Din cele mai vechi timpuri, Bucovina era slăvită prin familii de intelectuali, care creau reuniuni culturale. Prin intermediul acestor reuniuni se organizau serate muzicale, reprezentări teatrale. Un loc deosebit în activitatea acestor reuniuni culturale ocupa familia Mandicevschi.
Sunt bine cunoscuţi Eusebie şi Gheorghe Mandicevschi – renumiţi compozitori, Constantin Mandicevschi – profesor de istorie, director de liceu, director al Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi, compozitor, autorul renumitului imn al Bucovinei – „Cântă cucu-n Bucovina”, Erast Mandicevschi – jurist, funcţionar superior la Tribunalul din Viena şi apoi la Bucureşti. În acest articol vom vorbi despre sora fraţilor Mandicevschi – Ecaterina, care, din păcate, a fost dată uitării. Ea a activat ca traducătoare şi pedagog de muzică.
Ecaterina Mandicevschi s-a născut în anul 1865 în satul Băhrineşti, actualmente raionul Hliboca, în familia preotului Vasile Mandicevschi şi a soţiei sale Veronica Popovici, care era o mare amatoare de muzică şi o bună pianistă, fiica profesorului de la Institutul Teologic din Cernăuţi, Constantin Popovici. Locul studiilor primare nu este cunoscut. Se ştie că a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde a fost îndrumată în domeniul muzicii de profesorul Isidor Vorobchievici.
După absolvirea Facultăţii a predat teoria muzicală la Liceul Ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În jurnalul „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuar ortodox bisericesc), găsim că între anii 1908-1912 Ecaterina a lucrat în calitate de asistent de profesor, iar din anii 1912-1914 – profesoară de cânt, apoi dirijor de cor, promovând creaţia muzicală a lui Eusebie Mandicevschi. Datorită talentului muzical şi organizatoric, Ecaterina Mandicevschi a creat un cor al elevelor şcolii, care a susţinut concerte de mare amploare. În anul 1911, la 15, 16, 23 iunie, la Catedrala din Cernăuţi, corul liceului a interpretat Liturghia în Mi minor de Eusebie Mandicevschi.
Din amintirile contemporanilor aflăm că Ecaterina Mandicevschi era o femeie cu o cultură muzicală aleasă, s-a dăruit cu un devotament desăvârşit liceului şi muzicii. În „Anuar” găsim că toată perioada de activitate a ei la liceu, între anii 1907-1934, a însemnat pentru această instituţie de învăţământ o adevărată epocă de înflorire muzicală, al cărei prestigiu doamna Mandicevschi prin sârguinţa sa l-a ridicat la un nivel înalt.
Ecaterina Mandicevschi a fost nu numai o minunată profesoară de muzică, după cum afirmau inspectorii care au asistat la lecţiile ei, dar a ştiut, cu un rar tact pedagogic, să inspire dragostea pentru această artă elevelor liceului. În mod absolut dezinteresat material, gratuit, a altoit dragostea de pian elevelor liceului, atât în incinta instituţiei de învăţământ, cât şi în mod privat la ea acasă. A condus Corul orfanelor de război. A pus baza bibliotecii muzicale a liceului, donând lucrări muzicale proprii, lucrări ale corurilor organizate de ea, cât şi compoziţiile fraţilor ei, compozitori cu renume. Toate aceste lucrări au fost compuse cu diferite ocazii pentru liceu după textele trimise de ea. Ecaterina era în contact continuu cu fratele său Eusebie. În ziarul „Bucovina Nouă” („Nova Bukovyna”) din 25 februarie 1913 a fost publicată o informaţie despre aceea că la 22 februarie 1913, în incinta Liceului Ortodox Feminin din Cernăuţi, Ecaterina Mandicevschi şi fratele său Eusebie au organizat o sărbătoare în cinstea lui Iuri Fedkovyci.
Meritul doamnei Mandicevschi constă în aceea că a ştiut să dezvolte la elevele sale şi pasiunea pentru muzica clasică.
În anul 1925 a avut loc primul mare concert dat de corul liceului sub conducerea Ecaterinei Mandicevschi în sala Filarmonicii. Acest concert includea cântece bisericeşti de Eusebie Mandicevschi, lucrări ale lui Kiriac, Gheorghe Mandicevschi şi Schumann. În următorii ani Ecaterina Mandicevschi a organizat mai multe manifestări consacrate diferitor compozitori. Astfel, în anul 1926, la Teatrul din Cernăuţi a avut loc o prezentare muzicală, intitulată „O producţie de cântece pentru copii” alcătuită din cântece populare româneşti ilustrate prin tablouri vivante. În anul 1927, în sala Filarmonicii, a avut loc serbarea Beethoven, unde cuvântul de introducere a fost rostit de către Ecaterina Mandicevschi. Analog acestui concert a fost şi serbarea Schubert în anul 1928. Ca elevele să cunoască diverse genuri de muzică, doamna Mandicevshi, la diferite matineuri, practica audiţii muzicale. La aceste audiţii participau cei mai buni muzicieni ai oraşului.
Conform statisticii din anul 1921, aflăm că Ecaterina Mandicevschi a lucrat în calitate de profesoară la liceu în perioada când directoare era nepoata fratelui său Eusebie, Aspazia Şandru, între anii 1919–1941. Aspazia Şandru a condus cu mult tact şi pricepere această instituţie de învăţământ, o podoabă a şcolii româneşti din Cernăuţi.
Mediul cultural în care s-a dezvoltat folclorul muzical românesc în Bucovina a fost marcat de legătura cu Biserica. Un rol important în acest mediu a jucat Societatea „Armonia”. Ea a fost constituită la 18 iulie 1881 la Cernăuţi, la sugestia lui Silvestru Morariu-Andrievici. În raportul anual din 1906 se menţionează integral denumirea societăţii: „Armonia”, societate pentru Cultivarea şi Răspândirea Muzicii Naţionale, Bisericeşti şi Lumeşti în Bucovina. Ecaterina Mandicevschi, împreună cu fratele său, Gheorghe Mandicevschi (violoncelist), a participat în mod activ la spectacolele Societăţii Muzicale.
Venitul colectat în urma concertelor a fost destinat ajutorării elevelor sărmane. Aproape că n-a fost manifestare artistică la liceu la care să nu-şi aducă aportul Ecaterina Mandicevshi.
Mulţi ani la rând doamna Mandicevschi a fost secretara Comitetului şcolar. Ea a organizat şi a condus „Cutia elevelor”, adică biblioteca cărţilor didactice pentru elevele sărace.
În anul 1938, Ecaterina Mandicevshi a binevoit să doneze Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi o serie de manuscrise, reprezentând opere muzicale ale regretatului său frate Eusebie Mandicevschi în număr de 251 opere în 13 mape şi 8 volume legate.
Drept moştenire de la Ecaterina Mandicevschi a rămas traducerea în limba ucraineană a lucrărilor renumitului povestitor român Ion Creangă: „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”, „Popa Duhul”, „Moş Ion Roată şi Unirea”. Toate acestea au fost publicate în revista din Lviv „Nedilea” („Duminica”) în anul 1912 , nr. 33-36, iar „Amintiri din copilărie” – în ziarul cernăuţean „Nova Bukovyna” („Bucovina Nouă”) în anul 1914 , nr.42-45, 49.
Ecaterina Mandicevschi a trecut la cele veşnice în anul 1957, la Cluj-Napoca, România.
Drd. Vladimir Acatrini
0 Comentarii