Ceata de căiuți din satul Șendreni-Dranița (anii 90)

Ceata de căiuți din satul Șendreni-Dranița (anii 90)

Că joc de Anul Nou, căluții (căiuţii) au o largă răspândire în satele din Valea Prutului. Acest ritual care impresionează prin fast şi elegantă poate fi întâlnit aproape în majoritatea satelor românești din regiunea Cernăuți.

În credinţele arhaice, calul avea o funcţie apotropaică, de protejare a gospodăriilor şi a bisericilor de spiritele rele. În cadrul obiceiurilor tradiţionale de Anul Nou, jocul calului (caiuților) este practicat şi astăzi nu pentru semnificaţiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtătorii mascoidelor. De aceea tinerii aleşi pentru grupurile de căiuţi trebuie să fie excelenţi dansatori, exprimând prin joc vitalitatea şi forţă exuberanţa a tinereţii.

Tinerii care joacă căiuţii se dezlănţuie în cerc sau se desfăşoară liniar şi radial, faţă în faţă, simulând o şarja de cavalerie, sub comandă unui căpitan sau vătaf. Sunt sate în care, asemănător alaiului caprei şi ursului se întâlneşte alaiul calului însoţit de turc, baba, moşneag şi negustor. Uneori căiuţii sunt grupaţi în cete de sine stătătoare conduse numai de un căpitan. Dar sunt şi cazuri în care căiuţii, mai puţini la număr, sunt incluşi în cete mari şi sunt subordonaţi altor personaje, ei având, în acest caz, un rol secundar.