Valunea Colac: „Pentru a fi medic neonatolog trebuie, în primul rând, să iubești copiii...”
- Nu, acolo este scris Vladimir, c-așa au cerut rușii, iar în loc de
naționalitate, unde ar trebui să fi fost scris „român” este trasă o linie,
adică aș fi fără apartenență etnică... Dar la noi la Costiceni sunt vre-o 30-40
de prenume Valunea, așa sunt înscris și la biserică.
- Hai să auzim povestea vieții tale...
Dragul meu Valunea, e o
realitate, dar în sat nu am prea auzit despre un medic neonatolog. Cât de
înrudită este această „specializare” cu pediatria în genere?
- Aflându-se în uterul mamei timp de nouă luni, pruncul se adaptează la acel
mediu: umed, liniștit, protejat, reconfortant. Procesul nașterii propriu-zice
apare pentru bebeluș ca o „teleportare” printr-o explozie, fizică și
emoțională, este primul test de viață pentru el, trecând prin acea „furtună” ce
se sfârșește cu naufragierea... în viața extrauterină.
Anume
de la prima răsuflare medicul neonatolog ia contact cu nou-apărutul în lumea
noastră. Plânsul și tusea ar fi cele două forme de confirmare că pruncul este
sănătos, teafăr, apt de a se încăiera cu tot ce se cheamă viață. Neonatologul
îl preia pe o măsuță de unde mama îl poate vedea, îl șterge, ca pruncul să fie
uscat și învelit în scutece, ca să nu piardă căldura maternă și să nu răcească;
îi verifică respirația și intervine, în caz de necesitate, îi curăță ochii, îi
taie, adică îi secționează bontul ombilical și îl dezinfectează. Tot în aceste
prime clipe de viață medicul neonatolog îi verifică și îi evaluează reacțiile
reflexe, tonusul muscular, respirația, ritmul cardiac și culoarea pielii. Este
foarte importantă prima atingere „piele de piele” dintre bebeluș și mamă, prima
emisie vocală, vorbă spusă cu dragoste, când se consolidează acea legătură
specifică: de aici încolo pruncul va recunoaște mirosul mamei, căldura sânilor,
șoaptele dezmierdării. Lucru știut, cu cât micuțul este adus mai repede la sânul
mamei, cu atât mai eficientă și mai rapidă este apariția laptelui matern.
Apoi
din nou pruncul este preluat de medicul neonatolog și separat într-o încăpere
specială pentru a fi evaluat complet. Pentru ca adaptarea la mediul și modul
nou de viață să decurgă mai ușor corpul lui este curățat de secrețiile din
burtica mamei, adică i se face prima baie, se șterge, este învelit în scutece
și plasat pe lângă o sursă de căldură. La etapa imediat următoare copilașul
este măsurat, cântărit și verificat amănunțit, începând cu ochii, mâinele și
picioarele, capul, organele genitale, pielea, părul, gura, frontanelele, oasele
elastice ale capului. Prin palparea burticii se verifică rinichii și ficatul,
cu stetoscopul sunt ascultate atent inima și plămânii. Din călcâi se ia o probă
mică de sânge pentru depistarea unor posibile maladii rare. Se fac testări
speciale pentru constatarea dezvoltării psihomotorii congenitale. Uneori este
necesară administrarea vitaminelor K în picior. Nu întârzie mult și verificarea
auzului, cu aparate speciale, testându-se reacția la sunete, de care va depinde
vorbirea și gândirea în perspectivă. Se constată existența vre-unei forme de icter, se face vaccinul împotriva
virusului hepatic B, i se administrează la externare vaccinul BCG.
Urmează
afirmarea unei experiențe foarte importante de alăptare, obligatoriu cu lapte
matern, și a acelei afecțiuni indispensabile dintre cei doi.
Medicul
neonatolog va acorda în continuare o consiliere nutrițională foarte riguroasă,
urmărind cu atenție evoluția micuțului, creșterea și dezvoltarea lui. Medicul
neonatolog se face responsabil de diagnosticarea operativă și exactă, de
eficacitatea tratamentelor unor afecțiuni specifice carențiale, de
imunoprofilaxia activă, de prevenirea evoluției nefavorabile a unor anomalii
genetice și malformații.
Nu
sunt sigur că am fost suficient de explicit în afirmațiile de mai sus, dar m-am
stăruit să răspund pe scurt la întrebările date. Medicul pediatru se poate
ocupa de copil o perioadă mai îndelungată, chiar până la majorat.
- Dar neonatologul, până la ce vârstă este implicat în observarea vieții
copilului?
- În primul rând, să luăm aminte, pentru a fi medic neonatolog, trebuie să
iubești copiii. Mulți medici cu pregătire pediatrică generală, când se apropie
de copilul mic, dau mâinile în părți... Micuțul nu vorbește, trebuie înțeles
numai prin respirație, prin expresia ochilor și gestică, anumite senzații,
miros, orice mișcare... Pe timpuri eu am activat în secția de prematuri, unde
ne ocupam de micuții cu greutatea de la 700 grame, acuma s-a ajuns și de la 500
grame. Vă imaginați, să-l ghidezi pe copil de la această greutate până la 2,5,
kg, care se consideră ceva normal... E o muncă enormă, cu proceduri de mare
finețe, cu eforturi aparent invizibile și imperceptabile din exterior. La
Centrul Mamei și Copilului rodul muncii medicului neonatolog se vede doar peste
4-5-6 luni de zile. Prin 1991 am avut un
caz când la Orhei s-a născut un copilaș de un kilogram și trei sute de grame,
avea insuficiență respiratorie. L-am intubat, l-am adus la Chișinău și l-am salvat
în secția de reanimare. Procedurile intravenoase, la ele mă refer, solicită și
o îndemânare de o finețe aparte. Închipuiți-vă că în vinele micuțului, de un
diametru cât vârful acului să introduci alt ac... Acum au apărut ace-fluturașe,
lipite de piele, care injectează câte un ml/oră. Îmi amintesc cu pietate de
profesorul Petru Stratulat care ne-a dat cunoștințe speciale, acum lucrează în
domeniu și feciorul lui, Mihai. Am avut stagiuni de calificare la Kiev și nu
numai.
- Jurământul lui Hippocrates, cum este înțeles în practică de medicul
contemporan?
- ...Eu am o atitudine, în acest context, la fel ca și cuvântul pe care l-am
dat părinților sau în fața lui Dumnezeu la biserică. Să-mi fac datoria
necondiționat, să respect valorile umane cum ar fi onestitatea, sinceritatea,
compasiunea, să promovez modul de abordare personalizat al pacientului, pornind
de la informare, investigare, supraveghere, comunicare...
- Spune-mi, te rog, ai observat din practică, cu cine este mai greu de
comunicat: cu copiii sau cu părinții?
- Ar fi o abordare diferențiată. Părinții, mai ales mamele, sunt adesea în
crize de panicare, superemoționate, din lipsă de comunicare, sub influența unor
postări foarte arbitrare din internet sau a altor mămici cu opinii neadecvate,
din care motive nu sunt în stare să evalueze corect starea reală a copilului.
Pe de altă parte, copilul nu poate vorbi și, deci, nu poate spune ce îl
afectează, ce îl doare, de ce suferă etc., ceea ce face destul de greu procesul
de lucru. De regulă, în aceste situații tabloul clinic poate fi dedus doar din
rezultatul investigațiilor. Profesia medicului pediatru-neonatolog este strâns
legată de cea a psihologului, dar și a psihiatrului. Afinitățile în acest sens
apar mai ales atunci când abordăm aspecte sensibile din dezvoltarea copilului.
Eu mă ghidez după crezul și convingerea că o mamă trebuie să fie bine informată
încă de la conceperea copilului și înainte de asta, apoi în perioada
gravidității. Unele metode de parenting,
promovate după ani buni de practică în domeniu, ar veni în ajutor tinerilor și
viitoarelor mame.
-Bunăoară, este lucru știut, micuții se tem de oamenii în halat alb. De ce
să nu îmbrăcăm o haină a unui personaj din poveste, din filme cu desene animate
și doar mai târziu să venim în halat și bonete albe?
-Mai trebuie să conștientizăm, că mamele contemporane sunt mult mai deștepte
și mai cu inițiativă creativă decât generațiile precedente, conectate la
instinctele speciei umane prin exerciții de imaginație. De fapt, mamele de azi
ne demonstrează o reconvertire profesională, între vocația de a fi mamă
naturală și femeie de business propriu, îmbinând reușit viața de familie și
munca de utilitate publică. Instinctul biologic, în condiții normale, se
developează, se exprimă de la sine. Sistemul actual de valori și inventivitatea
merg mână în mână.
- Știi vorba ceea că-s buni și copiii străini, da-s mai buni ai noștri...
Când s-au născut gemenii, Nicolae și Igor, ce senzație ai avut ca tată?
- Eram în al șaptelea cer, în ziua ceea susțineam examenele de absolvire la
Universitatea de medicină. Ziua eram la examene, seara – alte examene cu copiii
împreună, i-am crescut fără bunei aici în oraș, împreună cu soția Svetlana. Ar
fi și un secret: ei nu sunt gemeni adevărați. Gemenii sunt concepuți și se
dezvoltă dintr-un singur ovul, într-o cămașă uterină, cum se zice la Costiceni.
Ei însă au fost concepuți din ovule separate, s-au dezvoltat în cămăși separate
și, deși s-au născut concomitent, nu seamănă între ei: unul seamănă mamei,
altul – mie. Ar fi putut fi unul băiat, altul – fată, iar gemenii ori îs ambii
băieți sau amândoi fete. Și ei cunosc acest lucru, ca frați buni. Au crescut ca
toți copiii, de la doi ani la grădiniță. Casa noastră era în vecinătatea uzinei
„Mașini de calcul” („Sciotmaș”), iar acolo se afla un club de dans și noi i-am
înscris la profesorii Svetlana Gozun și Nicolae Oreșchin, ca să fie ocupați cu
ceva util în timpul zilei, după școală, dar în intenția dezvoltării fizice.
După un an – doi aveau performanțe bune, atât în Moldova, cât și la competiții
după hotare. Astfel ne-am dedicat dansului sportiv, iar programul de 5 dansuri
europene și 5 dansuri latino-americane l-au însușit cu brio. Nu toți pot dansa
atât de bine și standart, și latino. Pe atunci ansamblul de renume „Codreanca”
închiria sala respectivă și în această formațiune copiii noștri au dansat zece
ani, câștigând, la diferite categorii de vârstă peste o sută de medalii de
campioni. A existat o anumită rivalitate între ei la competiții, dar nu puteau
fi amândoi pe același loc premiant, Igor era mai bine cotat. Dacă participau la
diferite campionate, erau apreciați la fel de înalt. Astfel și-au format o
imagine a lor în rândul colegilor de clasă și nu numai. Au participat la
festivaluri, concursuri, campionate în România, Polonia, Bulgaria, Germania,
Franța, Italia... cam în întreaga Europă. Aici, la „Codreanca” au devenit
campioni europeni. La 14 ani Igor a plecat în Franța, unde trei ani la rând a
fost campionul aceste țări, începând din 2004. După o jumătate de
an și Nicolae a plecat în Luxemburg, apoi în Anglia, o țară foarte dansatoare.
Între timp au primit așa-zisa invitație de muncă de la Federația de profil din
SUA, ulterior primind vize și în timp de doi ani devenind campionii SUA, apoi
au fost acceptați ambii în categoria de profesionali. În 2016 au
devenit vicecampioni mondiali. La Los-Angeles dansează și predau ambii în
același club „Vivo”, dar colaborează și cu alte cluburi. Nicolae a primit în
luna aprilie, 2017 cetățenia americană. Și Igor are cartea verde, așteaptă și
el conferirea cetățeniei. Ne mândrim că sunt copii talentați, că am reușit să
le cultivăm sinceritatea, bunătatea, dragostea de muncă a străbuneilor de la
Costiceni, calități pe care le-am moștenit și noi tot de acolo. Soția Svetlana
este inginer-economist la o uzină militară.
- Bine, având această experiență, ce include practica de medic neonatolog și
ascensiunea copiilor proprii într-o carieră fulminantă, ce ai vrea să le urezi
consătenilor de la Costiceni?
- Să fie mai uniți, să dispară invidia și trufia, fudulia din viață...
Fratele Victor Colac e la muncă în Italia de 12 ani, și am în Costiceni
verișori. Acolo mai sunt rude din familia mamei, familia Petreni: Sonea,
Valeriu, Vadim, Ion, Vasile... Nepotul Roman Colac e la Stălinești.
Bunelul meu a fost Roman Colac, bunica Dochița de tată, de mamă – Vasile și
Sofia Petreni. Tata a fost un singur copil în familia Colac, la mama au fost
șase copii.
Cele de mai sus le-am povestit eu, Valunea, feciorul lui Dumitru și al
Olgăi Colac, născut la 21 septembrie 1961. Numai gânduri bune!
Tudor Colac
0 Comentarii