Juruit de
Costiceni de Traian Vasilcău
(Pentru Ion
Vatamanu)
1.Eu nu l-am
cunoscut, dar el odată
La
un cenaclu radio s-a dus,
Citindu-mi
poezia remarcată
Şi-aceasta
pentru mine-a fost deajuns.
2.Eu nu l-am
cunoscut, dar azi când cerul
Împovărat
de stele a căzut,
Chem cerbii şi
din versuri, bând misterul,
Facem alt cer de
vis ca la-nceput.
3.Tăcerea
ca o haină îl încape
Şi
glasul grav de voievod apus
A
ruginit în noi, el doarme dus,
Punând Carpaţi
sub cap, Siret sub pleoape
Şi-i
frate-nsingurării lui Iisus.
|
4.Strigăt
de dor tăcerea-n el înseamnă,
Lance
de strigăt braţele lui sunt,
Ducând
în palme păsări de pământ
Spre
iarba ce li-i cuib şi le răstoarnă
În
visul morţilor ca un descânt.
5.La
flaute de linişti vântul cântă
Tot
ce gândeşte-un Vataman stingher
Şi-atunci
când ninge zarea el cuvântă
Matern
la Bucovina lui din cer.
|
6.Armii
de vulturi vin să ne răpuie
Ultimul
vis păstrat într-un cuvânt
Şi-o
să ne bată lacrimile-n cuie,
Şi-o
să ne dea pe feţe cu pământ.
7.Dar
nici atunci n-om fi sortiţi pierzării
Şi-un
Vataman' veni-va juruit
De
Costicenii lui din cerul ţării
Ca
un măslin în lacrimi oglindit.
|
){kind=link}
0 Comentarii