești în satul Costiceni
(120 de ani de la naștere)
 |
| George Munteanu |
În satul Costiceni, în perioada interbelică și premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, cultura și arta își găseau teren prielnic în îndrumarea pasionatului și talentatului George Munteanu, fostul director al școlii din localitate și totodată șef al Căminului Cultural „Împăratul Traian”. Viața și activitatea acestui remarcabil pedagog și muzician au fost de o importanță crucială în dezvoltarea culturii satului.
George Munteanu s-a născut pe 25 ianuarie / 2 februarie 1903 în satul Bleșteni, aproape de Edineți (astăzi Republica Moldova) și și-a dedicat întreaga viață educației și culturii românești. La 1 octombrie 1926, a fost încadrat în câmpul muncii la instituția de învățământ din Costiceni, după ce fratele său Filaret, de asemenea învățător în această localitate, este avansat în funcție și devine inspector școlar pe județul Hotin. Talentele sale organizatorice au devenit repede evidente în coordonarea activităților culturale și artistice ale comunității.
Pe 16 februarie 1935, la inițiativa lui George Munteanu a fost fondat Căminul Cultural „Împăratul Traian”. Aici, s-au desfășurat diverse activități culturale, fiind organizat un colectiv coral, un ansamblu de dansuri, o orchestră de copii cu aptitudini muzicale deosebite și un taraf cu cei mai talentați muzicieni din sat - temelia Orchestrei de muzică populară „Izvoraș”, reactivată în 1948 de talentatul rapsod și meșter popular Toadere Captari - elevul profesorului Munteanu.
Un moment semnificativ în istoria culturală a satului Costiceni a fost participarea corului dirijat de George Munteanu la Concursul Național de Muzică Corală Țărănească de la București, organizat în perioada 7-8 iunie 1938 de către Fundația Culturală Regală „Principele Carol”.
La București corul satului Costiceni a făcut o adevărată minune. A cântat și a ocupat printre primele locuri pe țară. Formația corală a obținut Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc” și Premiul II la interpretare corală, devenind o legendă vie și o mândrie a întregului județ Hotin.
Regele Carol al II-lea a recunoscut eforturile depuse în promovarea culturii și a oferit Căminului Cultural „Împăratul Traian” un premiu sub forma unui plug, simbol al muncii și contribuției aduse comunității. Aparatul de radio „Philips”, câștigat la București în calitate de alt premiu, a devenit un mijloc de întrunire și divertisment pentru localnici.
Meritul lui George Munteanu nu se rezumă doar la realizările de la București. Pe lângă succesele înregistrate este important să amintim că corul Căminului Cultural „Împăratul Traian” a obținut de mai multe ori locul întâi la Concursul județean de coruri din orașul Hotin. La edițiile din 1936, 1938 și 1939 formația s-a clasat pe primul loc, iar în 1937 pe locul doi.
Potrivit rapoartelor de activitate ale căminului cultural, păstrate în Arhivele Naționale ale României, formația corală din Costiceni număra 52 de membri. În 1939 corul a ajuns la 106 membri.
Într-un proces verbal semnat în 1939 de I. Duzinschi, inspectorul căminelor culturale din județul Hotin, se spune următoarele:
„Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Cu ocazia organizării concursului de coruri din județ, corul acestui cămin a fost clasificat pe locul I de către juriu. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului, care și-a manifestat toată simpatia pentru acest cor.
Cu ocazia serbărilor naționale și dinastice s-au organizat reușite serbări. Am constatat că la acest cămin se muncește cu multă râvnă. D-nul președinte George Munteanu este ajutat de către ceilalți membri ai corpului didactic și fruntași ai satului”.
În același perioadă Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat mai multe turnee în diferite sate și unele localități mai însemnate: Hotin, Lipcani, Cernăuți, Noua Suliță, Darabani. În cadrul concertelor susținute membrii căminului interpretau cântece din repertoriul universal, național și local.
Una din ultimele ieșiri pe scenă a artiștilor amatori din Costiceni a avut loc pe 26 iulie 1942 când colectivul căminului cultural a ocupat locul II la Concursul Corurilor Căminelor Culturale din județul Hotin, desfășurat în orașul Noua Suliță.
În anii de după război, în contextul schimbărilor politice și sociale, George Munteanu și soția sa, învățătoarea Liuba Munteanu (născută Precup) au fost nevoiți să se refugieze în România.
Mai întâi ei poposesc în comuna Țâclova Română, Oravița, din județul Caraș-Severin, încercând să găsească adăpost și speranță într-un loc nou și necunoscut. La 8 august 1945 Ministerul Educației Naționale din României aprobă numirea lui în postul de director al școlii.
Ulterior, familia Munteanu se mută în Banloc, județul Timiş, la Domeniul Regal al Reginei Elisabeta, iar în 1949 se stabilesc la Racovița, județul Pitești.
Neglijat în memoria colectivă a satului în care și-a desfășurat activitatea, simțim o puternică datorie morală de a aduce în prim-plan toată contribuția acestui muzician și pedagog remarcabil.
Astăzi, memoria lui George Munteanu merită să fie reabilitată și să rămână vie în conștiința comunității. Contribuțiile sale remarcabile în dezvoltarea culturii satului Costiceni și promovarea identității naționale prin artă și muzică sunt fapte care merită să fie transmise din generație în generație.
George Munteanu s-a născut pe 25 ianuarie / 2 februarie 1903 în satul Bleșteni, aproape de Edineți (astăzi Republica Moldova) și și-a dedicat întreaga viață educației și culturii românești. La 1 octombrie 1926, a fost încadrat în câmpul muncii la instituția de învățământ din Costiceni, după ce fratele său Filaret, de asemenea învățător în această localitate, este avansat în funcție și devine inspector școlar pe județul Hotin. Talentele sale organizatorice au devenit repede evidente în coordonarea activităților culturale și artistice ale comunității.
Pe 16 februarie 1935, la inițiativa lui George Munteanu a fost fondat Căminul Cultural „Împăratul Traian”. Aici, s-au desfășurat diverse activități culturale, fiind organizat un colectiv coral, un ansamblu de dansuri, o orchestră de copii cu aptitudini muzicale deosebite și un taraf cu cei mai talentați muzicieni din sat - temelia Orchestrei de muzică populară „Izvoraș”, reactivată în 1948 de talentatul rapsod și meșter popular Toadere Captari - elevul profesorului Munteanu.
Un moment semnificativ în istoria culturală a satului Costiceni a fost participarea corului dirijat de George Munteanu la Concursul Național de Muzică Corală Țărănească de la București, organizat în perioada 7-8 iunie 1938 de către Fundația Culturală Regală „Principele Carol”.
La București corul satului Costiceni a făcut o adevărată minune. A cântat și a ocupat printre primele locuri pe țară. Formația corală a obținut Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc” și Premiul II la interpretare corală, devenind o legendă vie și o mândrie a întregului județ Hotin.
Regele Carol al II-lea a recunoscut eforturile depuse în promovarea culturii și a oferit Căminului Cultural „Împăratul Traian” un premiu sub forma unui plug, simbol al muncii și contribuției aduse comunității. Aparatul de radio „Philips”, câștigat la București în calitate de alt premiu, a devenit un mijloc de întrunire și divertisment pentru localnici.
Meritul lui George Munteanu nu se rezumă doar la realizările de la București. Pe lângă succesele înregistrate este important să amintim că corul Căminului Cultural „Împăratul Traian” a obținut de mai multe ori locul întâi la Concursul județean de coruri din orașul Hotin. La edițiile din 1936, 1938 și 1939 formația s-a clasat pe primul loc, iar în 1937 pe locul doi.
Potrivit rapoartelor de activitate ale căminului cultural, păstrate în Arhivele Naționale ale României, formația corală din Costiceni număra 52 de membri. În 1939 corul a ajuns la 106 membri.
Într-un proces verbal semnat în 1939 de I. Duzinschi, inspectorul căminelor culturale din județul Hotin, se spune următoarele:
„Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Cu ocazia organizării concursului de coruri din județ, corul acestui cămin a fost clasificat pe locul I de către juriu. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului, care și-a manifestat toată simpatia pentru acest cor.
Cu ocazia serbărilor naționale și dinastice s-au organizat reușite serbări. Am constatat că la acest cămin se muncește cu multă râvnă. D-nul președinte George Munteanu este ajutat de către ceilalți membri ai corpului didactic și fruntași ai satului”.
În același perioadă Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat mai multe turnee în diferite sate și unele localități mai însemnate: Hotin, Lipcani, Cernăuți, Noua Suliță, Darabani. În cadrul concertelor susținute membrii căminului interpretau cântece din repertoriul universal, național și local.
Una din ultimele ieșiri pe scenă a artiștilor amatori din Costiceni a avut loc pe 26 iulie 1942 când colectivul căminului cultural a ocupat locul II la Concursul Corurilor Căminelor Culturale din județul Hotin, desfășurat în orașul Noua Suliță.
În anii de după război, în contextul schimbărilor politice și sociale, George Munteanu și soția sa, învățătoarea Liuba Munteanu (născută Precup) au fost nevoiți să se refugieze în România.
Mai întâi ei poposesc în comuna Țâclova Română, Oravița, din județul Caraș-Severin, încercând să găsească adăpost și speranță într-un loc nou și necunoscut. La 8 august 1945 Ministerul Educației Naționale din României aprobă numirea lui în postul de director al școlii.
Ulterior, familia Munteanu se mută în Banloc, județul Timiş, la Domeniul Regal al Reginei Elisabeta, iar în 1949 se stabilesc la Racovița, județul Pitești.
Neglijat în memoria colectivă a satului în care și-a desfășurat activitatea, simțim o puternică datorie morală de a aduce în prim-plan toată contribuția acestui muzician și pedagog remarcabil.
Astăzi, memoria lui George Munteanu merită să fie reabilitată și să rămână vie în conștiința comunității. Contribuțiile sale remarcabile în dezvoltarea culturii satului Costiceni și promovarea identității naționale prin artă și muzică sunt fapte care merită să fie transmise din generație în generație.
Sergiu Barbuța,
președintele Societății cultuale „Valea Prutului”
 |
 |
 |
 |
 |
 |
%20-%20%D0%BA%D0%BE%D0%BF%D0%B8%D1%8F.png)
0 Comentarii