Gheorghe Urschi - Eu mă-ntrec cu gluma

Gheorghe Urschi - Eu mă-ntrec cu gluma

Vasile al lui Ion Dogolici din Vancicăuții mici (anii 60)

Vasile al lui Ion Dogolici din Vancicăuții mici 

(anii 60)

 

Arborele Căptărenilor din Costiceni - Vlad Ciubucciu, Victor Captari (2004)

Arborele Căptărenilor din Costiceni

Vlad Ciubucciu, Victor Captari (2004)

Citește

AICI

Credințe și superstiții românești

Credințe și superstiții românești

Pentru rasa umană, care se află pe treapta epocii postmodernismului, o epocă a tehnologiei și a progresului științific, este remarcabil să descopere cât de prezente şi cât de semnificative au fost și sunt superstiţiile populare. Deşi nu există nici o dovadă concretă despre faptul că, într-adevăr, superstițiile pot influința asupra omului, ele se bucură de credibilitate, autenticitate şi sunt din ce în ce mai prezente în viața noastră.

Așadar, haideți să definim semnificația noțiunii „superstițieˮ. Superstiție este credința primitivă în spirite bune și rele, în farmice, miracole și vrăji, în semne previstitoare.

Biserica Ortodoxă condamnă și declară că credința în superstiții nu este altceva decât un păcat care nu este benefic pentru suflet.
Românii ca și alte popoare în decursul timpului erau destul de superstițioși. În timpul de față oamenii tot mai mult cred în lucruri nedemonstrate științific, în așa ziși oameni clarvăzători, care pentru o parală îți vor spune viitorul sau și mai mult îți îl vor schimba în favoarea ta. Unii oameni mai cred și în talismane fermecate care le poartă noroc, alții în horoscoape și cifre nenorocoase, în ghinionul pisicilor negre, etc.

În acest articol vreau să vă prezint o mică particică din culegirile folcloristului român George S. Ioneanu (1888) despre credințele vechi ale poporului nostru.

Cât de absurde sau rezonabile nu ar avea conținutul acestor credinți populare ale bătrânilor, ele fac parte inseparabilă din arealul folcloric.

- Femeiea însărcinată să nu mânânce două poame, crescute una de alta, căci va naște doi copii gemeni.

- Femeiea însărcinată, care cunună, îi va muri pruncul.

- Femeiea însărcinată să nu dea cu piciorul în vre-un câine, căci copilul va fi cânos la inimă.

- Femeiea, care este însărcinată și nu spune când este întrebată, va naște copilul mut.

- Dacă un copil de la nașterea lui plânge, aceasta e semn că-l bântuie duhurile necurate.

- În apă în care se scaldă un copil mic pentru întâia dată, se pune orz, porumb, flori,ect., ca să aibă copilul parte de ceriale și să fie plăcut ca florile.

- Trei zile după naștere, nu se spune adevărat de este fată sau băiat, ca să nu se deoche și să trăiască.

- Un copil când începe să vorbească, dacă întâi zice tată, mamă-sa va mai naște un băiat, iar de va zice mamă, va mai naște o fată.

- Un copil mic să nu se țină acoperit la față, căci făcânduse mare, va fi rușinos.

- Să nu se pună un copil în leagănul altuia, căci îi ia crescutul acelui copil.

- Copiii, care râd în somn, îi mângâie Maica Domnului.

- Să nu se pășească peste vre-un copil, căci nu va mai crește.

- Din banii ce se câștigă de un copil la botez, să i se cumpere căldare, ca să trăiască mult.

- O logodnă nu este bine să se facă marțea, miercurea și vinerea, fiind zile păgubitoare.

- În ziua de nuntă mirele nu mânâncă carne, ca să-i fie corpul ușor, să aibă noroc și să trăiască ani mulți.

- Când o nuntă pleacă la biserică pentru cununie, caută să nu se întâlnească cu o altă în cale, să nu se vadă miresele: căci, sau moare una din ele, sau se despart căsătoriții.

- Mireasa ajunsă la ușa bisericii, atinge ușa în partea de sus cu atâtea degete, după câți ani după cununie dorește să aibă copil.

- Mireasa, pe neobservate în timpul cununiei, pune un picior pe piciorul mirelui, ca ia să fie mai mare și mai cu autoritate în casă.

- Când tinerii vin de la cununie acasă, mireasa o ia pe soacră în brațe și de o va putea ridica, ia va fi mai mare în casă, iar de nu, - soacra.

- După cununie, seara la masă, tinerii mânâncă împreuna un ou, ca să trăiască amândoi nedespărțiți până la moarte.

- Când o persoană trage să moară, se lasă ferestrele și ușa casei deschise, să aibă pe unde ieși sufletul.

- Când cineva moare, mai multe suflete se srâng împrejurul lui de-l privesc și, cei ce se duc să aprindă o lumănare mortului, acele suflete mulțumesc acelor persoane.

- Groapa mortului se păzește, ca să nu treacă peste ea vre-un câine, căci atunci va mai muri și alți membri din familie.

- Cel care este omorât de trăsnet, i se iartă toate păcatele și se duce direct la rai.

- Dacă cadavrul vre-unui mort, până la înmormântare capătă miros greu, se crede că în viața lui a făcut multe păcate.

- În ajunul bobotezii fetele mari pun mărgelele ce port la gât pe pragul ușei ca să pășească preotul peste ele când vine cu botezul, apoi le iau și le pun la gât, ca să se mărite curând.

- La jumătatea postului mare se numără ouăle, ca să nu se strice până de paști.

- Să nu se sădească Duminica olante, căci se usucă.

- Cine postește lunea,-va avea noroc.

- Femeile să nu poarte cercei schimbați, adică unul de la o pereche și altul de la alta, căci își va schimba și bărbatul.

- Când cineva bea ceai și din întâmplare i se varsă, e semn bun.

- Când pe neașteptate intră vre-o rândunică în casă, e semn de bună prevestire.

- Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug.

- Fetele mari, care mânâncă din oală, le va ploua la nuntă

- Celui, care omoară un păianjen mare, i se iartă șapte păcate, iar de unul mic, -numai trei.

- Să nu fluiere cine-va în casă, căci trage a pustiu pentru acea casă.

- Să nu doarmă cineva cu fața în sus și cu mâinele  pe piept, căci va muri.

- Când cine-va își mușcă limba din întâmplare, e semn că cineva îl vorbește de rău.

- Dacă vre-o icoană sau altceva dintr-o Biserică crapă, preotul acelei Biserici va muri.

- Dacă o persoană pleacă la un drum și-i iese înainte un iepure, nu-i va merge bine.

- Celui, care omoară vre-o broască, îi va muri o rudă.

- Când la masă se varsă vinul din păhar, e semn de veselie.

- Când cântă cioara pe lângă casă, prevestește venirea unor musafiri (oaspeți).

- Când se dă de pomană, să nu se dea peste gard, sau peste prag, căci nu va fi primită pe lumea cealaltă.

- Pentru cel care sughiță, e semn că cineva îl pomenește.

- Când se îneacă cineva, va ploua 40 de zile.

- Pentru cel care strănută, e semn că va face veselie.

- Cel, care mânâncă supă la masă, să bea după ea vin, ca să nu-l împungă vreu-un bou.

- Pentru cel care pierde vre-un inel din deget, este semn rău.

- Nu e bine să se fotografieze cineva căci prin aceasta i se ea din puterea corpului.

- Cel care trece într-o țară srăină, unde nu a mai fost, să calce pe pământul ei cu piciorul drept, căci îi va merge bine.

De a crede sau nu în superstiții este treaba personală a fiecăruia în parte. Ele sunt foarte multe, deseori sunt chiar și amuzante, fermecătoare, himerice și aiurite.

Sergiu Barbuța

Sursa: Mica colecţiune de superstiţiile poporului român - 

(Deosebite credinţe şi obiceiuri) 

Adunate de George S. Ioneanu - Buzău 1888

Vasile al lui Ștefan Șeremet - Fotografii din armata română (1934-1936)

Vasile al lui Ștefan Șeremet - Fotografii din armata română

(1934-1936)

A fost vandalizat bustul lui Lenin din Costiceni (21 februarie 2014)

„Nu judecați, ca să nu fiți judecați”

Foto: Părintele Nicodim (Teioasa, România), Igor Gorea și Părintele Aurel (Costiceni)

Plugușor basarabean de Deomid Savca (domului Nicolae Popa)

Plugușor basarabean

În  exclusivitate pentru domnul Nicolae Popa, dirijorul Ansamblului folcloric de elevi 
,,Privighetorile Zeletinului” de la Grupul Şcolar ,,Alexandru Vlahuţă” 
din localitatea Podu Turcului, Bacău, România

Aho!  Aho!  Mai  zăboviţi,

La Podu Turcului opriţi,

Unde trăiesc oameni buni,

Ce pe lume fac minuni;

Unde-n tril pivighetori

Cântă iarna-n sărbători;

Şi glasuri de păsărele

Se aud chiar şi la stele!

Hai, şi îndemnaţi, măi!

Hăi! Hăi!

Iar acuma eu vă spun,

Că să nu mai stăm în drum:

Trageţi boulenii de coadă

Şi cârniţii în ogradă

La profesorul vestit –

Dirijorul emerit,

Domnul Nicolae Popa,

Cunoscut prin Europa!

Ca săi tragem brazdă lată            

Cu succese semănată;

Săi dorim ca la un frate

Mulţi  – mulţi ani şi sănătate;

Să aibă belşug în casă,

De bucate – plină masă;

Şi bani mulţi să aibă-n pungă,-

Pe la Polul Nord s-ajungă,

Unde ursul talpă — lată

Nu aude niciodată

Cântec de privighetori

Nici sub soare, nici sub nori.

Hai, mai îndemnaţi, măi!

Hăi! Hăi!

De urat am mai ura ,

Dar ne temem de ceva:

 Telefonul  costă  scump,-

De plătit va fi cam mult!

Bani noi de n-om fi avuţi,-

 Boii trebuie vânduţi!

Să rămânem tot bogaţi,

Noi, Vă zicem, ca la fraţi: 

Mulţumim, c -Aţi stat în prag

Şi  ne-Aţi ascultat cu drag.

Sănătate şi - mulţi  bani,

La anul şi la mulţi – mulţi ani!

A urat cu drag prin ,,Radio Iaşi”

Deomid Savca din Costiceni (Ucraina)

În ziua de 31 decembrie 2011.

Tradiții și obiceiuri în Ajun de Bobotează în Bucovina

Îi mai auzim pulsația de dor a inimii…

Îi mai auzim pulsaţia de dor a inimii…

La 9 august 2014, ceasul timpului a bătut cu ecouri de jale şi luminoase amintiri nu numai pentru oamenii care i-au fost dragi şi apropiaţi, din Costiceni, ci pentru toţi consângenii împătimiţi de cuvântul matern. Se împlinesc 20 de ani de la moartea poetului şi savantului Ion Vatamanu. Am impresia că parcă mai ieri am stat de vorbă şi m-am bucurat de întâlnirea cu dumnealui, dar au trecut 20 de ani de când îl aşteptăm zadarnic la baştină, căci nu mai este printre noi.

Trecând deseori pe lângă casa părintească a regretatului Ion Vatamanu, nu mă lasă inima să nu intru pe la bătrâna sa mamă, care a împlinit deja 92 de ani. De fiecare dată, mătuşa Mărioara mă întâmpină cu un zâmbet blând, bucurându-se de vizita mea. Ne aşezăm pe un scăunel în faţa casei, sub mărul îmbătrânit şi el, şi începem să depănăm amintiri despre fiul ei Ion – veşnic viu în inima mamei. Mătuşa Mărioara suspină, adumbrită de durere, atunci când evocă nevoile îndurate în timpul celui de-al doilea război mondial. Dragostea nemărginită faţă de carte l-a ajutat pe Ion să învingă toate greutăţile. Cu ochii înlăcrimaţi, mama împovărată de ani îşi aminteşte cum, după absolvirea facultăţii, fiul i s-a îndepărtat de casă, stabilindu-se cu traiul la Chişinău. Dorul a purtat-o de multe ori spre capitala Moldovei. Dacă se întâmpla ca Ion să fie ocupat, să aibă vreo şedinţă, o lua şi pe mamă-sa cu el. O prezenta cu sentimente de mândrie prietenilor săi, colegilor de serviciu. Nu se ruşina de portul ei ţărănesc, de mâinile ei trudite… Doar şi el, ajuns printre savanţi şi intelectuali de cea mai aleasă marcă, a rămas pentru totdeauna fiu al pământului, legat sufleteşte de oamenii de la ţară. Strunele inimii îi erau mereu încordate la maximum. Când îl vedea cum lucrează până după miezul nopţii, maică-sa îl sfătuia să se mai gândească la propria-i sănătate. El îi răspundea cu o glumă, liniştind-o că nu trage în plug, ci înşiră cuvinte pe hârtie.

Din vorbă-n vorbă, adâncindu-ne în amintiri, nici nu observăm cum trece timpul. La despărţire îi doresc gazdei sănătate, iar ea, sprijinindu-se în toiagul bătrâneţilor, mă conduce până la poartă, rămânând în singurătatea gândurilor. Depărtându-mă de această casă, care e mica Patrie a poetului, şi de această mamă ce-i păstrează cu sacralitate memoria, îmi răsar şi mie în inimă cuvinte învăluite în durere: 
„Crunt i-a fost destinul,
Răpindu-i feciorul,
Înnegurată maica
Îi tot duce dorul”.

Zinaida Smochină-Rotaru

În Ajunul Crăciunului la Troița din Vancicăuții Mici (Costiceni - anii 2013, 2014)

De la lume adunate - la Andrei depănate...

De la lume adunate - la Andrei depănate...

În data de 12 decembrie 2014, în sala festivă al școlii de CG din Costiceni a avut loc o șezătoare tradițională dedicată sf. apostol Andrei.

La această măsura educativă au participat elevii clasei a 9-a (deriginta L.Lungu), dansatorii cercului școlar (conducătoare O. Captar) şi ansamblul școlii condus de (B. Raţa).

 

„Irodul” - Tradiții și obiceiuri de Anul Nou în Bucovina

„Irodul” - Tradiții și obiceiuri de Anul Nou în Bucovina

       „Irodul” este o piesa populară cu conținut religios, care diferă de la sat la sat și prin conținut, și prin felul cum se îmbracă personajele. După tradiție, cu „Irodul” se umbla în ziua de Crăciun, însă nu de la casă, la casă, precum umblă colindătorii, ci pe la gospodarii care i-au poftit pe cetași sau pe la acei oameni ce au fete mari și bine văzute în sat.

Până în ajunul Crăciunului, timp de o lună sau chiar de două, au loc repetițiile. „Regizor” este un bărbat însurat, care a jucat cândva în această piesă. De obicei, acest „regizor” este foarte sever, nu permite ca nimeni să întârzie la repetiții, instaurează disciplina, înlocuiește pe acei ce nu pot învăța textul sau nu pot intra în rolurile ce le-au fost încredințate.

Cu apariția a felurite de mărgele și materie, s-a schimbat și hainele a personajelor „Irodului”. Dorind sa arate cât mai frumos, sau și cusut haine mai ochioase și sau pregătit „capuri” (coroanele de pe cap), mai frumoase. Ca și „Calul”, Irodul iese pe 7 Ianuarie în centru satului și apoi în pleatul cătunului lor de unde încep să umble cu colinda.

Personajele:

1. Împăratul Irod (îmbrăcămintea este pompoasă, poarta pe cap o coroana strălucită sau potcap. Are sabie și mai este împodobit cu șiraguri de mărgele).

2. Arapul (este îmbrăcat în uniformă militară, alba, poartă sabie, iar pe fața este dat cu funingine).

3. Ofițerul (se îmbracă precum se îmbrăcau ofițerii pe timpul Austriei, pe cap își pune cască austriacă, are sabie).

4. Craiul Mare-Melhior (tustrei sunt îmbrăcați în halate colorate (galben, albastru, rosu).

5. Craiul Mijlociu-Baltazar și sunt încinși cu brâie de atlas, au săbii și poartă coroane.

6. Craiul Mic-Gaspar sau potcapuri ca împăratul, dar mai simple.

7. Pruncul (un băiat, îmbrăcat ca și craii, însă mai simplu).

8. Îngerul (un tânăr de 15-16 ani, în vessecte albastre, cu aripi albe).

Venind la o casă de gospodar, ceata se oprește. Arapul sau Ofițerul bate la ușă și întreabă: „Primiți Irodul”? Gazda răspunde afirmativ și abia atunci toate personajele intra în casă. Gazda îi oferă Împăratului un scaun, aceasta se așează și piesa începe.

Marele Boian

Rapsodul Toadere Captari, comemorat la 90 de ani de la naștere prin dezvelirea unei plăci comemorative

Hramul Bisericii Sfântul Nicolae din Costiceni (22 mai 2013)

Știubeiul-dormitor al lui Gheorghe Pâslari din Costiceni

Beneficiile consumului de mămăligă

Beneficiile consumului de mămăligă

Păpuşoiul sau pur şi simplu porumbul, este planta din familia graminee care şi-a găsit întrebuinţarea în bucătăria tradiţională românească. Originar din America Centrală, unde aztecii îl considerau obiect de cult şi de provenienţă solară datorită culorii aurii a boabelor, a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu europenii prin marinarii lui Columb, care au debarcat în Cuba.

În ceea ce priveşte conţinutul şi valoarea nutritivă, porumbul este bogat în acizi graşi nesaturaţi (85 – 90%). Este bogat în vitaminele A, B, C şi E, şi în săruri minerale (magneziu, fosfor, potasiu) şi fibre.

        Porumbul a fost îndelung utilizat în bucătăria tradiţională românească prin făina de mălai gătită sub formă de mămăligă. Deşi iniţial era considerată mâncare ţăranilor, în prezent este des folosită ca substitut pentru pâine şi conform unor cercetări recente având în vedere interesul tot mai crescut pentru alimentaţie echilibrată, se pare că mămăliga aduce nişte beneficii de netăgăduit celor care o consumă. Astfel, în prezent mămăliga şi preparate derivate din aceasta au ajuns în meniurile unor restaurante selecte, apreciate de consumatori.
Mămăliga poate fi încercată în perioada postului, sau pur şi simplu ca adjuvant în detoxifierea organismului şi curăţirea intestinelor. Acum în afară de gustul bun al mămăliguţei la ceaun, vom descoperi şi celelalte beneficii aduse de consumul acesteia.

Înainte însă de a vă trece în revistă beneficiile consumului de mămăligă trebuie să aveţi de asemenea în vedere că un consum exclusiv de mămăligă pentru perioade îndelungate de timp poate să ducă la apariţia unei boli numite pelagra. Pentru a fi evitată se recomandă consumul mămăligii împreună cu lactate sau alte produse animale.

Protejează stomacul şi ficatul

Considerată iniţial hrana săracilor, mămăliga a demonstrat de-a lungul timpului nişte beneficii incontestabile în protejarea intestinelor. Specialiştii germani în biologie celulară vegetală au descoperit recent prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Substanţele cu pricina sunt, din punct de vedere chimic, acizi graşi, ceto-acizi, rezultaţi din oxidarea acidului palmitic şi arahidic şi sunt produşi numai şi numai în rădăcina plantei de porumb, în urma unor mecanisme biochimice încă neelucidate ştiinţific. Cert este că aceşti ceto-acizi ignoră legile chimiei şi biologiei clasice, absorbindu-se în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%. Micile cantităţi de ceto-acizi palmitici şi arahidonici, ajunşi în sânge se transformă în hidroxiacizi (alcooli cu grupări chimice acide) care se pot combina chimic cu cel puţin 57 de specii de otravuri existente în organism.

Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducind considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.

Creşte durata de viaţă

Sau cel puţin aşa ne spun cercetătorii endocrinologi care consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.

De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.

Dezvoltă musculature

Fiziologul spaniol E.A. Rodriguez a observat, întâmplător, că cei mai apţi copii pentru sporturi de performanţă din Ecuador şi Columbia au o bogată alimentaţie în „terciuri de porumb”. Pe baza acestei observaţii, el a iniţiat un amplu program de cercetare în medicina sportivă, descoperind că aceleaşi substanţe derivate ale acidului palmitic şi arahidonic au rol în dezvoltarea fibrei musculare, prin modificarea modalităţii de acţiune a hormonilor tiroidieni.

Mămăliga şi porumbul în terapii naturiste

Contra obezităţii: conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa. Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sânt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sânt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.

De ajutor în problemele cu fierea: măreşte secreţia de bilă şi facilitează evacuarea sa, având şi efecte antiinflamatoare biliare. Este de ajutor în afecţiuni ca dischinezie biliară, dispepsie, colecistită.

Stimulează creşterea părului: masajul cu mălai. Cu un pumn de mălai se masează bine scalpul timp de cîteva minute. Se scutură bine mălaiul, dar nu se spală părul. Se repetă tratamentul 2-3 zile, abia apoi se spală bine părul.

Efect diuretic: ceaiul preparat din mătase de porumb este foarte eficient ca diuretic şi pentru eliminarea pietrelor la rinichi

Pentru durere în gât şi răceală: se pot folosi cataplasme din mămăligă aplicate pe gât sau piept sau se bea seara înainte de culcare un terci obţinut dintr-o mămăligă moale în care s-a adăugat o bucăţică de unt şi puţină miere.

Daniela Scripcariu

Târnosirea catedralei Sfintei Treimi al Mănăstirii de la Banceni (raionul Herța)

Târnosirea catedralei Sfintei Treimi al Mănăstirii  Înălțării Domnului de la Banceni (2 octombrie 2011)
(fotografii)