Jurnalistul chişinăuian Tudor Colac, originar din satul Costiceni, analizând datele statistice referitoare la dezvoltarea culturii, ştiinţei şi tehnicii, a ajuns la concluzia că satul său natal ocupă un loc de frunte între localităţile statelor europene prin numărul persoanelor cu studii superioare şi al savanţilor activi în diverse domenii.
Totuşi, chiar dacă „nu sunt păduri fără uscături,” satul nostru găzduieşte mulţi oameni talentaţi, care, deşi nu au studii superioare, sunt înzestraţi cu „brăţare de aur.” Prin ceea ce realizează, aceşti oameni devin mândria Costiceniului.
Aş vrea să povestesc despre unul dintre aceşti oameni, cu care satul nostru se poate mândri pe bună dreptate. Este vorba despre Ion Baran, născut în satul Şendreni, care s-a stabilit la noi în Costiceni prin căsătorie. Ion este un conducător auto priceput, cu permis care îi permite să conducă nu doar maşini mici sau camioane, ci şi autocare de pasageri. Totuşi, aceasta nu este ceea ce îl defineşte sau îl face special.
Încă din şcoală, Ion a fost fascinat de ideea zborului. Învăţător de fizică şi muzică i-a fost chiar autorul acestei relatări, care îşi aminteşte cum dorinţa lui Ion de a se ridica în aer cu un zmeu, asemenea marelui chimist Dmitri Mendeleev, s-a transformat în ambiţia de a construi un aparat de zbor.
Deja în clasa a opta, Ion acumulase suficiente cunoştinţe pentru a construi un deltaplan! Proiectul său a fost realizat în secret, pentru ca părinţii să nu afle. Carcasa aparatului a fost realizată din ţevi de aluminiu, provenite de la vechi paturi pliante, iar pânza de înveliş, cumpărată din magazinul sătesc, a fost croită şi cusută pe ascuns la maşina de cusut a mamei.
Construcţia unui aparat de zbor este însă o provocare periculoasă. Greşelile de design pot pune viaţa pilotului în pericol, iar micile erori pot duce la accidente grave. În lipsa unor echipamente precum tuneluri aerodinamice sau dinamometre, Ion şi-a testat deltaplanul într-un mod neconvenţional: în vârful dealului de lângă şoseaua care duce spre fostul sanatoriu de la Şerbiniţi. În ziua de 8 martie 1977, deltaplanul a fost cuplat la o motocicletă cu ataş, condusă de bunul său prieten, regretatul Pavel Juratu. Ion s-a aşezat la comenzi, pregătit de „Start!”
În doar câteva clipe, aparatul s-a ridicat în aer. Zborul său a fost repetat de mai multe ori, atingând altitudini impresionante. Aterizările, uneori forţate, se petreceau departe de locul de decolare, inclusiv pe stadionul din capătul satului. Totuşi, zborurile sale erau limitate de dificultatea manevrelor în curbe, care provocau senzaţia neplăcută de „prăvălire a pământului.”
Epopeea deltaplanului s-a încheiat dramatic într-o zi, când aparatul s-a prăbuşit în lacul „Iezăr” din apropierea satului. Ion a scăpat cu viaţă, dar aparatul său a suferit daune serioase. Cauza avariei a fost o fisură într-o ţeavă de aluminiu, care s-a rupt din cauza vibraţiilor.
După acest incident, tatăl lui Ion i-a interzis să mai zboare, punând capăt visului său de a-şi perfecţiona deltaplanul şi de a-l transforma într-un delta-avion cu motor.
Cu toate acestea, zborurile lui Ion Baran rămân o amintire frumoasă şi o dovadă a ingeniozităţii sale. Ion şi-a demonstrat talentul de constructor aviatic, iar pasiunea sa pentru zbor rămâne un exemplu al dorinţei de a depăşi limitele impuse de circumstanţe.
Pentru Valea Prutului,
Deomid Savca,
pensionar din satul Costiceni, raionul Noua Suliţă
(8 iulie 2015)
Social media