Zilele trecute creștinii ortodocși de stil vechi l-au sărbătorit pe Sfântul Andrei, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, care l-a urmat pe Iisus și a devenit „Cel dintâi chemat”. Sfântului Andrei este venerat de români, indiferent unde s-ar afla ei. Și mulți îi poartă numele – cam vreo 700 mii de români. Acestea sunt date aproximative, însă cert este faptul că întregul neam românesc, aidoma Apostolului Andrei, urmează chemarea Domnului de a fi „pescari” de oameni și mărturisitori ai lui Hristos.
Numele Andrei derivă din grecescul „Andreas” ce înseamnă „viteaz”, „bărbătesc” – calități cu care sunt înzestrați mulți dintre acei ce poartă acest nume. Le are și domnul Andrei Colac, viteazul lucrător al culturii din satul Costiceni, raionul Noua Suliță, care în prezent se află la odihna binemeritată.
– Domnule Andrei, Dumneavoastră ați activat timp de 35 de ani în postul de director al Casei de cultură din Costiceni. A fost o perioadă nemaipomenită pentru dezvoltarea culturii în această localitate din Valea Prutului.
– Este o coincidență fericită. Am început să lucrez în domeniul culturii în 1959, exact cu 60 de ani în urmă. Alături de mine era vestitul lăutar Toadere Captari. El cânta la mai multe instrumente muzicale – acordeon, nai, fluier, ocarină. La vioară l-a învățat să cânte preotul din Vancicăuți, Ion Chiriac. Toadere Captari, cu har divin de lăutar, a urmat niște cursuri la Cernăuți și chiar a cântat în orchestra Teatrului cernăuțean. Apoi, până la pensionare, a fost conducător artistic neschimbat la Casa de cultură, obținând și titlul onorific de „Lucrător emerit al culturii din Ucraina”.
– Iar cel mai important este faptul că de numele lui Toadere Captari este legată Orchestra de muzică populară „Izvoraș”.
– Orchestra a fost creată în 1948, deci când am început să lucrez la Casa de cultură ea era deja cunoscută, iar Toadere Captari – conducătorul ei. În acea perioadă se acorda o atenție deosebită culturii. Mai în fiecare localitate din raionul nostru erau fanfare, coruri. Și la Costiceni a fost un cor, alcătuit din 50 de persoane, avându-l ca dirijor pe Ștefan Sabadaș, viitorul compozitor ucrainean. Atunci era și o lege – 2% din venitul gospodăriei agricole locale erau direcționate pentru dezvoltarea culturii. Eram chemat la cârmuirea colhozului și mi se spunea că ni s-au repartizat atâția și atâția bani pentru necesitățile culturii. Din anul 2002 conducător al Orchestrei „Izvoraș” a devenit Vladimir Șeremet și, iată, împreună cu el am fost la Chișinău și am cumpărat pe „banii colhozului” instrumente muzicale și costume pentru artiștii amatori. Orchestra „Izvoraș” a fost și este un adevărat izvor de bucurie sufletească și de frumos.
– Țin și eu minte cum prin anii 70 în fiecare localitate nouăsulițeană era o mare sărbătoare când veneau cu concertul „lăutarii lui Captar”. Într-adevăr, după cum ați spus, orchestra era un izvor de bucurie sufletească…
– Orchestra „Izvoraș” era prezentă peste tot. Nu era sărbătoare în raion sau la regiune să nu fie invitați muzicanții din Costiceni. Ea nu și-a pierdut din popularitate nici acum, dar evoluează mai rar. Oamenilor nu le arde de cântec, dar, totuși, cântecul ne luminează sufletele.
– Lucrătorilor culturii de astăzi le vine să activeze în condiții cu mult mai grele decât erau pe timpul când dețineați postul de director al Casei de cultură.
– Aveți dreptate. Nu-i invidiez pe actualii lucrători ai culturii din localitățile sătești. În satele noastre au rămas mai puțini tineri. Familii întregi au plecat la câștig peste hotare. Cu cine și pentru cine să lucrezi? – iată întrebarea pe care mi-aș pune-o astăzi, dacă aș fi lucrător al culturii. Tot timpul cât am fost director al Casei de cultură m-am preocupat de organizarea odihnei tineretului, de organizarea acțiunilor culturale și știu ce înseamnă pentru un lucrător al culturii susținere și interesul sătenilor față de viața culturală. Sunt de mai mulți ani la pensie, dar nu pot fi indiferent de ceea ce se întâmplă în viața culturală. M-a întristat foarte mult faptul că la vecinii noștri, în Comunitatea Teritorial Unită Mămăliga au fost închise bibliotecile. Bibliotecile din toate cele șase sate care fac parte din comunitate și nu se știe când ele vor începe să funcționeze. Lipsa de bani sărăcește nu numai instituțiile culturale, ci și sufletele oamenilor. Totodată, mă bucură că rândurile entuziaștilor vieții culturale nu se răresc. Afirmând aceasta mă gândesc, în primul rând, la doamna Sofia Roșca de la Marșinți, care a organizat un ansamblu folcloric atât de minunat. Iată, nu demult am publicat în ziarul raional un articol despre cartea ei de versuri. M-a sunat imediat și mi-a mulțumit. Entuziasmul a fost prezent mereu în viața culturală.
– Ați amintit de articolul pe care l-ați publicat recent în ziarul raional „Cuvântul adevărului”. Dar înainte de aceasta ați avut și câteva publicații și în „Libertatea Cuvântului”.
– Mi-a plăcut întotdeauna să scriu. În tinerețile mele au fost redactorul gazetei colhozului local. Apărea regulat, mai în fiecare săptămână. Eram un corespondent voluntar foarte activ, uneori onorarul primit de la ziare se egala cu salariul meu lunar. Acum nu se mai plătește onorariu, dar scriu din îndemnul inimii. Atunci când ea se umple de bucurie, sau atunci când mă doare ceva. Am primit cu tristețe vestea că ziarul „Libertatea Cuvântului” va apărea deocamdată numai în versiunea electronică. Și consătenii mei au reacționat la fel – este ziarul care are la Costiceni circa 260 de abonați și se bucură de o popularitate și mai mare. Dar vremurile se schimbă, poate se va schimba ceva bun și pentru ziarul nostru.
– Ați primit la botez numele Andrei și vă felicităm cu prilejul zilei numelui.
– Reiese că Apostolul Andrei este și ocrotitorul meu. Părinții mei au fost oameni cu Dumnezeu în suflet. Și eu sunt un om credincios. După ce am ieșit la pensie 11 ani am cântat în corul bisericii din sat. Cântările bisericești alină sufletele, le purifică pentru sincera rugăciune în fața altarului.
– Se afirmă că Sfântul Andrei este creștinatorul poporului român. El a fost Întâiul Chemat, întâiul care L-a urmat pe Mântuitor. Trăim într-o societate puternic influențată de concepte și curente distructive, ca globalizarea, individualismul. Iar Sfântul Apostol Andrei constituie și astăzi, ca și ieri, un exemplu de mărturisire. El ne învață că înainte de a schimba pe cineva să ne schimbăm pe noi înșine, fiind înțelepți.
– Pentru ca omul să se schimbe, el trebuie să ducă o viață spirituală activă. Nu regret că mi-am consacrat viața slujirii culturii neamului nostru. Așa procedează și fratele meu,Toader Colac, vestit etnograf de la Chișinău, autorul a peste 25 de cărți. M-am ținut cu bărbăție pe frontul cultural, luptând pentru îmbogățirea spirituală a oamenilor, pentru menținerea frumoaselor tradiții ale poporului nostru.
– Nu ne rămâne decât să-i urăm viteazului „ostaș” al vieții culturale din Costiceni, Andrei Colac, multă sănătate și ani frumoși de viață.
Vasile Carlașciuc
0 Comentarii