Străinătate! - poezie de Victoria Vataman din Costiceni

Străinătate! – poezie de Victoria Vataman Poezia reflectă viața tuturor oamenilor din țara noastră care din pricina circumstanțelor economice și sociale acute au fost nevoiți să-și părăsească casa, părinții și copiii cu un singur scop de a face rost de elemente necesare supraviețuirii.

Sufletul e necăjit Unde iarăşi te-ai pornit, Umblă lumea-n lung şi-n lat Dar tu tihnă nu ţi-ai aflat. Pleci iar pe meleaguri străine Unde gonit eşti cu un câine, Iar demnitatea ta de om Cade ca frunza de pe pom Şi nimenea nu te întreabă De-ai mâncat sau eşti bolnavă. Viaţa-i foarte complicată, Că-n faţă ţii pusă soarta Şi trebuie să hotărăști Cum pe lume să trăiești. Acolo în ţară străină Nimenea nu te alină Numai bunul Dumnezeu Îți mângâie sufletul tău, Căci numai el e cu îndurare

Faţă de lumea muritoare. Acuma de câţiva ani Pe prim-plan e „Domnul ban”, De ai bani îţi merge bine Ai şi mulţi prieteni pe lume, De n-ai bani, nici nu eşti om Eşti goluţ ca toamna un pom Acum rar care mai ştie De cuvântul „omenie”! Doamne Tu cu al tău nume Ca să fie pace-n lume Oamenii să se iubească Că nu se mai dușmăneasca Să nu fie lumea rea Să creadă-n puterea ta Dacă pace o să fie Se vor gândi la omenie Iar de-or crede-n al tău cuvânt Numai atunci a fi bine pe pământ.