Cel mai fericit bărbat

Cel mai fericit bărbat

În timp ce soţia mea servea cina, am luat-o de mână şi i-am spus. „Trebuie să-ţi vorbesc”. Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am văzut tristeţe în ochii ei. Deja ştia ceva. Acea tristeţe a ei îmi bloca gura. Mi-am făcut curaj şi i-am spus: „Vreau să divorţăm”. Ea, uimită de cuvintele mele, a întrebat: „De ce? Poate te-am supărat cu ceva? Atunci iartă-mă”. Dar nu era vinovată cu nimic. „O iubesc pe Ana...”, am bolborosit eu.

În acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns până-n zori. Vroia să înţeleagă ce se întâmplă în căsătoria noastră, dar nu i-am putut da o altă explicaţie. Mi se părea că n-o mai

Elevii din Costiceni în ajunul sărbătorilor de iarnă (anii - 90)

Elevii din Costiceni în ajunul sărbătorilor de iarnă

însoțiți de Moș Crăciun și Crăciuniță (anii-90)

Vântul și păpădia

Vântul și păpădia

Printre ierburile ce năpădiră poiana din toate părţile, era şi Păpădia, o fată subţirică şi sprintenă, îmbrăcată într-o rochiţă cu volănaşe la poale.

Şi, după cum era unica floare în poiană, credea că nu este alta mai frumoasă ca ea în toată lumea. Cum era tânără şi fragedă, mai purta şi o cununiţă de petale gal­bene, încât îţi părea că însuşi Soarele a coborât s-o coloreze după chipul şi asemă­narea lui.

Iată, cam aşa trăia şi gândea despre sine Păpădia şi tare mândră era că nu-i altă floare pe potriva ei. Se răsfăţa

„Ghidul” de Todor Nicolaevici

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

Diavolul îi pescuieşte pe oameni cu undiţa hulelor

Diavolul îi pescuieşte pe oameni cu undiţa hulelor

„Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prinosul inimii grăieşte gura lui” (Luca, Cap. 6, 45). Dacă inima omului are pe Dumnezeu locuind într-însa, atunci gura acelei inimi îndumnezeieşte, scoate şi izvorăşte afară apă vie, vorbe bune, edificatoare, înălţătoare, care înfiripează sufletele ascultătoare şi le ridică la cer, unindu-le cu Creatorul Universal.

Însă, dacă inima omului se îndepărtează de Dumnezeu şi se pune în slujba patimilor, păcatelor şi satanei, atunci din gura ei izvorăşte apă moartă, înveninată, rău mirositoare, adică vorbe putrede şi înjurături scârboase, care pricinuiesc mult rău fiinţei aservite necuratului. Răutatea acestora se răsfrânge şi asupra oame­nilor care trăiesc în preajma lor. Persoanele posedate de viciul înjurăturilor ar trebui să asculte de învăţăturile Bisericii, şi, cu ajutorul rugăciunilor, vor reuşi să scape de acest păcat satanesc.

Robi în Italia

Robi în Italia

Din grozăviile şi foamea îndurată în sudul Italiei, cei trei tineri români - Nicoleta, Mihai şi Da­niel - au tras multe învăţăminte. Când şi-au dat seama că deveniseră robi şi că nu mai aveau nici o şansă să adune bani şi să se întoarcă apoi acasă, căci „datoriile” lor pentru cazare şi mâncarea ce, practic, le lipsea, creşteau în fiecare zi. Deşi erau păziţi zi şi noapte, au hotărât, cu orice preţ, să fugă de pe plantaţii.

Comoara de Todor Nicolaevici

Comoara de Todor Nicolaevici

Trăia în satul nostru un om foarte sărac. Avea o nevastă bolnăvicioasă şi o casă de copii, care trebuiau hrăniţi, îmbrăcaţi şi încălziţi. Căutând să se descurce, începuse să care lemne din pădure cu spatele, atât pentru sine, cât şi pentru alţii.

Şi aşa, zi de zi, iarna şi vara. Stăruia din răsputeri să-şi vadă casa sătulă, să se aibă bine cu sătenii şi nimănui să nu-i fie dator. Aşa sărac cum era, oamenii îl stimau şi vorbeau de el numai de bine.

Dar de la o vreme înţelese că toate străduinţele şi zbuciumările sale nu-l scot din sărăcie. Munca devenea din ce în ce mai grea, copiii creşteau şi casa cerea în fiecare zi tot mai mult şi mai mult. De la o vreme începu să-l chinuie un gând:

-Oare de ce n-aş găsi şi eu o comoară, să scap de sărăcie, să fiu bogat, să am de toate? Măcar trei zile să huzuresc şi eu c-an poveste.

Aşa azi şi aşa mâine, şi această ispită pune stăpânire pe el. Unde nu merge, ce nu face, numai comori i se năzăresc.

Religia lui antihrist

Religia lui antihrist

Problema adorării lui satana, care a reînceput la finele sec. XX, a luat deja proporţii considerabile. Ultimele manifestări satanice care au tulburat Grecia sunt doar o mică mărturie a tot ce se întâmplă şi ce pregătesc sataniştii pentru omenire. În privinţa apariţiei acestui fenomen s-ar cere de menţionat următoarele: Lucifer, cel mai bun arhanghel al lui Dumnezeu, cel care a adus lumina în lume, iar astăzi este numit satana, a vrut să fie adorat aşa cum este Dumnezeu. Lucifer s-a răzvrătit

Zinaida Smochină-Rotaru în ospeție la Grădinița „Ghiocelul” din Costiceni

Zinaida Smochină-Rotaru în ospeție 
la Grădinița №.2 „Ghiocelul” din Costiceni

Harnică ca o albină, poetesa populară al localității Costiceni, raionul Noua Suliță Zinaida Smochină-Rotaru, anul acesta a izbutit să editeze cea de-a cincea carte pe cont propriu, adresată copiilor de la grădinițe și elevilor din clasele primare.

Tastează „Vezi mai Departe” pentru a vizualiza mai multe fotografii

Grăbiţi-vă să faceţi un bine! (localitatea Marșenița)

Grăbiţi-vă să faceţi un bine!

A fost sloganul manifestării, organizate, recent, de lucrătorii culturii din satul Marşeniţa. Fiind consacrată Zilei internaţionale a persoanelor vârstnice, la manifestare au fost invitaţi oameni în etate din sat, pentru care s-a pregătit un program artistic de sărbătoare.

Bucuria peste măsură a celor, care au construit trecutul nostru a fost condiţionată de atenţia acordată lor în aceste clipe dificile, prin care trecem cu toţii. Au coordonat manifestarea prezentatorii Alexandru Bordian, Alvina Ştefanesa, Andriana Lupu şi Alina Odajiu, ei

Două surori - Ziua și Noaptea

Două surori - Ziua și Noaptea

Trăia odată un împărat şi o împără­teasă şi aveau două fete frumoase, dar nu se prea împăcau ca surioare. Nu se jucau împreună şi nici nu-şi destăinuiau secretele. Împăratul era foarte îngrijorat de purtarea fiicelor şi făcea tot posibilul ca să le apropie sufleteşte. Dar, cu cât fetele creşteau, cu atât mai mare devenea răceala dintre ele.

Fiica cea mai mare avea faţa albă ca neaua, ochii albaştri ca floarea inului, părul lung, ondulat şi galben ca spicul grâului în pârg. Era plină de viaţă, veselă, zglobie, vorbăreaţă şi iutişoară ca argintul cel viu. Cât era ziulica de lungă îngrijea florile din grădina

Metaforele în granit şi bronz ale lui Dumitru Gorşcovschi

Metaforele în granit şi bronz ale lui Dumitru Gorşcovschi

Sculptorul român din Cernăuţi, Dumitru Gorşcovschi, este cunoscut în ţară şi peste hotarele ei ca autorul monumentului lui Mihai Eminescu din capitala Bucovinei. Palmaresul său ar fi cu mult mai bogat, dacă minunatele sale proiecte ar fi realizate. Până acum nu s-a găsit loc pentru monumentele „Mioriţa” şi „Jertfele foametei”. În pofida acestei „tăceri” din partea societăţii, sculptorul continuă să creeze. În anul bicentenarului naşterii geniului poporului ucrainean, Taras Şevcenko, Dumitru Gorşcovschi a propus în cadrul unei expoziţii

Ion Creangă - Amintiri din Copilărie și alte Povestiri (benzi desenate)

Ion Creangă - Amintiri din Copilărie și alte Povestiri

(benzi desenate)

Tastează „Vezi mai Departe” pentru a citi cartea

Scoaterea la horă de Todor Nicolaevici

Scoaterea la horă de Todor Nicolaevici

Unul dintre cele mai frumoase obice­iuri la noi era aşa-numita „Scoaterea la horă”. Până nu demult, băieţii şi fetele nu puteau ieşi la joc pe toloacă după bunul lor plac, deoarece era o regulă strămoşească, respectată cu sfinţenie - când ieşeau la hora satului, tinerii trebuiau să cunoască anumite dansuri, să înţeleagă muzica şi să poarte picioarele după tactul ei. Jocurile preferate la ţară erau „Hora, „Învârtită”, „Bătuta”, „Alunelul”, „Coasa” ş.a. Erau dansuri numai pentru băieţi („Ruseasca”, „Cozacul”, „Tropoţica” etc.) şi numai pen­tru fete („Ardeleanca”, „Alunelul”, „Hora fetelor” ş.a.), dar majoritatea jocurilor pe toloacă se dansau împreună. Cele mai multe dansuri erau însoţite de strigături. Bunăoară, „Hora” se dansa în cerc mare cu strigături:

Hai la horă, măi băieţi,

Care vreţi, care puteţi,

Dar degeaba nu şedeţi

Rezemaţi pe sub păreţi.

Myhailo Koţiubinski, a avut „rădăcini moldoveneşti”

Clasicul literaturii ucrainene, Myhailo Koţiubinski, 
a avut şi „rădăcini moldoveneşti”

S-au împlinit 150 de ani de la naşterea clasicului literaturii ucrainene, Myhailo Koţiubinski, autorul povestirii „Umbrele strămoşilor uitaţi”, după care vestitul regizor Serghei Paradjanov a turnat filmul cu aceiaşi denumire, devenit laureat al mai multor festivaluri internaţionale de cinema.

Dar puţini cunosc faptul că mama lui Myhailo Koţiubinski — Glicheria, a fost moldoveancă, descendentă din neamul de nobili moldoveni Abaza, neam care a dat culturii şi ştiinţei ucrainene reprezentanţi de vază. În Ucraina, iar mai precis în Ţinutul Sloboziilor, boierii moldoveni Abaza s-au pomenit în secolul al XVIII-lea după nereuşita domnitorului Modovei, Dmitrie Cantemir, de a scoate ţara de sub stăpânirea turcească cu ajutorul armatei ţarului rus Petru Întâi. Ei, împreună cu domnitorul, au fost nevoiţi să refugieze în teritoriile Rusiei de atunci.

Trecut prin ciur și sită...

Fața neagră a foametei de Maria Sucevan-Șotropa

Fața neagră a foametei

Hramul satului Nesvoia (14 octombrie 2014)

Hramul satului Nesvoia (14 octombrie 2014)

Tastează „Vezi mai Departe” pentru a vizualiza mai multe fotografii

Portul popular ne impune și o comportare deosebită

Cum o ţăranca plouată a ştiut să se descurce

Cum o ţăranca plouată a ştiut să se descurce

Să ne mai descreţim frunţile, căci tocmai umorul este acel leac care i-a salvat pe moldoveni de la multe năbădăi. În rândurile ce urmează voi reproduce istoria unei ţărance, care a reuşit să împace capra cu varza, sau, altfel spus, a găsit o soluţie originală de a câştiga bani, aducând Italia... acasă.

Mătuşa Maria, deşi trecută de ani, a hotărât să plece şi ea în Italia, să aducă bani la casă - moşului şi copiilor. Să-şi facă reparaţie euro, ca la gospodari. Să vadă lumea că şi ea, ţărancă plouată, poate să se descurce. Ajutată de nepoţi, a ajuns în Italia şi s-a aranjat la o familie de italieni, având în grija ei un bătrân-invalid. Neobişnuită cu statul degeaba, reuşea să facă şi mâncare, şi curat, şi să plimbe moşul în cărucior. Dar tot îi rămânea timp liber şi atunci o durea inima, gândindu-se că acasă, la Manoileşti, câmpul e în paragină, ceapa nu-i plivită, iar văcuţa o fi răgând flămândă sau nemulsă.

Nourul și Pustiul de Simion Gociu

Nourul și Pustiul de Simion Gociu

Undeva, peste nouă mări şi tot atâtea ţâri, la marginea pământului, de unde vine Vântul, trăia Pustiul. Şi era atât de mare, că neam de pasăre nu se încumeta să-l treacă în zbor ori să calce picior de altă vietate întinderea lui dogorâtă ca o vatră de jăratic.

Se învăţase pânâ într-atât cu singurătatea sa, încât începuse să creadă, că nu mai este altcineva sub Soare, decât nisipurile ce-i cutreierau întinderea de la o margine la alta. Iar dacă o mai fi cineva, apoi numai după chipul şi asemănarea sa: tot loc gol şi fără de rod, cu herghelii de nisipuri gata de zburdă, că numai de atâta ştiinţă se învredniciră ele. Nisipurile erau gata în orice clipă să se prindă la trântă cu Vântul ridicându-se până la casa Soarelui de unde, toropite de căldură şi de oboseală, să se prăbu­şească în jos sfârâind.

„Am prins vremuri frumoase, cu şezători” Interviu cu Adriana Bucevschi

„Am prins vremuri frumoase, cu şezători”

Interviu cu doamna Adriana Bucevschi

Marele succes repurtat de ea pe scenă aduce speranţă şi bucurie publicului şi se dato­rează cântecului popular românesc pe care l-a îndrăgit din fragedă copilărie. E tânără, frumoasă, precum o floare de primăvară, e o fire sensibilă, orientată cu bunătate spre oamenii care o înconjoară. De unde vine oare atâta energie de viaţă? Mulţi interpreţi de muzică populară, cărora le-am solicitat interviuri pentru ziarul nostru, mi-au vorbit cu emoţie despre primele lor apropieri de muzică. Doamna Adriana Bucevschi m-a impresionat mult prin delicateţea

Dragostea poate învinge și sărăcia, și bogăţia

Dragostea poate învinge și sărăcia, și bogăţia

În timpul războiului viaţa era foarte grea şi oamenii sufereau de foame. Un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, fără nici un ban, el va oferi pâine oricărui copil. A doua zi, încă din zori, mulţi prichindei se adunaseră în faţa casei în care locuia acel om bogat şi bun la suflet. Iar când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Era

Legenda Prutului și a Tisei

Legenda Prutului și a Tisei

Demult, tare demult trăia un om putred de bogat. Şi avea el herghelii de cai, cirezi nenumărate de vite şi turme de oi. Şi toate acestea păşteau nestingherite pe pajişti şi plaiuri întinse, căci şi pământul, cât îl cuprindeai cu ochii, tot era a celui om, care nu-şi mai încăpea în piele de atâta avuţie. Avea omul acela şi un fecior chipeş, voinic, bun la inimă, harnic, îndurător şi milostiv, smerit şi cu frică de Dumnezeu. Adeseori, a deşi tatăl său nu-l punea la lucru, ieşea din casă şi pornea cu văcarii şi ciobanii să sloboadă

16 copii din Șendreni au beneficiat de o excursie fenomenală în munții Carpați

16 copii din localitatea Șendreni, raionul Noua Sulița

au beneficiat de o excursie fenomenală în munții Carpați.

La mijlocul lunii septembrie, în preajma Zilei mondiale a turismului, 16 copii din localitatea Șendreni (Dranița), elevi în clasele 9-11-a de la școala de cultură generală din localitate, au întreprins o excursie de trei zile la munte.

Tastează „Vezi mai Departe” pentru a vizualiza toate fotografiile

Limba maternă – remediu pentru orice boală?

Limba maternă – remediu pentru orice boală?

Indiscutabil, începutul toamnei le aduce cele mai mari emoţii părinţilor care pentru prima dată îşi conduc copilaşii la şcoală. Cu mult înainte de această istorică zi din viaţa fiecărei tinere familii, orice mamă caută să-şi pregătească şi să-şi împodobească odrasla cât mai bine şi mai frumos, cutreierând pieţele şi magazinele. Orăşenii, având posibili­tatea de a alege din mai multe şcoli, se străduiesc să-şi înscrie micuţii în instituţiile cele mai prestigioase. Or, care părinte nu crede că anume copilul lui este cel mai frumos şi mai cuminte, că merită tot ce-i mai bun!

Festivalul „Întâlniri Bucovinene” de ziua orașului Cernăuți

De ziua orașului Cernăuți, participanții Festivalul „Întâlniri Bucovinene” 
au prezentat un spectacol de excepție.

Orașul Cernăuți a împlinit 606 ani de la prima atestare documentară

Orașul Cernăuți a împlinit 606 ani de la prima atestare documentară

Vechea şi frumoasa urbe cernăuţeană marchează astăzi 606 ani de la prima atestare documentară a oraşului. Cernăuţiul pentru prima dată este amintit în hrisovul emis de către domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, şi poartă data de 8 octombrie 1408, fiind întărit şi cu pecetea Muşatinilor.

Astăzi, după atâţia ani, Cernăuţiul poate fi considerat pe bună dreptate un oraş european şi multietnic, întrucât aici locuiesc reprezentanţi a zeci de minorităţi naţionale, care convieţuiesc în pace şi bună înţelegere, Cernăuţiul este înfrăţit cu numeroase oraşe europene, între acestea numărându-se oraşele

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, marcată la Tărăsăuți

La limanul bunătăţii, bucuriei şi speranţei

De vorbă cu Eugen Doga: „Sunt primul critic al creaţiilor mele”

De vorbă cu Eugen Doga: 

„Sunt primul critic al creaţiilor mele”

-Prezentaţi-vă cititorilor noştri.

Eugen Doga, compozitor, Artist al Poporului din uniunea sovietică, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Mol­dova, academician.

-Principala dumneavoastră trăsă­tură de caracter.

Perseverenţa

-Credeţi în vise? Ce visaţi în co­pilărie?

Visam că zbor. Şi nu demult am visat că zbor, însă visul a trecut în altă fază.

-A cui părere preţuiţi cel mai mult în activitatea dumneavoastră?

Cea proprie, fiindcă sunt primul critic al creaţiilor mele.

-Dacă aţi fi preşedintele ţării, ce-aţi face în primul rând?

N-aş fi preşedintele ţării, căci sunt preşedintele muzicii.

-Care slăbiciuni omeneşti nu puteţi să vă refuzaţi?

Să râd, să mânânc, să nu fac nimic (râde), deoarece din lipsă de timp nu le reuşesc pe toate.

-Întotdeauna spuneţi ceea ce gân­diţi?

Ținutul nostru văzut de călători străini