Când migrația nu poate opri focarul culturii - Interviu cu dl Vasile Reabco

Când migrația nu poate opri focarul culturii

Interviu cu dl Vasile Reabco, directorul Casei de cultură din satul Dinăuţi, 

raionul Noua Suliţă

-Domnule Vasile, Dinăuţiul este unul dintre cele mai mari sate din raionul Noua Suliţă. Şi tot printre primele este în pri­vinţa imigraţiei braţelor de muncă. Dar viaţa culturală la Dinăuţi este destul de variată. Casa de cultură nu este pustie.

-Conlucrăm foarte mult cu şcoala din localitate. Ele­vii - şi mai mici şi mai mari - participă la cercurile noastre artistice, mai ales la cele coregrafice. Odată deprinşi cu dansul, ei nu se lasă de activitatea artistică chiar şi după absolvirea şcolii, fiind deja căsătoriţi, având familii­le lor.

-În ultimii ani dansa­torii din Dinăuţi au avut mari succese pe scena raională, au participat la diferite festivaluri. Aveţi un specialist care-i pregă­teşte?

-Un specialist coregraf nu avem, dar nepotul meu, Serghei Reabco, este foarte pasionat de dans şi el con­duce cercurile coregrafice. Are un prieten din Moldova, specialist în coregrafie, care vine deseori pe la noi şi îl consultă. Am ieşit cu dansu­rile noastre în lume, partici­păm la concursuri şi festiva­luri la Noua Suliţă şi Cernă­uţi, dar aceasta este prea puţin. Un bun specialist a venit odată la noi, la Casa de cultură, şi ne-a spus sin­cer: „Voi aveţi cu ce vă pre­zenta, dar nu vă cunoaşte nimeni”. El are perfectă dreptate. Pentru ca să susţi­nem concerte şi în alte loca­lităţi, este nevoie şi de bani, şi de sponsori, cum e obiş­nuit să se spună acum.

-La Dinăuţi sunt gos­podari înstăriţi, au diferite afaceri. Ei nu pot să vă ajute?

-Businessul e business şi nici acolo banii nu se câş­tigă uşor. Ne-am bucura de un ajutor din partea unui om de afaceri, însă ne străduim să câştigăm şi singuri câte ceva. Avem pe cont 6 mii de grivne. Dăm în arendă sala pentru nunţi, organizăm dis­coteci cu plată şi astfel adu­năm câte ceva. Dar aceşti bani nu ne ajung pentru întreţinerea utilajului tehnic. Iată, nu demult am avut posibilitate să cumpărăm costumaţie pentru artiştii amatori. Ea ne-a costat 35 mii de grivne.

- Mi se pare că Dinău­ţiul tot timpul a avut colective bune de dansatori.

- Pe timpuri am pus în scenă „Nunta din Dinăuţi”. La acest spectacol folcloric au participat vreo 60 de per­soane. Cu el ne-am prezen­tat la Muzeul de arhitectură populară din Cernăuţi. Am folosit cai şi căruţe, aşa cum se făcea odinioară nunta la noi în sat.

-Cum a apărut ideea ca să organizaţi un teatru de amatori la Casa de cultură?

-Conducătorul lui artis­tic este Valeriu Gulpac, fost profesor de fizică. Îi fizician, dar ţine mult la cultură. Tea­trul popular s-a proslăvit prin înscenarea „Soacra cu trei nurori”, cu elemente comice din viaţa noastră de astăzi. Acum artiştii amatori pregă­tesc spectacolul „Piatra din casă”. Vreau să spun că sătenii noştri ţin la cultură. La Casa de cultură avem şi un ansamblu de acordeonişti: cel mai tânăr acordeonist are 40 de ani, iar cel mai în vârstă - peste 70 de ani.

-Din cele relatate de Dumneavoastră, domnule Vasile, reiese că aveţi mulţi entuziaşti la Dinăuţi.

-E aşa, lată, ne gândim să creăm un cor la care să participe persoane mai în vârstă, căci un cor al elevilor este. Părinţii vor ca copiii lor să participe la activitatea artistică. Când organizăm un concert, sala Casei de cultură, prevăzută pentru 400 de locuri, este arhiplină.

Şi când va avea loc următorul concert?

-În Casa de cultură vom primi un ansamblu din România, care împreună cu artiştii noştri amatori vor prezenta un mare concert. Iar banii adunaţi vor fi vărsaţi în fon­dul de susţinere a Armatei ucrainene, care în momen­tul de faţă apără pacea nu numai în ţară, ci şi în Euro­pa. Artiştii români au dorit să vină la noi, la Dinăuţi, după ce în luna iulie colectivul nostru coregrafic a participat la un Festival internaţional din România şi a ocupat acolo primul loc.

-Vă dorim noi succe­se în continuare.

Vasile Carlaşciuc

Libertatea Cuvântului

№. 31 – 22 august 2014