Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările

23 iunie 2016

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…

Când amintirile-n trecut încearcă să ne cheme…
(Mihai Eminescu comemorat la Noua Sulița)
Poet naţional şi universal, Mihai Eminescu este o personalitate emblematică a spiritualităţii româneşti. Interpretându-i opera literară, publicistică şi filozofică, numeroşi exegeţi au văzut în Eminescu sinteza modernă a spiritului naţional, fiind numit „poetul nepereche” (G.Călinescu), „omul deplin al culturii române” (Constantin Noica), „expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga).
De mai mulţi ani la rând miezul lui Cireşar adună de fiecare dată profesori, elevi şi admiratori ai operei eminesciene din ţinutul nostrum la bustul lui Mihai Eminescu din centrul oraşului.
Anul 2016 este deosebit pentru toată suflarea românească din lume, deoarece se împlinesc 150 de ani de la debutul literar al poetului şi 127 de ani de la trecerea lui în lumea celor drepţi.
Cu acest prilij elevii de la CIE din Marşinţi au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu.
Participarea noastră la manifestările prilejuite de comemorarea lui Mihai Eminescu la 15 iunie este o datorie sfântă şi o obligaţie pe care o avem în faţa elevilor de a-i îndruma spre adevăratele valori cultural, literare şi spirituale ale neamului nostru.
Maria Vornic,
profesoară de limba şi literatura română la CIE din Marşinţi

15 iunie 2016

„Toate-s vechi şi nouă toate” - 127 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Eminescu

Toate-s vechi şi nouă toate.
(127 de ani de la trecerea în nefiinţă a Luceafărului spiritualităţii româneşti)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă.
Tu rămâi la toate rece
* * *
Limba românească e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi  dat nimănui nimic. Dar metalul  aur ea  l-a tipărit  în  tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. A o dezbrăca de averile, pe care economică şi chibzuită le-a adunat în mii de ani, însemnează a o face din împărăteasă cerşitoare.
* * *
Asta-i deosebirea între D-zeu şi om. Omul are-n el numai în şir fiinţa altor oameni viitori şi trecuţi. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni şi ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăşi, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuşi, ori asemenea roţii ce deodată cuprinde toate spiţele, ce se-ntorc veşnic.
* * *
Oare să fie un popor atât de bătrân încât să fie pierdut memoria trecutului? Să nu ştim că numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câş­tigate în trecut în păstrarea elemen­telor educative ale istoriei române e rădăcina viitorului?
* * *
Nenumărate şi grele sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a face fericirea unei naţii. Chiar un individ, până s-ajungă bine crescut, asigurat în esenţa sa, luminat la minte, c-un cuvânt bine preparat pentru a duce o viaţă demnă şi folositoare, de câte ajutoare nu are trebuinţă?! Dar încă o naţie întreagă, şi mai ales o naţie ca a noastră.
* * *
O, acest blestemat de timp, care e când lung, când scurt, fiind cu toate acestea acelaşi, cel puţin remontoriul o spune... Când aşteaptă cineva iarna la portiţa vreunui zăplaz pe drăguţa lui... - şi ea nu vine... şi aşteaptă... şi ea tot nu vine... ce-i timpul? O eternitate. Şi când citeşte cineva o carte frumoasă... mii de tablouri se desfăşoară pe dinaintea ochilor... ce-i timpul? Un minut. Cine n-a avut vreodată un roman întreg în minute pentru a cărui realitate normală i-ar trebui o viaţă întreagă ori o tinereţe întreagă?... în vis el poate avea într-o singură noapte viaţa întreagă a unui om? Şi de ce a unui om? De ce nu a tuturor celor ce se-nvârtesc împrejurul lui? Şi în câtă vreme? în şapte ori opt oare. Dar ce-i o tragedie ori o comedie altceva? Şi, într-adevăr, dacă un asemenea op inserează, nici bagi de seamă cât timp a trecut.
* * *
Pe noi, cari zicem că trăim şi ştim că vom muri, adică, pe om îl putem compara cu un luntraş care ştie bine că îl duce curentul fatalmente spre cataractă unde va fi zdrobit el şi luntrea lui. Şi totuşi luntraşul merge înainte, ba găseşte timp destul nu numai a admira natura, cerul şi pământul, ci, mai ales, pentru a face rău altora în calea sa.
* * *
E însă o amăgire că raţiunea este izvorul adevărului. Raţiunea este rezultatul cugetării multor secole. Ceea ce pentru noi e un adevăr absolut este numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremurilor trecute. O raţiune pretutindeni aceeaşi nu există. La un popor e-ntr-un fel, la altul într-altul. Ceea ce nouă azi ne pare drept şi firesc poate că peste două mii de ani va fi o stare de nedreptate, de lipsă de drept.
Mihai Eminescu

15 ianuarie 2015

Locuitorii raionului Noua Sulița au sărbătorit aniversarea lui Mihai Eminescu




Locuitorii raionului Noua Sulița au sărbătorit aniversarea a
165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu
De-a lungul existenței sale, țara nostră multinațională a fost casa multor poeți reprezentanți ai minorităților naționale, religioase și lingvistice. Unul dintre copiii fideli al plaiului nostru Cernăuțean, a fost poetul, jurnalistul și luceafărul limbii române Mihai Eminescu.
Cu ocazia a 165 de ani de la nașterea lui, la Noua Sulița a avut loc o manifestare solemnă de celebrare, la care au participat șeful adjunct al Administrației raionale de Stat Ala Danilov, șeful Departamentului pentru educație Vladimir Foloșnea,  metodista Direcției raionale de învățământ Ludmila Rotaru, profesori, elevi și oameni de cultură.
În decursul ceremoniei, elevii Școlii de cultură generală din localitatea Vancicăuți au prezentat tuturor admiratorilor operei eminesciene o compoziție literară al scriitorului. 
La final cei prezenți în semn de omagiu, au depus flori la monumentul lui Mihai Eminescu din partul central al orașului.

Pomenirea lui M.Eminescu în Catedralei Sf.Duh din Cernăuţi (15 ianuarie 2015)



Pomenirea lui Mihai Eminescu în Catedralei Sfântul Duh din Cernăuți 
(15 ianuarie 2015)
De ziua lui Eminescu, în incinta Catedralei Sfântul Duh din Cernăuţi a fost organizat un Te-deum de un sobor de preoţi din regiunea Cernăuţi şi judeţul Suceava, în frunte cu stareţul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec.
Mai jos vă prezentăm o serie de imagini de la această manifestare sufletească.

Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu 165 de ani de la naşterea




Luceafărul poeziei românești,
Mihai Eminescu
165 de ani de la naşterea celebrului Poet
Anul acesta, la 15 ianuarie, se împlinesc 165 de ani de la naşterea marelui poet român Minai Emincscu. S-a născut în familia căminarului Gheorghe și Raluca Eminovici. Copilăria a petrecut-o la moşia părintească a Ipoteştilor, fiind cea mai ferici­tă perioadă din viaţa lui, având deplină libertate. „De mic copil iubea codrul şi singurătatea. Vara, mai că nu dormea acasă, se înfunda în pădurile din îm­prejurimile Ipoteştilor pe care le cutreiera în lung şi-n lat”.
Învăţământul primar l-a început la Ipoteşti, făcând două clase, iar din clasa a treia a con­tinuat la Cernăuţi. Învăţând aici, în clasa a patra a avut o me­die generală foarte bună, clasificându-se la finele anului 1860 pe locul al cincilea din cei 82 de elevi. În 1860 a fost înscris la Li­ceul german din Cernăuţi.
De mic copil era cuprins de patima cititului, iar de la tatăl său a moştenit pasiunea faţă de istorie. Era un bun povestitor, avea darul de a spune poveşti. Nesaţul de carte şi-l potolea în casa bătrânească a profesorului ardelean Aron Pumnul, venit în Bucovina în anul 1848, casă, care există până astăzi şi unde 

14 ianuarie 2015

Marele poet român Mihai Eminescu a fost omagiat la Costiceni




Marele poet român Mihai Eminescu 
a fost omagiat la Costiceni
Miercuri 14 ianuarie, în incinta Bibliotecii din Costiceni, bibliotecarele Sima Corețchi și Viorica Stanciu, împreună cu cei mai activi cititori din localitate, au organizat o manifestare de suflet consacrată vieții și operei renumitului poet român Mihai Eminescu.

Eminescu, poetul sufletului meu




Eminescu, poetul sufletului meu
Eminescu - cel mai mare poet român, geniul literaturii române, poetul nepereche, toate aceste afirmații despre Eminescu au devenit clișee celebre cu ajutorul cărora este caracterizat de fiecare dată când avem ceva de spus despre el.
Mihai Eminescu este un poet care a depășit toate granițele și limitele creând o opera care este extrem de actuală în societatea în care trăim. Mihai Eminescu este, cu certitudine, poetul ale cărui poezii mă fascinează, iar atunci când le citesc sau le recit, retrăiesc acele vremuri. Sunt versuri în care, adeseori, mă regăsesc.
Tinerii din ținutul nostru aș spune că nu au un interes tocmai ridicat față de lirica eminesciană, dar dacă vorbim despre elevi, atunci pot spune că ei iubesc poeziile lui Eminescu și chiar au sete de cunoașterea biografiei și operei poetului.
În experiența mea ca profesoară de limba și literatura

07 decembrie 2014

Împământenirea luceafărului (Istoria bustului lui M.Eminescu din Cernăuţi)




Împământenirea luceafărului 
(Istoria bustului lui Mihai Eminescu din Cernăuţi)
Oraşul Cernăuţi, duminică, 7 decembrie 1930. În acea zi de înce­put de iarnă, însă cu „o vreme admirabilă ca de primăvară”, în Parcul „Arboroasa” a fost dez­velit bustul Luceafăru­lui poeziei noastre, ope­ra căruia a intrat în patrimoniul de aur al literaturii universale, devenind o comoară spirituală a întregii omeniri. Sculptorul R. P. Hette a înveşnicit în bronz chipul aceluia care „a turnat gândul şi susţinerea sa în nemuritoare versuri”, fiindcă el a înţeles să atingă cu o neîntrecută măiestrie toate coardele sufletu­lui omenesc.
Bustul lui Mihai Eminescu a fost înălţat din iniţiativa Sec­ţiei cernăuţene a Societăţii

12 noiembrie 2014

Eminescu afară de şcoală și Biblioteca lui A. Pumnul (Teodor V.Ştefanelli)




Eminescu afară de şcoală și Biblioteca lui A. Pumnul
Teodor V.Ştefanelli
Și acuma să revin la viaţa şi la traiul ce-l purta Eminescu în Cernăuţi afară de şcoală.
Am spus că-n şcoală era vioi, vorbăreţ şi neastâmpărat ca mai toţi colegii săi. Aşa era şi afară de şcoală. Se înţelege că înaintând în vârstă, această vioiciune şi neastâmpărare se tot domolea, se tot micşora, dar nu în mod pripit, ci măsurat evoluţiunii fireşti a pornirilor şi a temperamentului, când trece omul de la copilărie la pubertate.
Eu am locuit mulţi ani în strada Cuciur-Mare, şi înaintea locuinţei mele se întindea aşa-numita toloacă a oraşului, unde studenţii jucau adese în orele libere mingea. Şi Eminescu era adese printre noi şi juca cu noi mingea.
Îmi aduc aminte că într-o vreme se iscase mare ceartă între

22 iunie 2014

„Лучафер” Міхая Емінеску - Переклад українською мовою Віталія Колодія

„Лучафер” Міхая Емінеску
Переклад українською мовою Віталія Колодія

Вершинний твір класика світової та румунської літератури пopyшyє одвічно животрепетні проблеми взаємостосунків особистості i суспільства.
За переклад поеми Міхая Емінеску 
≪Лучафер≫
українською мовою
Віталій Колодій удостоєний:
премії імені Mixaя Емінеску (Румунія)
премії Спілки письменників Молдови