În amintirea lui Porfir Sanduleac din Mălinești

În amintirea lui Porfir Sanduleac din Mălinești
Ţi-a fost viaţa grea, Dar sufletul un cântec... O veste îngrozitoare ne-a îmbrăcat în haina neagră a durerii şi tristeţii sufleteşti. În ziua de 28 iulie 2017, în legătură cu trecerea hotarului vieţii pământeşti a unui tată bun, bunel şi străbunel iubit de nepoţi şi strănepoţi, a unui om, care a iubit viaţa, familia, sătenii, graiul, plaiul, a unui sfătos bunic din Mălineşti, pe care toţi îl numeau cu drag „moş Porfir”. 

A expirat jumătate de an de când sufletul lui plin de blândeţe, de dragoste pentru tot ce este frumos pe acest pământ, s-a ridicat la cer, aproape de Domnul Sfânt, lăsându-ne cu lacrimi amare, ce brăzdează câmpia feţelor noastre, cu o durere sufletească grea ce n-o poţi reda cu nimic. 

În familie ne-a fost putere, hrană, rază de soare, ce ne încălzea la nevoi şi la durere. Vorba lui, sfatul înţelept au fost pentru noi mai scumpe ca diamantul. A crescut fără tată, fiind lipsit de cele mai mici bucurii copilăreşti. 

De la vârsta de 6 ani a ştiut ce este munca, păscând vacile, oile, mânând caii la plug pe la cei mai înstăriţi. A iubit şcoala, cartea, dar n-a avut parte de ea. A făcut patru clase la şcoala serală după ce s-a schimbat ordinea din ţară. După ce s-a căsătorit a muncit în colhozul natal ca mecanizator. A arat, a semănat, a strâns roadele de pe lanurile colhozului natal. În lucru s-a evidenţiat prin hărnicie, stăruinţă, dragoste pentru tot ce a făcut din inimă. 

A fost un prieten credincios al ziarului raional şi celor regionale. Mare era bucuria lui, când poştaşul îi aducea numerele proaspete ale ziarelor „Cuvântul adevărului”, „Zorile Bucovinei”, „Libertatea cuvântului”. Lăsa tot lucrul şi se grăbea să le citească cu nesaţ. Fiind înzestrat cu talentul în cele de a scrie, îşi publica articolele, povestioarele în paginile ziarelor îndrăgite. Vizita adesea redacţiile, aducând materiale pentru publicaţie. 

Îi plăceau foarte mult sărbătorile de iarnă cu obiceiurile lor. Participa la toate festivităţile săteşti şi cele raionale. Urăturile lui vesele îşi găseau loc în paginile ziarelor raional şi regionale. Adeseori primea scrisori de la cititorii ziarelor, care-i doreau multă sănătate şi succes în creaţia sa. Dar s-a stins steaua vieţii lui, lăsându-ne un gol adânc în sufletele noastre. 

Pragul părintesc a devenit pustiu. Îşi amintesc cu tristeţe, acei care l-au cunoscut, i-au citit creaţiile cu zâmbet pe buze. Nu mai este printre cei vii. Până-n ziua de azi ne lipseşte. Îl iubim mult şi nu-l putem uita. Amintindu-ne de chipul lui luminos, cu durere în suflet, am înşirat câteva rânduri de poezie: 

Ţi-a fost viaţa grea, 
Dar sufletul un cântec, 
Tu ai ştiut să râzi şi să glumeşti, 
Cu vorba ta, memoria bogată, 
Pe cei din jur ştiai să-i veseleşti. 
Cei înţelepţi ţi-au preţuit cuvântul, 
Urările şi amintirile mai de demult 
Ni le-ai lăsat ca moştenire 
În cărţile ce le-ai făcut. 
Dorim să ai odihnă liniştită 
Rugăm, rugăm să te împace Domnul Sfânt 
Şi de la sufletul ce s-a-nălţat în ceruri 
Rămână amintirea vie pe pământ. 
Oriunde am fi, cât de departe, 
În veci te vom pomeni, 
În gând, în suflet şi în fapte 
Cu noi mereu vei fi. 
Fie-ţi ţărâna uşoară. 
Dumnezeu să te primească în Împărăţia Sa. 
Candela veşnicii amintiri e aprinsă de acei apropiaţi.

Anghelina, fiica mai mare a lui Porfir Sanduleac

Comentarii