23 martie 2016

Dor - poezie de Inna Rigo (Vataman)

Dor
Am un dor ce mă apasă
Nu-mi dă pace nici când dorm,
De ai mei părinți, de casă,
Nu mă lasă, până mor.

De-aș fi pasăre măiastră,
Să m-avânt în ceru-nalt,
Să ajung pân-la fereastra,
Cu flori puse cu mult drag.

Să zbor pân-la cuibul, care,
Mi-a rămas cam mic odată.
Să dau des din aripioare
Până -n prag la mama,tata.
Să le spun c-așa mă doare
Să nu -i am pe lângă mine,
Să le dăruiesc o floare,
Să-i cinstesc cum se cuvine.

Să mă pună iar la masă
Si să-mi povestească multe,
Cu vorba atent culeasă
Să mă mângâie pe frunte.

Niciun doctor de pe lume
N-are leacul potrivit,
Pentru boala fără nume,
Pentru dor si-a nu fi trist.



Inna Rigo (Vataman)

22 martie 2016

Țăranul român și legătura sa cu cerul și cu pământul.

Țăranul român și legătura sa cu cerul și cu pământul.
Despre frumusețea sufletului țărănesc
Un cunoscut conservator scria mai demult, într-o discuție în mediul online, că „de la țăran, paganus, vine denumirea de păgân”. Este o constatare valabilă doar în cazul limbilor anglo-saxone sau al altor limbi romanice, întrucât în limba română etimologia cuvântului „țăran” este diferită. Ca și „țară”, termenul derivă din latinescul „terra” (pământ): „terra – ţară – țeran”. Țăranul este „omul pământului”, iar „ţăran fără pământ e un nonsens” (spunea filologul George Pruteanu). Termenul sugerează ideea că țăranul este omul cel mai atașat de țară, cel mai devotat acesteia. Mai mult, cuvântul „ţară” are şi înţelesul vechi de „ţărănime”: „la ţară” însemna „la sat”. Prin urmare, chiar limba română dă mărturie despre legătura intimă, organică dintre ţăran, pământ şi ţară.

20 martie 2016

Preocupările muzicale ale lui Dimitrie Cantemir

Cu ce pahar dai, cu acela el (Umor popular)

Cu ce pahar dai, cu acela el
(Umor popular)
Odată, când şerbia neagră încă nu era desfiinţată, la un boier slujea un ţigan cu soţia lui: ea prin casă, iar el - ca birjar (vizitiu). Ţiganca era de o frumuseţe ieşită din comun. Drept că şi el nu avea pereche: zdravăn, cu o faţă rumenă şi nişte mustăţi de nu-şi puteau femeile lua privirile de le el. Boierul, observând azi şi observând mâine frumuseţea de ţigancă, fără să-şi dea seama, îi cade în mrejele ispitei pe neobservate. Şi aşa boierul nostru începe să umble buimac dând „buna ziua” la găini. Ce a fost mai departe, ştiau numai ei. Ţiganul a simţit că ceva nu-i curat la mijloc, dar ce să facă - e argat şi e nevoit să tacă. De la un timp, lucrătorii au observat că în sufletul ţiganului se petrece ceva, căci îl tot auzeau cântând: „Aşa-i rău şi aşa nu-i bine”. Curioşi, încep să-l isco­dească  din  fir în pâr.  Până  la  urmă  ţiganul  le  destăinuieşte

17 martie 2016

Străinătate! - poezie de Victoria Vataman din Costiceni

Străinătate! – poezie de Victoria Vataman
Poezia reflectă viața tuturor oamenilor din țara noastră care din pricina circumstanțelor economice și sociale acute au fost nevoiți să-și părăsească casa, părinții și copiii cu un singur scop de a face rost de elemente necesare supraviețuirii.
Sufletul e necăjit
Unde iarăşi te-ai pornit,
Umblă lumea-n lung şi-n lat
Dar tu tihnă nu ţi-ai aflat.
Pleci iar pe meleaguri străine
Unde gonit eşti cu un câine,
Iar demnitatea ta de om
Cade ca frunza de pe pom
Şi nimenea nu te întreabă
De-ai mâncat sau eşti bolnavă.
Viaţa-i foarte complicată,
Că-n faţă ţii pusă soarta
Şi trebuie să hotărăști
Cum pe lume să trăiești.
Acolo în ţară străină
Nimenea nu te alină
Numai bunul Dumnezeu
Îți mângâie sufletul tău,
Căci numai el e cu îndurare
Faţă de lumea muritoare.
Acuma de câţiva ani
Pe prim-plan e „Domnul ban”,
De ai bani îţi merge bine
Ai şi mulţi prieteni pe lume,
De n-ai bani, nici nu eşti om
Eşti goluţ ca toamna un pom
Acum rar care mai ştie
De cuvântul „omenie”!
Doamne Tu cu al tău nume
Ca să fie pace-n lume
Oamenii să se iubească
Că nu se mai dușmăneasca
Să nu fie lumea rea
Să creadă-n puterea ta
Dacă pace o să fie
Se vor gândi la omenie
Iar de-or crede-n al tău cuvânt
Numai atunci a fi bine pe pământ.

Infrastructura și dezvoltarea localității Mălinești (TV Bucovina Cernăuți)

Infrastructura și dezvoltarea localității Mălinești, raionul Noua Sulița
(TV Bucovina Cernăuți, emisiunea la noi în Bucovina)

15 martie 2016

14 martie 2016

„La Șendreni îi sărbătoare, hai, poftiți, în casa mare!”

„La Șendreni îi sărbătoare, hai, poftiți, în casa mare!”
De când e omul pe pământ, știm prea bine că la țară, țăranul afară să muncească pe ogor, mai știe să joace și să cânte, căci așa ni-i dat de sus, să muncim apoi să ne veselim.
În data de 12 martie, cu aceste cuvinte cu tâlc, în satul Șendreni-Dranița, raionul Noua Sulița, s-a început minunat festival folcloric sub genericul: „Să nu uităm obiceiurile strămoșești”.
Evenimentul călduros și binevoitor a fost organizat de talentații elevi și profesori ai complexului instructiv educativ Dranița. În decursul acestui festival, tinerii participanții s-au familiarizat rapid cu atmosfera tradițiilor strămoșești. Obiectiv acestui festival vine de la o idee a profesorilor de a promova datinile străbune generației tinere. 
Elevii împreună cu profesorii săi au încercat să le demonstreze tuturor celor prezenți, că la țară tradiția populară românească în continuare dăinuie în inimile oamenilor.
Spectacolul s-a petrecut în sala sportivă a școlii, care a fost înfrumusețată așa cum e datina din bătrâni, cu lăicere și prosoape frumos ornamentate. Fiecare clasa a pregătit câte o masă plină de bucate tradiționale: mămăligă, plăcinte, gogoși, sarmale și multe altele, căci este o vorbă la moldoveni: „de unde ai, de unde n-ai, dar masa trebuie sa fie mare”. 
În programul folcloric au intrat diverse scenete, cântece și dansuri, care pe vremuri încălzeau sufletele strămoșilor noștri, dar acum ne bucura și pe noi. Pe lângă activitatea elevilor, cu un cadou muzical a intervenit tânăra interpretă Alina Maeruță, care mereu depune tot efortul pentru a evidenția și descoperi talentele copiilor.
Cadoul final al sărbătorii a fost prezentat de către colectivul pedagogic al școlii, care interpretând câteva cântece strămoșești de prin zona noastră, au iscat mii de ovații din partea musafirilor. S-a încheiat evenimentul cu jocul tradițional al satului Șendreni-Dranița „Trei-Trei”, care a fost armonios dansat de către profesorii și elevii instituției de învățământ.

13 martie 2016

Născută pentru a făuri minuni brodate

Născută pentru a făuri minuni brodate
(în ospeție la Viorica Plevan, meșterița populară din Suceveni)
Există la Suceveni o frumoasă tradiție – aceea de a transmite din generație în generație dragostea de frumos exprimată prin meșteșugul broderiei. La Viorica Plevan, o meșteriță cunoscută și recunoscută prin iscusința ei, au venit în vizită membrii cercului tinerilor muziologi de la școala locală și conducătoarea lor, Lilia Plevan
În casa Vioricăi Plevan ne-a impresionat diversitatea pieselor brodate: cămăşi bărbăteşti, fe­meieşti şi pentru copii, ştergare, feţe de masă, şerveţele, feţe de pernă, pieptare, covoare, horbo­te, brâie, traiste. Meşteriţa ne-a povestit că a învăţat încă din copi­lărie diferite tehnici de brodare de la mama ei,  Domnica Frătăucean.
Dintre creaţiile acestei femei talentate ne-au atras în mod deo­sebit atenţia pieptarele pentru zile de sărbători cu ornamente de o frumuseţe rară.
-De   veacuri,   spune   Viorica   Plevan,  în  zona

08 martie 2016

Atunci când Dumnezeu a vrut să creeze perfecțiunea, a creat MAMA.

Atunci când Dumnezeu a vrut să creeze perfecțiunea, a creat MAMA. A zămislit-o cu grijă, cu blândețe și cu mare măiestrie. A făurit-o pe EA, acel unic izvor nesecat de iubire, înțelepciune și dăruire profundă. De când e doar un boț de om și până ajunge-a fi „om mare”, nu vă gândiți că sentimentele mamei se schimba. Dimpotrivă. Eforturi necontenite, griji și gândul „Oare am făcut destul? Oare puteam face mai bine?”
Cam așa decurge viața unei mame; dar nu se plânge niciodată, pentru că, indiferent de ce sacrificii ar face, la sfârșitul zilei, oftează ostenita, dar surâde la gândul că-si știe puii în siguranță și împliniți. Nimic nu e prea greu, niciodată nu e prea mult. Orice bătaie a inimii și orice răsuflare e pentru copii.
Opriți-vă pentru o clipă din ce faceți și gândiți-va la mamele voastre. De când nu le-ați mai spus că le iubiți? De când nu v-au auzit apreciindu-le? Când le-ați sărutat ultima oară mâinile? Acele mâini care, v-au legănat și ocrotit atunci când era nevoie... Când le-ați șters ultima oară lacrima din colțul ochiului? Niciodată nu e prea târziu... Până nu e prea târziu... La mulți ani mamelor din lumea-ntraga! La mulți ani, mama! Te iubesc, mama.
Semnat: Inna Rigo (fiică, femeie, mamă)
colaboratoarea blogului COSTICENI.INFO
Sibiu, România
Foto: Cristina Nichitus Roncea