Poetesa populară a cărei dragoste pentru poezie izvorăște din suflet

Poetesa populară a cărei dragoste pentru
         poezie izvorăște din suflet

La finele lui Mărţişor şi soarele străluceşte mai puternic, şi ghioceii sunt mai оmbătători, şi cocorii se grăbesc să sosească cât mai curând pentru a-i aduce pe aripile sale încă o viorea parfumată în cununa vieţii a corespondentei noastre netitulare, fidelei prietene a săptămânalului raional Zinaida Smochină-Rotaru. Anume poezia i-a fost acea Lumină Salvatoare şi călăuză în viaţă, alinarea inimii, destăinuirea trăirilor sufleteşti. De fiecare dată doamna Smochină-Rotaru ne bucură cu poeziile şi istorioarele sale interesante, care se evidenţiază prin expresivitate, muzicalitate şi originalitate. Într-adevăr, nu-i pe atât de uşor să redai în versuri lumea ce ne înconjoară: zumzetul albinelor, trilurile păsărilor, răsăritul soarelui, frumuseţea curcubeului...

Profitând de ocazie, toţi acei care o cunosc şi o stimează, prietenii şi admiratorii  creaţiei  dumneaei  îi

La Noua Sulița a avut loc prima ediţie a competiţiilor interernaționale ale voluntarilor. Întâietatea a fost de partea echipei din Ucraina

Întâietatea a fost de partea echipei noastre

A învins prietenia, iar întâietatea campionatului a revenit echipei din Ucraina.

Săptămâna trecută, la baza complexului turistic „Valea însorită” din localitatea Boian, raionul Noua Sulița, a avut loc prima ediţie a competiţiilor internaţionale ale voluntarilor. Întrecerile au fost organizate în cadrul proiectului transfrontalier „Îmbunătăţirea siguranţei vitale a populaţiei în valea râului Prut”, finanţat de Uniunea Europeană. La competiţii au luat parte echipele celor trei ţări-participante – Ucraina, Republica Moldova şi România. A fost strălucitor, spectaculos,  la  cel  mai înalt nivel – în toate  s-a  simţit

Cea mai veche Biserică de lemn din România – Biserica lui Dragoș Vodă

Cea mai veche Biserică de lemn din România – Biserica lui Dragoș Vodă

Legenda spune că oştenii lui Ştefan cel Mare au reuşit, într-o singură noapte, să mute de la Volovăţ la Putna şi să reconstruiască cea mai veche biserică din ţară, ridicată în urmă cu 665 de ani de Dragoş Vodă, primul voievod al Moldovei.

Puţini ştiu că, pe lângă mănăstirea construită de Ştefan cel mare, supranumită „Ierusalimul neamului românesc” şi chilia lui Daniil Sihastru, în localitatea Putna se găseşte unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din România, dar şi din Europa. Este vorba biserica de lemn din cimitirul comunei, cea mai veche biserică de lemn din România şi una dintre cele mai vechi clădiri din lemn din întreaga lume. Având hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, lăcaşul de cult

Frații Reuț - Am crescut trei frățiori (2007)

Frații Reuț - Am crescut trei frățiori (2007)

Amintiri de la Cernobîl: „Copacii erau roșii, iar animalele lăcrimau cu sânge”

Amintiri de la Cernobîl: „Copacii erau roșii, iar animalele lăcrimau cu sânge”

În dimineața zilei de 26 aprilie 1986, o eroare a cauzat explozia unui reactor al centralei nucleare de la Cernobîl, Ucraina. Zona înconjurătoare a fost contaminată cu radiații de câteva sute de ori mai puternice decât după detonarea unei bombe atomice. Din regiunile afectate au fost evacuate peste 300 de mii de persoane.  

Astfel, pentru lichidarea consecințelor catastrofei, din R. Moldova au fost recrutați forțat circa 3500 de oameni. La aproape 30 de ani de la explozie, o parte dintre ei au murit, iar restul acuză grave probleme de sănătate.

Valentina Mudreac - Omul care știe carte are patru ochi, dar nu toţi au dragostea să citească.

Valentina Mudreac: „De multe ori cartea circula de la unul la altul, 

oamenii stăteau la rând să împrumute o carte”

Cutreierând meleagul nouasuliţean în lung şi în lat, am ajuns în pragul unei localităţi de oameni harnici şi gospodari. Aşa vedeam eu satul Mălineşti. De cum am început să urmăresc drumul de ţară, de o parte şi de alta se înşirau gospodării îngrijite, case construite cu multă chibzuinţă de către meşterii satului pentru oamenii, care sunt plecaţi cu anii în străinătate. Aşa e soarta ţăranului din Ucraina, astăzi nu mai are casă şi masă, dacă cineva din familie nu este plecat la muncă în străinătate. Dar pe de altă parte, au prosperat mult în ultima vreme satele noastre şi aceasta bucură nu doar localnicii, dar şi ochii musafirilor.

Aşadar, hoinărind în zăduful unei zile de toamnă, cu soare şi miros de struguri pe uliţele Mălineştiului, însoţită de bătrânul glumăreţ Porfir Sanduleac, care ştie totul despre toţi, am ajuns în curtea Valentinei Mudreac.

– Eeee, ai să vezi cine este Valentina, şi multe o să-ţi zică, că e o  femeie  deşteaptă,  –  îmi tot spunea

Masacrul de la Fântâna Albă din primăvara anului 1941

Enigma „Mioriţei” de Aurelian Silvestru

Enigma „Mioriţei” de Aurelian Silvestru

Despre noi (românii) s-a spus, nu o dată, că suntem un popor mioritic, că ne împăcăm uşor cu vitregiile sorţii, că nu vrem să luptăm împotriva răului şi că preferăm să stăm cu capul plecat, ca să nu-l prindă sabia...

S-a spus, de asemenea, că „Mioriţa” e un drapel al fatalismului...

Nu ştiu cine a lansat aceste etichete. Faptul însă, s-a făcut cu bună ştiinţă, deoarece accentele s-au pus nu pe adevăratele valori ale baladei, ci pe resemnare. Ciobănaşul, chipurile, renunţă benevol la viaţă şi acceptă moartea ca pe o fatalitate.

Nimic mai neadevărat decât această supoziţie! În primul rând, eroul din baladă nu zice nicăieri că se va da bătut, fară să lupte. Dimpotrivă, balada ne prezintă un personaj activ, un luptător: ciobănaşul moldovean (în comparaţie cu adversarii săi) e mai ortoman, are  oi mai multe,  şi cai  învăţaţi, şi  câini

A încetat din viață sculptorul român Dumitru Gorșcovschi, autorul monumentului lui Mihai Eminescu din centrul orașului Cernăuți

Un cărturar bucovinean: Constantin Berariu

Un cărturar bucovinean: Constantin Berariu

Muzică instrumentală - Fanfara Datina din Belcești (Botoșani)

Muzică instrumentală - Fanfara Datina din Belcești (Botoșani)

Păcală și Popa - poveste de Petre Dulfu

Păcală și Popa - poveste de Petre Dulfu

I. Tocmeala

După ce umblă o vreme prin păduri şi prin munţi, Păcală coborî la şes. Ajunse într­un sat, iar în drum se aflau o grămadă de oameni, supăraţi nevoie mare, văitându­se împotriva popii din sat. Păcală se apropie şi intră şi el în vorbă. Află astfel că popa tocmea oameni şi le ciuntea trupul dacă crâcneau, chiar aseară doi flăcăi rămăseseră fără nas…

Când auzi Păcală de doi fraţi, deodată tresări, întrebă unde sunt şi plecă spre casa unde erau cei doi, sub îngrijirea babei Floarea.

Într­adevăr, Păcală bănuise bine. Erau chiar fraţii lui. După ce tâlharii îi ajunseseră, îi bătuseră amarnic şi le luaseră tot, au ajuns cu chiu cu vai în acest sat. S­au tocmit slugi la popă, cu următoarea învoială: dacă ei se vor supăra pe el, să le taie nasul, iar dacă el va fi cel

Cum erau românii și româncele pe la anul 1900

Cum erau românii și româncele pe la anul 1900

„Femeile în tinerețe își merită numele. N-am văzut la nici un popor atât de multe femei cu adevărat frumoase. Corpul și fața arată cel mai frumos și mai regulat oval; nasul e de o formă romană; ochii cu gene lungi sunt mai mult căprii, dar foarte des negri, ca și părul, și au căutătura blândă. Statura e sprintenă și fără defect. Mâinile și picioarele mici. Mișcările fetelor, ca și statura lor, sunt grațioase în gradul cel mai înalt și ar întrece toate cocoanele din saloanele noastre. Cred că ușurința mișcărilor și siguranța mersului vine de-acolo că din tinerețe se obișnuiesc a purta mici greutăți pe cap. Adeseori vezi românca cu un coșuleț lung pe cap (e leagănul copilului), în spate are o legătură, iar în mână furca de tors, - și încă pe drumuri, care sunt foarte departe de a fi netede”.

„Bărbatul e leneș și crud. Bucuria lui e să nu facă nimic. Adeseori îl întâlnești în cărăușie. Bărbatul doarme, femeia mână. Dealtfel,  românul  este  un  cărăuș  foarte îndemânatec. Aduce lemne de pe munți, pe niște drumuri așa prăpăstioase, încât crezi că la fiecare minută om, bou și căruță se vor face țăndări... Și totuși rar se întâmplă câte o nenorocire. Dacă vrei să-l faci pe român să muncească, trebuie să-l tocmești cu puțin. Îndată ce câștigă mult, nu mai lucrează. Dorința de a strânge un capital îi este necunoscută. Dealtfel, astea sunt scăderi pe care le găsești mai mult ori mai puțin la orice subjugat, care nu se poate bucura de roadele muncii lui. Românul e cumpătat și are puține trebuințe, - dacă nu pui la socoteală aplecarea lui spre băutură. Pornirile sufletești sunt bune, iar țăranul e în stare să-și apere cauza lui cu o logică și o prezență de spirit care te minunează. Sentințele și proverbele îi stau îndată la îndemână. Cu pricepere la lucrul de mână, e în unele privințe un geniu al meșteșugarilor, deși învățătura lui e nulă. A scrie și a citi e raritate. Dar îl cred capabil de cultură și ar fi vrednic de osteneală să se ocupe cineva odată serios de instruirea acestui popor, căci stofa e bună. Românul nu cerșește niciodată. Sunt prea mândri pentru așa ceva. Dacă-i dai la vreo împrejurare un bacșiș, îți mulțumește fără să-și arunce ochii asupra darului; arată o ținută așa de discretă, încât dă de rușine pe toți slujitorii noștri. Apoi românul nu-i deloc curios. Nu te îndeasă cu întrebările. Nici femeile nu vorbesc mult. Ele au însușiri în adevăr alese: sunt foarte îndemânatice și grozav de harnice. Chiar pe fetițele mici nu le vezi fără furcă și fus. Românca face toată îmbrăcămintea casei. Cusăturile ei sunt o minune”.

Simion Mehedinți (1933)

Mărturia unui irlandez convertit la Ortodoxie

„Împreună cu Hristos este cel mai sănătos mod de a trăi“

Mărturia unui  irlandez convertit la Ortodoxie

Întâmplarea a făcut să ne revedem chiar în ziua aniversării sale. A fost o sărbătoare cu dublă semnificaţie pentru Petru Hurley, un irlandez stabilit în România de aproape un sfert de veac, deoarece a fost pentru prima dată când şi-a celebrat data naşterii în calitate de creştin-ortodox. Despre hotărârea de a se converti la Ortodoxie şi ceea ce l-a determinat să îmbrăţişeze dreapta credinţă ne-a vorbit, cu sinceritate, în interviul ce urmează.

Locuiţi în România de 21 de ani. Când aţi simţit chemarea  Ortodoxiei?

La Rachitna a avut loc un „delicios” târg de caritate

La Rachitna a avut loc un „delicios” târg de caritate

Marți, 17 martie, în incinta Școlii medii de cultură generală din localitatea Rachitna (raionul Noua Sulița), a avut loc o „delicioasă” acțiune de caritate. Elevii claselor a 5-11 au preparat o varietate de prăjituri delicioase, care au fost  imediat vândute la târgul școlar.

Organizatorii la finat au reușit să colecteze aproximativ 680 de grivne. Banii strânși vor fi destinați copiii bolnavi. Comitetului Organizatoric este recunoscător tuturor participanților care sunt mereu activi și predispuși să susțină asemenea acțiuni de caritate.

De n-ar fi holercă-n sat de Todor Nicolaevici

De n-ar fi holercă-n sat de Todor Nicolaevici

Bumerangul de Aurelian Silvestru

Bumerangul de Aurelian Silvestru

O veche legendă povesteşte că odată un om bun, întorcându-se de la câmp, a văzut cum Discordia îşi împrăştia seminţele pe singurul pod ce lega satul lui natal de restul lumii.

Speriat de ceea ce urma să se întâmple, omul a aşteptat ca ea să plece, apoi a ieşit de după mărăcinii unde se pitise şi s-a apucat să adune, una câte una, acele seminţe ale discordiei. Erau multe şi toate musteau a răutate, aşa că bietul om le-a pus atent în desagă, a legat-o bine şi le-a dus acasă.

-Unde te-ai pierdut? l-a luat la rost  nevasta care, de

Împărăteasa Maria Tereza într-un sat din Bucovina

Împărăteasa Maria Tereza într-un sat din Bucovina

Într-o zi de vară, frumoasa Măria Tereza, împără­teasa Austriei, călătorea prin satele Bucovinei. Nu înainta mult trăsura printre frumoasele păduri şi lanuri, când în depărtare împărăteasa văzu o ceată de ţărani care veneau agale spre cupeul ei. Cum ajunse ţăranii lângă cupeu, îşi scoase căciulile din cap şi salu­tară pe împărăteasă zicând : „sărutăm mâna”,  dar aşa tare cum se cădea la o împărăteasă ca Maria Te­reza.

Împărăteasa se dete jos din trăsură, le mulţumi şi-i întrebă cu vocea blândă:

-Unde vă duceţi, oamenii buni?

Pe apă s-au luat, pe apă s-au dus

Pe apă s-au luat, pe apă s-au dus

Un cârciumar a vrut să ţină socoteală de câştigul ce-l avea în 3 ani dela apa pe care o punea în vin şi rachiu. Banii pe apă, îi punea într-o lădiţă de-oparte.

Când s-au împlinit 3 ani, lădiţa era plină de parale. Aprinzându-i-se casa pe neașteptate, i-a ars toată gospodăria, şi n-a putut scăpa de cât lădiţa cu bani.

Ce să facă el ca în cel mai scurt timp să se poată iar îmbogăţi? După multă chibzuială, gândind, îşi zise în sine:

O întâlnire poetică cu mama la ȘCG din Costiceni

O întâlnire poetică cu mama

„Mama este începutul tuturor începuturilor”, spunea Grigore Vieru, unul din cei mai renumiți poeți basarabeni. Autorul ne accentuează că mama e o ființa spirituală sfântă, dar fizic e totuși muritoare. De aceea trebuie s-o respectam, s-o slăvim și s-o iubim mereu.

An de an, elevii instituțiilor de învățământ din raionul Noua Sulița, ca și colegii săi din întreaga lume civilizată, cinstesc prin diverse programe artistice enigmaticul chip al mamei. Cu ocazia zilei mondiale a celei mai adorabile și gingașe ființe umane, profesoara de limba și literatura  română doamna Luiza Carp și

Zinaida Julea - Pentru inima oricui (2000)

Zinaida Julea - Pentru inima oricui (2000)

Neasemuitele frumuseți ale regiunii Cernăuți: Biserica nouă din Toporăuți

Neasemuitele frumuseți ale regiunii Cernăuți: 

        Biserica nouă Sf. Ilie din Toporăuți

Dacă întâmplător veți avea ocazia să vizitați satul Toporăuți (localitatea de baștină a renumitei interprete de muzică populară Sofia Vicoveanca), raionul Noua Sulița, care se află la câțiva kilometri de Cernăuți, vă îndemn să nu ratați ocazia și să vizitați vechea și noua Biserică ortodoxă cu hramul sfântului proroc Ilie.

Biserică veche este unul din cele mai importante monumente medievale românești păstrate în Regiunea Cernăuţi, care a fost ctitorită în anul 1560 de către domnitorul Moldovei Miron Barnovschi-Movilă.

Astăzi dragi cititori, vă propun să  descoperim   împreună  câteva   momente

Ion Paladi - Bine-i şade mesei mele (2007)

Ion Paladi - Bine-i şade mesei mele (2007)

Pagina glumeață - O zi afurisită, nici cu pânză-nici cu porci

Pagina glumeață

O zi afurisită, nici cu pânză-nici cu porci

Diz-de-dimineață, fierarul Simeon plecase de-acasă îmbrăcat în haine de călătorie. El purta în mână o umbrelă albastră de ploaie, iar în picioare niste pantofi mari, tintuiți cu cuie.

Pe ulițele încă pustii ale satului Popilești, nu se auzia decât sgomotul ce-l făceau încăltămintele sale, lovind pământul.

Pe când Simeon trecea pe ulița de lângă școală, auzi de-asupra capului sau o fereastră scârțâind și două obloane fură date de perete.

Ridică îndată capul și zări pe dpmnul primar Popilescu, care tocmai se sculase și venise la fereastră, să vadă dacă era vremea frumoasă.

Primarul rămase nemulțumit c-a fost văzut dezbrăcat, maicuseamă  că  avea  și  o  cămașă  de

Datinile noastre – Legenda Babei Dochia

Datinile noastre – Legenda Babei Dochia

Pretutindeni la români este cunoscută ziua de 1 Martie cu numele de Baba Dochia, şi cele douăsprezece zile dela înce­putul acestei luni, sub numele de zilele babei. Prin Basarabia, şi prin unele părţi din Muntenia, baba Dochia se mai numeşte şi Baba Marta, iar zilele babei, prin unele locuri sunt numai în număr de nouă, în loc de douăsprezece.

Despre Baba Dochia se povestesc mai multe legende, care se aseamănă între ele, şi s-ar pute spune că-i una singură cu mai multe variante.

Iată, de pildă, cam ce se povesteşte prin Bucovina:

Se zice că în vremurile vechi, pe când anume, nu se ştie, pentru-că nimeni de pe atunci nu mai este în viaţă ca să ne spue, se zice că ar fi fost un împărat mare şi puternic,  vestit  pe  toată  faţa  pământului,  care avea o fată mândră şi sprintenă, căreia-i zicea Dochia.

Ostașii basarabeni din satul Costiceni (Fotografii din armata Țaristă)

Ostașii basarabeni din Costiceni 

(Fotografii din armata Țaristă)

Mai multe fotografii apasă (Vezi mai departe)

La Noua Sulița a fost omagiat marele poet ucrainean Taras Șevcenco

La Noua Sulița a fost omagiat marele poet ucrainean Taras Șevcenco

Pe data de 9 martie 2015, pe piața centrală al orașului Noua Sulița, a fost organizată o manifestare dedicată zilei de naștere a marelui poet și pictor emerit ucrainean Taras Șevcenko. În anul curent s-au împlinit 201 de ani de la nașterea ilustrului om de cultură.

Cu acest prilej, reprezentanții puterii raionale și orășenești în semn de recunoștință și respect, au depus coroane de flori la monumentul marelui poet ucrainean.

De asemenea, în cadrul evenimentului cultural câștigătorii concursului raional „Cititor-povestitor al creației poetului ucrainean Taras Șevcenco”, au fost premiați cu diplome și premii.

Sofia Vicoveanca - invitata emisiunii „Zestrea neamului”

Sofia Vicoveanca - invitata emisiunii „Zestrea neamului”

 

„Îmi place să lucrez cu oamenii şi pentru oameni” – Elena Nandriș

„Îmi place să lucrez cu oamenii şi pentru oameni”

Elena Nandriș, primarul satului Mahala, raionul Noua Suliţă

- Activitatea de primar într-un sat atât de mare ca Mahala nu-i deloc uşoară, însă m-am obişnuit să rezolv probleme complicate, să nu mă eschivez de povara responsabilităţii. În primul an mi-a fost greu, acum îmi vine cu mult mai uşor, deoarece ceea ce fac, fac din suflet. Îmi place să lucrez cu oamenii şi pentru oameni.

Mai întâi am fost şefă a Grădiniţei din sat. M-am dedicat cu trup şi suflet acestui lucru şi am înţeles că pentru a avea succes trebuie să procedezi în felul următor: când dimineaţa ai închis portiţa de la casă şi te-ai pornit la serviciu - să uiţi de grijile casnice şi ale familiei, iar seara, când închizi uşa biroului şi revii acasă, să laşi la o parte problemele de la serviciu.

Deşi am o vechime de muncă de 35 de ani, îmi place să ţin cont de sfaturile oamenilor. Mă bucur că am reuşit, în ultimul timp, să creez 35 noi locuri de muncă şi majoritatea pentru  femei.  În  sferele  socială,  învăţământ  şi de ocrotire a

Sofia Roșca „La Marşinţi, nu-i gospodină acea femeie, care nu are catrinţa şi ie”

„La noi, la Marşinţi, nu-i gospodină acea femeie, care nu are catrinţa şi ie”

Sofia Roșca, artistă amatoare şi meşteriţă populară din Marşinţi, raionul Noua Suliţă

- Sunt membră a Grupului vocal „Ţăr­ăncuţa”, care în ultimii ani a cucerit publicul bucovinean prin cân­tecele populare şi costumul naţional aut­entic. Cântecele pe care le interpretăm au fost culese de la bătrânii sat­ului nostru, iar costumele cu care ieşim pe scenă au circa o sută de ani.

De vreo 16 ani mă ocup de coaserea şi brodarea costumelor naţionale. La noi, la Marşinţi, nu-i gospodină acea femeie care nu are catrinţă şi ie.

Costumele naţionale se îmbracă în zile deosebite în viaţa omului - când se duce la biserică, sau la nunta copiilor lor. Am cusut costume naţionale pentru mai multe colective de artişti amatori, ba chiar şi pentru artişti profesionişti din Moldova. Mi se pare - costumul naţional îl înfrumuseţează pe om.

În această zi de sărbătoare, de altfel, ca şi în  toate celelalte zile

Organizaţia „Dozor” apăra liniştea locuitorilor satului Tărăsăuţi

Organizaţia „Dozor” apăra liniştea locuitorilor satului Tărăsăuţi

Unitatea de grăni­ceri din Tărăsâuţi a fost înființată în anul 1944. În anul curent, instituţia de apărare a frontierei va sărbători a 71-a ani­versare de la instituire.

La sfârşitul anului 1993 a fost înfiinţată or­ganizaţia obşteasca din satul Tărăsâuţi (preşe­dinte Nicolae Bezuşca). Membrii activi ai orga­nizaţiei sunt Alexei Un­gurean. Iurie Chelea, Ion Lupoi, Victor Gortopan, Alexei Moscal, Leonid Buraga şi alţii.

La 25 decembrie anul trecut,  ca  urmare a  demisiei

Femeia – O Brândușă, o Narcisă...

Femeia – O Brândușă, o Narcisă...

Dragă femeie, de 8 martie îţi dorim să primeşti atâtea flori, încât să-ţi faci grădina sufletului tău, atâtea felicitări, încât să ai vorbe bune pentru tot anul, atâta dragoste, încât chiar dacă ai da înapoi la fiecare, tot ţi-ar mai rămâne. Chiar dacă toate femeile din lume au în comun sensibilitatea, frumuseţea, delicateţea, fiecare dintre ele este irepetabilă. Poate că pentru lume tu eşti numai o persoană, dar pentru anumite persoane eşti o floare ce reflectă întreaga lume. Eşti o brânduşă, sau poate o narcisă,  o  violetă, sau poate o gingaşă lăcrimioară? Să ştii

Schiță umoristică - Țiganul și castraveții

Țiganul și castraveții

Un ţigan, care-l chema Danciu Piuliţă, s-a dus într-o zi să fure castra­veţi dela un grădinar. Cum a ajuns în grădină s-a ascuns printre castra­veţi zicând:

-Am să umplu sacul cu castraveți şi am să-i vând. Cu banii ce i-oi lua îmi cumpăr o curcă. Curca îmi va face ouă, apoi o pun să clocească şi va scoate pui. Am să cresc puii până se fac mari şi pe urmă îi vând. Cu banii ce i-oi lua voi cumpăra o scroafă. Scroafa o să fete purcei pe care îi voi creşte până s-or face porci, apoi îi voi vinde. Cu banii după porci voi cumpăra o iapă, iapa o să-mi facă un mânz, pe care am să-l cresc până s-o face cal şi pe urmă-l vând. Cu banii ce i-oi lua am să-mi fac o grădină de zarzavat unde o să samăn şi castraveți. Am să ştiu eu să-i păzesc să nu mi-i fure cineva, am să fiu cu mare băgare de  seamă,  am să-mi

Visul - o aripă în zbor de Aurelian Silvestru

Visul - o aripă în zbor

O veche legendă mărturiseşte că un tânăr avea un vis ambiţios: să-l caute cu orice preţ pe Dumnezeu.

-Voi credeţi în El, dar niciodată nu L-ați întâlnit. Eu însă, mai întâi voi da ochii cu El şi abia după aceea voi crede în existenţa Lui, şi-a motivat el cu trufie hotărârea.

Şi iată-l pus pe căutare. Zi şi noapte umbla pe drumuri, pe la mănăstiri, pe la sihaştri, înţelepţi şi filozofi, dar fără nici un rezultat.

-Dumnezeu  există,  îl  consolau  aceştea. Ni  se arată,  însă,  nu  atunci  când  îi  cerem  ceva  sau

Frații Reuț - Suflet Bucovinean (2005)

Frații Reuț  - Suflet Bucovinean (2005)

Peripeţia unui ţap

Peripeţia unui ţap

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau viscol, tinerii din Vijniţa se adunau în casa mare, unde, pe masă, se afla lădiţa fermecată. Vasile, un băiat de 16 ani, a venit chiar din vârful muntelui ca să aducă în lădiţă peripeţiile unui ţap, începând astfel:

-Bunica mea avea trei capre şi a vrut să cumpere şi un ţap. L-a cumpărat dintr-un sat de lângă Vijniţa, l-a legat cu un lanţ şi l-a adus acasă. În luna mai, bunica a fost angajată pe 2 luni la lucru la o femeie ce trăia mai sus de ea, în munţi. O dată pe săptămână femeia trecea pe la poarta bunicii când mergea la piaţa din centrul raional, unde vindea produse lactate şi pomuşoare uscate. Deci, avea bani pentru a-i plăti bunicii pentru lucrul făcut. Dar, când bunica a terminat munca şi a cerut plata, femeia, şireată, a spus că-i va plăti peste o săptămână. Plata tot se amâna, ca bunica să uite şi să nu-i ceară banii.

Într-o dimineaţă de duminică a lunii august, cu un soare strălucitor şi blând, cu cântece de păsărele, bunica admira natura din   jur,  iar   privirile   ei   s-au  oprit   la  drumul  dinspre  vârful

Mărțișorul simbolul reînnoirii și speranței - Zinaida Smochină-Rotaru

Mărțișorul, simbolul reînnoirii și speranței, dăruit să aducă noroc la început de primăvară
Zinaida Smochină-Rotaru

Iată, se întorc cocorii Sus e cerul, jos – pământul, Iar în jur adie vântul Și îndepărtează norii Iată, se întorc cocorii, Se zăresc văslind în zare, Cârd de păsări călătoare, Acasă îi aduce dorul C-a sosit Mărțișorul. Din albul fulgilor de nea Din albul fulgilor de nea Și din a lor sclipire, Am împletit un mărțișor Cu drag și iubire. Am luat două culori De la stelele-surori Și cu raze de lumină Din al plaiului grădină.

Mărțișorul Zarea e albastră, Pe cer nici-un nor, Vântul cald adie, Aducându-l pe Mărțișor. -Mărțișorule iubit. Fii la noi binevenit. Te rugăm ca să ne fii Un prilej de bucurii. Vine primăvara Din somnul de iarnă Natura se trezeşte, Cade ploaia caldă, Iarba înverzeşte. Ghioceii veseli Pe răzor se iţesc, Păsările călătoare Spre casă se grăbesc.