Dragoste adevărată. Vorbe de duh de părintele Igor Andronachi

Dragoste adevărată. Vorbe de duh de părintele Igor Andronachi

În toate timpurile omul a tins spre cunoaşterea a ceva mai mult, mai sfânt, mai drag inimii sale. Omul mereu a tins spre cunoaşterea celui mai profund sentiment, şi anume spre sentimentul dragostei. Dar oricât de mult s-ar strădui omul, totuşi, cunoaşterea totală a dragostei nu poate fi îndeplinită, fiindcă nu ne este dat nouă de la Dumnezeu cunoaşterea ei totală. Pentru început, cred că ar fi bine să dau răspuns la întrebarea ce este dragostea?
Deschizând un roman de dragoste, vedem că dragostea este sentimentul cel mai frumos care poate fi exprimat de două persoane, la început e mică, apoi creşte, devine din ce în ce mai mare. Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecţiune puternică. Dragostea se poate manifesta faţă de familie (părinţi, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ş.a.m.d.

Există diferite tipuri de dragoste: dragoste faţă de sine, care este confundată adesea cu egoismul; dragoste romantică, între parteneri de acelaşi tip. Ei pot fi opuşi prin sexul biologic numiţi heterosexuali) sau de acelaşi sex; dragoste faţă de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanţă sub tipul dragostei părinteşti, a părinţilor faţă de copiii lor; dragostea faţă de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om şi Divinitate. Deci, după cum vedem, există mai multe tipuri de dragoste. Dragostea este ceea ce îi dă putere omului de a trăi, de a spera la o nouă zi. Ca să fie bine înţeles sensul dragostei, este nevoie să vorbesc despre dragostea între doi, dragostea îndrăgostiţilor. Desigur că în viaţă există multe probleme pe care omul le parcurge datorită dragostei, dar, există şi dificultăţi care apar şi în interiorul dragostei. Una din problemele care apar adesea la tineri, este egoismul. Cel mai des este întâlnită patima egoismului, iubirii pătimaşe de sine. Iubirea pătimaşă de sine este contrară adevăratei iubiri de sine. Pentru a-şi birui egoismul, un asemenea om trebuie să înveţe că într-o relaţie, şi cu atât mai mult într-una de dragoste – să fie dăruitor, să înveţe să primească şi să dea dragoste, să dea căldură şi tot ceea ce vrea el însuşi să primească. Atunci se va petrece minunea: în inima lui va apărea izvorul dragostei. Doar atunci va fi gata să iubească într-adevăr. Fiecare dintre noi îşi doreşte să aibă toată viaţa o dragoste adevărată. Unii mereu tind spre aceasta şi doar unora le este dat chiar de la început. Dar pentru aceasta trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne învrednicească de acea dragoste adevărată, să ne trimită pe omul care urmează să devină persoana cea mai apropiată – să ne rugăm şi să credem că el o va face, să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu facem greşeli, să nu încurcăm iluzia cu realitatea.

Igor Andronachi, preot