Vladimir Șeremet și Orchestra „Izvoraș” din Costiceni (TV Bucovina Cernăuți - 29.06.2015)

Ziua Tineretului sărbătorită cu mare fast la Vancicăuți

Ziua Tineretului sărbătorită cu mare fast la Vancicăuți

În ultima duminică a lunii iunie Ucraina sărbătorește Ziua Tineretului. Această zi este dedicată tuturor tinerilor care au depășit puntea perioadei de tranziție, tinerilor cu inima și mintea deschiseă spre viitor, tinerilor care dau dovadă de inițiativă și creativitate și înțeleg totodată că condițiile de viață dificile și necesitatea de a găsi un loc decent de muncă sunt printre cele mai frecvente probleme cu care ei se vor confunda.

Ziua tineretului este sărbătorită anual și în localitatea Vancicăuți, raionul Noua Sulița. An de an ea capătă amploare și deosebită importanță pentru toți locuitorii acestui sat, care spre mare frumos nu

Fidelitatea prietenului patruped de Zinaida Smochină-Rotaru

Fidelitatea prietenului  patruped de Zinaida Smochină-Rotaru

Nu-i poveste, dar e o întâmpla­re reală din viaţă. Trăia odată într-un sat o familie de ţărani, nici bogaţi, nici săraci. Copiii au zburat de acasă, ca păsările călătoare, stabilindu-se cu traiul la oraş. Pe unde au studiat, aco­lo şi-au găsit de lucru şi au întemeiat frumoase familii. Părinţii au rămas în sat, aşteptându-i pe cei dragi numai de sărbători. Gospodăria le era mare, având animale, păsări, câteva loturi de pământ, deci erau ocupaţi toată ziua. În gospodăria acestor harnici  ţărani  trăia  un  câine  bătrân,  care  le-a  slujit o

În pofida tuturor greutăților, flacăra culturii trebuie să lumineze

În pofida tuturor greutăților, flacăra culturii

trebuie să lumineze – Sergiu Bespalco

Ștefan Enășel Romaşcanul - Dragu-mi-i aici să cânt

Ștefan Enășel Romaşcanul - Dragu-mi-i aici să cânt

Tinerii români din regiunea Cernăuți au sărbătorit „Ziua Universală a Iei”

Grupul Iza - Când m-o făcut mama-n lume (2015)

La Răchitna a fost inaugurat monumentului legionarilor polonezi

La Răchitna a fost inaugurat monumentului legionarilor polonezi decedați pe linia frontului Primul Război Mondial

Pe data de 17 iulie 2015, în localitatea Răchitna (raionul Noua Sulița) a avut loc o amplă inaugurare și sfințire al monumentului legionarilor polonezi care au căzut pe câmp de bătălie acum 100 de ani.

Îngropați într-un groapă comună, cei 62 de ostașii au căzuți la datorie pe linia frontului Primului Război Mondial în luptele cu Armata Țaristă într-o bătălie de lângă o localitatea vorbitoare de limba română din raionul Noua Sulița și anume, localitatea Răchitna.

Potrivit presei raioanele, la ceremonia de

Cine face bine, ajunge de rușine

Cine face bine, ajunge de rușine

Cu mulţi ani în urmă, într-un sat trăiau un bărbat şi o femeie. Dum­nezeu nu le-a dăruit copii şi mai spre bătrâneţe ei s-au gândit să înfieze un băieţel de la orfelinat. Micuţul avea 3 anişori şi mare le era bucuria la părinţii adoptivi când auzeau prin casă glas zglobiu de copil. A crescut băiatul, s-a dus la şcoală, unde învăţa bine, trecând uşor din clasă în clasă. Când a ajuns Dănuţ (aşa-l chema pe băiat) în clasele mari, părinţii se gândeau ce să  facă  să ajungă  fiul  lor  la

Să fii Om de Aurelian Silvestru

Să fii Om de Aurelian Silvestru

Orice se poate întâmpla cu cel care ascunde un secret - secretul său. Dar, oare, a-l ascunde înseamnă a minţi?

Minciuna e prima dintre laşităţi. Înseamnă, oare, că a-ţi ascunde suferința e o laşitate? Chiar trebuie să scoţi la iveală tot ce ai în suflet? Nu eşti mai slab când te expui? Nu eşti mai vulnerabil? Sinceritatea e, oare, cu adevărat un avantaj? Şi dacă cei din jur sunt profitori? Dacă abia aşteaptă să poată specula pe contul tău? Ce va urma?

Bunătatea  e  sinonimul  omeniei. Şi

La Mahala au fost pomeniți toți cei care au avut de suferit în urma deportărilor

La Mahala au pomeniți și cinstiți toți cei care au avut de suferit 
       de pe urma deportărilor staliniste

„Ea scrie ca și cum cântă...” - versurile și desenele doamnei Sofia Vicoveanca

„Ea scrie ca și cum cântă...” 
versurile și desenele doamnei Sofia Vicoveanca

Citește aici

74 de ani de la primul val de deportări din Basarabia și Nordul Bucovinei

74 de ani de la primul val de deportări staliniste

din Basarabia și Nordul Bucovinei

Astăzi se împlinesc 74 de ani de la primul val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei.

Potrivit istoricilor, au fost duşi în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii cei mai înstăriţi, dar şi cei care erau percepuţi ca o ameninţare la adresa URSS.

După un an în care, imediat după instaurarea ocupației sovietice, aproximativ 100 de mii de persoane au fost trimise la muncă forțată  în  regiuni  îndepărtate  ale  Siberiei,  în  iunie  1941 autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure de luptă împotriva așa-numiților „dușmani ai poporului” - deportările. Proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, și are loc organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acestei a început promovarea ateismului militant, menit, după cum ne-a mărturisit istoricul Marius Tărâță, să distrugă orice datină, obicei religios.

-„Pe lista represaților au fost incluși primari, lucrători ai judecătoriilor, jandarmi cât și țărani mai înstăriți. Au fost împărțiți în două categorii: cei deporrtați pentru cinci ani și cei deportați pentru 20 de ani. Cei incluși în a doua categorie erau considerați mai periculoși, erau așa-zișii culaci, țăranii care aveau mult mai mult pământ. Cifrele exacte ale victimelor, nici în baza documentelor de arhivă nu pot fi stabilite. Martorii și supraviețuitorii acelor acte au murit deja”, a declarat Marius Tărâță.

Deportările, care au țintit în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, susține și istoricul Ion Varta. Datele oficiale arată că aproximativ 70 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și Kazahstanul de Nord,  în cele trei valuri de deportări. Potrivit lui Ion Varta această cifră ar fi însă cu mult mai mare.

-„Eu cred că este vorba de aproximativ 80 de mii de persoane deportate, părinți, copii, bunici. Foarte mulți copii. Sunt cazuri când copiii nu avea nici un an, erau în fașă și au fost și ei deportați. Ce vină aveau ei fața de regimul sovietic de ocupație? De fapt toată lumea a fost absolut nevinovată. Toți cei care au fost deportați nu avea nicio legătură cu învinuirile absolut stupide. Era floarea națiunii, cea mai harnică parte a populației, care a reușit prin muncă asiduă să-și agonisească niște bunuri ”, a declarat Ion Varta.

Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri în 1949 şi 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.

Ina Guțu

Radio Chișinău

La fel citește: Povestirea Zinaidei Cocostârc din Costiceni - Născută în districtul Iamalo-Nemețk

„Adio, Grădiniță dragă!” - Matineu la Grădinița Nr.1 din localitatea Costiceni

„Adio, Grădiniță dragă!”

Matineu la Grădinița Nr.1 din localitatea Costiceni

Ar fi împlinit doar 50 de ani - părintele Dumitru Melniciuc din Berestea

La Costiceni incendiul a distrus parțial acoperișul Grădiniței Nr.2

La Costiceni incendiul a distrus parțial acoperișul Grădiniței Nr.2

Astăzi (8 iunie) la miezul zilei, copii care frecventează Grădinița Nr. 2 din Costiceni au trăit clipe de groază din cauză că acoperișul bucătăriei a luat foc. 

Localnicii presupun că focul a fost provocat de un scurtcircuit electric la un cablu defect. Spre fericire incendiul nu a reușit să se extindă căci pompierii au sosit la timp. Copiii nu au fost afectați, căci educatoarele la timp i-a evacuat într-un alt loc. Le fel focul nu a atins camerele de odihnă, precum se zvonise prin sat.

De acum clădirea grădiniței se va afla într-o stare avariată până nu va fi reparată.

Vara începe cu amintiri duioase despre mămuța și tătuța.

Vara începe cu amintiri duioase despre mămuța și tătuța.

Într-o zi am avut ocazia să citesc ziarul dumneavoastră. M-a impresionat în mod deosebit rubrica dedicată destinelor omenești, mai precis, povestirea „Omul lui Dumnezeu”.  Atunci am încercat şi eu să scriu, în anonimat, câteva cuvinte frumoase. Am ajuns la concluzia că, atunci când scrii ce te doare, ţi se face mai bine pe suflet.

Eu deseori mă gândesc la bunicii mei. Mămuţa, aşa îi  ziceam eu  bunicii, a

Hramul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Ostriţa-Mahala

Hramul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” 

din satul Ostriţa-Mahala, raionul Noua Sulița

Războinici de elită și „vitejii” a lui Ştefan cel Mare

Războinici de elită și „vitejii” a lui Ştefan cel Mare

Istoricii spun că forţa militară a armatei lui Ştefan cel Mare nu se baza pe ţărani luaţi de la coarnele plugului. Din contră, nucleul armatei care zdrobea pe otomani, unguri şi poloni era format din soldaţi profesionişti şi războinici experţi în tacticile de gherilă.

Pe 10 ianuarie 1475, lângă Vaslui, pe locul numit „Podul Înalt”, voievodul Moldovei Ştefan al III-lea Muşat zis „cel Mare” a uimit întreaga  Europă. Cu aproximativ 40.000 de ostaşi, după alţii - 33.000 de oameni, a zdrobit oastea otomană de aproximativ 120.000 de oameni, după cum spune cronica moldo-polonă, condusă de Suleiman Paşa. Era un miracol, având în vedere forţa şi calitatea armatei otomane, probabil cea mai puternică din lume în secolul al XV lea. Practic voievodul moldovean a stăvilit tăvălugul otoman care după Moldova s-ar fi revărsat către Polonia şi Ungaria.

Nu a fost o întâmplare însă şi nici miracol, după cum o arată cele 43 de bătălii din 45 câştigate de

Biserica Sfântul Nicolae - Cea mai veche biserică din lemn a orașului Cernăuți

Istoria Bisericii Sf. Nicolae din Cernăuți

Istoricii ne informează că pe la 1490 existau în târgul Cernăuţilor două biserici, cu câte un preot fiecare. Acestea, fiind din lemn, au ars peste ani.

Cea mai veche biserică ortodoxă a orașului a fost Biserica Sf. Nicolae. Monument de arhitectură din Evul Mediu, ea a fost ridicată la 1607 de starostele de Cernăuţi, boierul Stroescu, pe timpul domniei lui Simion Movilă.

La 1642 sunt amintiţi părintele Ignat şi Gligorie diaconul ca martori într-un act de vânzare. Iată ce atestă documentele: „Costea Grama cu fiii vinde o selişte (sublinierea noastră) nepotului său Lupu Stroescu, pentru 200 de galbeni. «De la Troian până la Nistru».

Marturi: Andrei Talpă, Pintilii Barboţchi, Isac Cocoranul, Isac «curierul domnesc din Cernăuţi», Popa Ignat, Gligorie diacon, Ştefan Ungurean «der Alexa Piircsu mit 12 Bürgern», Toader Goian, Scrie Ionaşco”¹.

Deci cartierul unde a fost înălţată biserica se numea pe atunci Seliştea (astăzi masivul care se întinde şi de o parte şi de alta a străzii Sahaidacnyi, cât şi cel din preajma ei, de pe strada Ruska, până pe la calea ferată). Biserica din Selişte a fost construită din lemn de stejar, acoperită cu şindrilă, în formă de navă, fără turlă, reprezentând astfel tipul tradiţional al vechilor biserici săteşti din Bucovina. Aşa a rămas întipărită în memoria înaintaşilor noştri, aşa o ţinem minte şi noi.

Din însemnările prof. univ. Simeon Reli aflăm că temelia bisericii – din piatră – era mult adâncită în pământ, ea fiind ultima incintă religioasă ce mai rămăsese în mijlocul oraşului, pe locul unde a fost construită iniţial, din vremea când acesta era parte integrantă a Ţării Moldovei. În faţa ei se afla o veche clopotniţă, având clopotul afară, ancorat de stâlpi de zidărie, tip de construcţie numit zvoniţă. Ea există şi astăzi, în forma ei iniţială. În decursul existenţei sale seculare, biserica a fost deseori reconstruită sau reparată, ultima dată în 1885, astfel că s-au şters urmele din primele începuturi ale ctitoriilor anterioare². Referitor la restaurarea bisericii Sf. Nicolae, găsim o informaţie şi la prof. Constantin Loghin. El scrie că această biserică „a fost refăcută în anul 1748 şi restaurată în 1779 şi 1885”^3.

Biserica Sf. Nicolae – o mărturie a vremurilor de altădată – nu mai există. În dimineaţa zilei de sâmbătă, 14 noiembrie 1992, în împrejurări acoperite de umbra misterului, această unică ctitorie moldovenească din Cernăuţi a ars^4.

Această biserică a fost reconstituită, tot din lemn, de către autorităţile ucrainene, în 1996^5.

Ilie Luceac: Biserici din Cernăuți

Foto: Sergiu Barbuța

1.  N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. V, Bucureşti, 1903, p. 399; Al. Bocăneţu în cartea sa Istoria oraşului Cernăuţi pe timpul Moldovei, la p.74, face următoarea notă: „Cernăuţi, 20 Iunie 7150 (1642). Troian sunt şanţurile la Lenţeşti, unde a învins Ştefan cel Mare pe poloni, după lupta din Codrul Cosminului”. Presupunem că de aici şi-a luat denumirea termenul, devenit toponim: Valul lui Troian (Traian).

2.  Simeon Reli, Călăuza monumentelor religioase-istorice din Eparhia Bucovinei, Cernăuţi, Tipografia Mitropolitul Silvestru, 1937, p.26-27.

3.   Constantin Loghin, Cernăuţii, Cernăuţi, 1936, p. 54.

4.  Mircea Pahomi,  Biserica Sfântul Nicolae din Cernăuţi, în „Analele Bucovinei”, an. III, 1/1996, p. 71-73.

5.  Zirka Menzatiuk, Bisericile noastre (Наші церкви), Kiev, 2002, p. 55.

Lumină din lumină: Un crâmpei din viața Mănăstirii Bănceni

Lumină din lumină: Un crâmpei din viața Mănăstirii Bănceni

Recent a avut loc un pelerinaj al creştinilor cu genericul „Rugăciune pentru pace”. O puternică rugă către Ceruri a răsunat in limbile română, ucraineană şi rusă.

Din Cernăuţi până la Molniţa pelerinii au fost întâmpinaţi cu bucure de către săteni şi serviţi de gospodine. La Molniţa îi aştepta trapeza.

Anul acesta la pelerinaj au luat parte mulţi tineri. Aceştia au înţeles că numai credinţa în Dumnezeu şi în Domnul nos­tru Iisus Hristos, dar şi rugăciunile ne pot scăpa de răutatea şi nenorocirile, ce s-au abătut asupra familiilor noastre, asu­pra Ucrainei.

Cârţile sfinte spun: Încrede-te în Dumnezeu la nenorociri şi te roagă Lui”.

La 21 mai, în ziua Înălţarii Domnului, la Hramul Mănăstirii a venit lume  de  pe  lume  pentru  a  se închina  în  acest  sfânt

Sfinții Constantin și Elena: Tradiții, obiceiuri și superstiții

Sfinții Constantin și Elena: Tradiții, obiceiuri și superstiții

În fiecare an, la 21 mai/3 iunie, creștinii ortodocși serbează ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena. În calendarul popular, aceasta sărbătoare este cunoscuta ca și Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Bătrânii spun că în această zi pasările de pădure își învață puii să zboare.

Cunoscuți drept cei care au dat libertatea creștinismului, cei doi împărați Constantin și Elena au devenit adevărați protectori ai creștinilor. În timpul domniei sale, Împăratul Constantin a adoptat o serie de măsuri în favoarea Bisericii și a preoților. Iar despre mama lui, Împărăteasa Elena, se spune că și-ar fi eliberat sclavii și i-ar fi ajutat pe creștinii persecutați.

De numele Împăratului Constantin este legat și Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Paștele sa fie sărbătorit în prima duminică de după luna plina a echinocțiului de primăvară.

În unele zone, de ziua Sfinților Constantin și Elena, se practică o serie de  obiceiuri,  pornite din  superstiții populare. Agricultorii  nu  lucrează,  pentru  a  evita  pagubele  aduse

Argatu' - Culese din Cartier (volumul III)

Argatu' - Culese din Cartier (volumul III)