Pentru cei ce nu mai sunt de Vladimir Captari ✍
(În amintirea celor căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial)

Avem inimi întristate
Și în lacrimi ochii plâng,
Lumânări aprindem astăzi
Pentru cei ce nu mai sunt.

Au plecat prin suferințe,
Mult prea tineri uneori,
Schimbând vise pe morminte
Devenind nemuritori.

Îi simțim din amintire
De-au fost rude sau părinți,
Adormiți în veșnicie
Sus în ceruri printre sfinți.

Venim astăzi la morminte
Mai aproape să vorbim,
Să ne amintim de multe
Cât trăim - vă pomenim.

Celor vii, vrem sănătate,
Ani frumoși, ani fericiți,
Să trăim cu demnitate
Binecuvântați, cuminți.

Toate trec în lumea asta
Și ne trecem și noi toți,
După noi se nasc urmașii
Mai frumoși și mai deștepți.

Veșnic e doar omenia
Și iubirea pentru neam,
Ce rămâne pe vecie
Moștenire an de an.