Gânduri la miez de noapte de Igor Andronachi


Gânduri la miez de noapte de Igor Andronachi

Un ceai verde, bestseller-ul Talismanul norocos şi liniştea îmi ţin companie în această seară. E seara în care gândurile aleargă mai repede decât omul bătrân de moarte. M-a apucat şi pe mine să fac o retrospectivă a ultimei perioade, a ultimilor momente din viața mea.

Pun mâna pe telefon, să sun pe cineva, poate aşa îmi mai trece starea asta proastă. Cercetez articolele, îmi citesc mesajele la care nu am răspuns, şi apoi… mă răzgândesc. Mi-am amintit că nu mai caut să fug de mine şi de ceea ce simt. Nu mai caut să-mi descarc gândurile și momentele grele cu cineva care se bucură de căderea mea. Mi-am amintit că mi-am făcut promisiunea că îmi voi rămâne fidel, indiferent de situaţie.

Îmi mai aduc aminte şi de toţi oamenii care au promis că vor rămâne, de prietenii care au promis că îmi vor fi alături, dar pe parcurs au dispărut. Mă încearcă un sentiment de scurtă mânie: “Lasă că o să le pară lor rău”. De ce să le pară? Să-mi pară mie bine că au dispărut înainte să-mi găurească inima.

Privesc pe fereastră. Oare ce fac oamenii în acest moment de seară din ziua de marți? Câţi se luptă cu gândurile? Câţi zâmbesc? Câţi stau în genunchi, rugându-se? Câţi, la fel ca mine, fac o retrospectivă a vieţii lor? Câţi sunt acum în locul şi cu persoana potrivită? Câţi… oare câţi… se feresc să stea de vorbă cu sufletele lor?

“Sunt eu în locul în care trebuie să fiu?” îmi continui eu plimbarea prin mintea mea, în zilele acestea de toamnă . Zâmbesc. Exist, sunt, dar încă am gânduri nenumărate pe care nu le-am spus. Gânduri nespuse pe care, sper, le voi aşeza în cartea următoare, sau le voi spune persoanelor respective.

P.S. La un moment dat nici tu nu mai știi ce simți!!!

„Confesiuni și sugestii ortodoxe”
de Igor Andronachi,
Chișinău, 2011.

Comentarii