Anul Nou pe vechi: tradiții și obiceiuri la românii și ucrainenii din Bucovina

Anul Nou pe vechi: 
tradiții și obiceiuri comune, întâlnite la românii și ucrainenii din Bucovina
Feeria sărbătorilor de iarnă a luat sfârşit. Însă nu putem să nu ne amintim de faptul că Anul Nou este un moment dedicat începuturi­lor, veseliei, optimismului, echilibrului şi speranţei spre mai bine. 
Anul Nou este marcat prin diferite obiceiuri, păstrate de mii de ani şi transmise din genera­ţie în generaţie. După stil vechi, conform calendarului Gregorian, Anui Nou este marcat în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, care, de fapt, este considerată şi o noapte norocoasă.  Anul  Nou  pe  stil  vechi
îmbină tradiţiile ortodoxe cu obiceiuri­le laice.
       Potrivit tradiţiilor creştin-ortodoxe, în ajunul Anului Nou se sărbătoreşte Seara Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul din cei mai mari teologi creştini.
Născut în anul 329, epis­copul Cezareii, Sfântul Vasile cel Mare, reprezintă simbolul energiei şi al acţiunii, numit şi ocrotitorul săracilor. În nici o altă parte a ţării repertoriul Anului Nou nu cunoaşte o atât de mare varietate şi bogăţie de manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise pe cale orală din generaţie în genera­ţie, într-o permanentă schim­bare şi înnoire, obiceiurile tra­diţionale bucovinene, legate de Anul Nou, au ajuns până în zilele noastre ca nişte specta­cole grandioase, care concen­trează atenţia întregii colectivi­tăţi. Astfel, Seara Sfântului Vasile sau a Anului Nou este una din cele mai încărcate momente în datini şi credinţe populare. Conform tradiţiei populare, motivată de super­stiţii şi obiceiuri, în seara de Sfântul Vasile oamenii obişnu­iesc să aprindă o lumânare de ceară curată, pe care o lasă să ardă toată noaptea înaintea icoanelor şi, mai ales, înaintea icoanei ce îl reprezintă pe Iisus Hristos, pentru a „intra norocul în casă”. De asemenea, Anul Nou este considerat a fi unul dintre cele mai favorabile momente pentru pronostica­rea vremii. Ţăranii apreciau lunile ploioase sau perioadele de secetă pe baza unui aşa-numit calendar din foi de cea­pă, care se întocmea astfel: în noaptea de ajun se tăiau părţi egale dintr-o ceapă, cojile obţi­nute fiind botezate cu numele lunilor din an. După aceasta, în fiecare coajă se punea sare pisată în cantităţi egale, după care se aşezau pe masă sau pe vatra sobei, conform lunilor. Aprecierea lunilor ploioase se făcea în dimineaţa de 1 ianua­rie după cantitatea de apă acumulată în cupele foilor de ceapă.
Tot în noaptea din aju­nul Anului Nou se făcea şi calendarul din cărbuni pentru aprecierea rodului la culturile din anul viitor. Pentru aceasta se alegeau cărbuni aprinşi, egali ca mărime, proveniţi din aceiaşi esenţă lemnoasă, câte unul pentru fiecare cultură ce urma să fie semănată (grâu, porumb, sfeclă, cartofi etc.) Cărbunii botezaţi cu numele plantelor erau puşi pe margi­nea vetrei şi erau lăsaţi până a doua zi. Pronosticarea culturii se baza pe principiul echiva­lenţei, cantitatea de cenuşă rezultată în urma arderii com­plete şi a stingerii cărbunilor, indicând astfel rodul recoltei.
Una dintre cele mai frumoase şi mai vechi datini din Seara Sfântului Vasile este pluguşorul, obicei legat de speranţa fertilităţii, principalele compo­nente provenind din cultura tradiţională agrară şi este practicat atât de copii, cât şi de tineri. Pluguşorul este prece­dat de obiceiul semănatului cu boabe de grâu, ce are loc la 14 ianuarie. Această practică, întâlnită în tradiţia populară românească sub numele de Sorcova este întâlnită şi în tra­diţia ucraineană, numită astfel „Posivannya”. Un alt element comun întâlnit în tradiţia româ­nă şi ucraineană este jocul caprei, calului, ursului, în tradi­ţii ucraineană purtând numele de „Malanca”. Iată ce a spus despre aceste obiceiuri docen­tul Catedrei de literatură ucrai­neană a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi, Vasyl Kostyk.
”În mod tradiţional în noap­tea de 13 spre 14 ianuarie, conform calendarului biseri­cesc pe stil vechi, este marcat Anul Nou şi Sfântul Vasile. Tradiţional, în seara de ajun se umblă cu Malanca, un obicei practicat de tineri şi tinere. Conform tradiţiei, odată cu înserarea începe parada mas­caţilor, un obicei însoţit de ver­suri, cântece şi urături cu caracter umoristic. Acţiunea durează toată noaptea, timp în care ceata de mascaţi merge din casă în casă, urându-le gospodarilor un an bogat. În ceea ce priveşte sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou, ne putem mândri cu faptul că în Bucovina s-a încetăţenit un fenomen multicultural, iar comunitatea ucraineană s-a înţeles foarte bine cu cea română şi întot­deauna şi-a respectat obiceiu­rile şi tradiţiile sărbătorilor naţi­onale şi anume acestea subli­niază caracterul european în relaţiile ucraineano-române, între oamenii simpli, care îşi respectă tradiţiile şi trăiesc independent. Şi atâta timp, cât în Ucraina vor exista colindele, cât acestea vor fi cântate, până atunci va exista şi se va dezvolta viaţa culturală atât a ucrainenilor, cât şi a românilor din Bucovina”.
Svetlana Pantea-Scripcaru
Libertatea Cuvântului
№.3 – 31 ianuarie 2011

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media