Străinătate! - poezie de Victoria Vataman din Costiceni

Străinătate! – poezie de Victoria Vataman
Poezia reflectă viața tuturor oamenilor din țara noastră care din pricina circumstanțelor economice și sociale acute au fost nevoiți să-și părăsească casa, părinții și copiii cu un singur scop de a face rost de elemente necesare supraviețuirii.
Sufletul e necăjit
Unde iarăşi te-ai pornit,
Umblă lumea-n lung şi-n lat
Dar tu tihnă nu ţi-ai aflat.
Pleci iar pe meleaguri străine
Unde gonit eşti cu un câine,
Iar demnitatea ta de om
Cade ca frunza de pe pom
Şi nimenea nu te întreabă
De-ai mâncat sau eşti bolnavă.
Viaţa-i foarte complicată,
Că-n faţă ţii pusă soarta
Şi trebuie să hotărăști
Cum pe lume să trăiești.
Acolo în ţară străină
Nimenea nu te alină
Numai bunul Dumnezeu
Îți mângâie sufletul tău,
Căci numai el e cu îndurare
Faţă de lumea muritoare.
Acuma de câţiva ani
Pe prim-plan e „Domnul ban”,
De ai bani îţi merge bine
Ai şi mulţi prieteni pe lume,
De n-ai bani, nici nu eşti om
Eşti goluţ ca toamna un pom
Acum rar care mai ştie
De cuvântul „omenie”!
Doamne Tu cu al tău nume
Ca să fie pace-n lume
Oamenii să se iubească
Că nu se mai dușmăneasca
Să nu fie lumea rea
Să creadă-n puterea ta
Dacă pace o să fie
Se vor gândi la omenie
Iar de-or crede-n al tău cuvânt
Numai atunci a fi bine pe pământ.

Comentarii

  1. Mariana Popescu (google plus) F bună și la obiect sunt aceste versuri Doamne ce face banul din om e nimic ,ce face omul pentru bani este mai grav ,că se vinde pe el însuși pentru un pumn de talanţi,hai români de pretutindeni să ne unim să muncim și pentru a noastră ţară cum o facem afară

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media