Pe data de 12 iunie 2025, maestrul Vladimir Șeremet – dirijor, pedagog și susținător neobosit al valorilor muzicii populare românești – a împlinit vârstă de 70 de ani.
Acest popas aniversar nu este doar o celebrare a unei vieți împlinite, ci și un moment de recunoștință și reverență față de o carieră artistică remarcabilă, construită cu pasiune, devotament și o credință de neclintit în puterea culturii de a dăinui peste vremuri.
Născut în 1955 în satul Pol-Vancicăuți (comuna Costiceni), într-o familie de oameni simpli și harnici – Filimon și Liuba Șeremet – Vladimir a trăit din fragedă copilărie în mijlocul unei comunități în care muzica nu era doar artă, ci o formă de viață. Crescut în atmosfera satului românesc din nordul Basarabiei, în care fiecare sărbătoare era însoțită de cântec, dans și instrumente tradiționale, tânărul Vladimir a fost fascinat încă de mic de sunetele viorii și ale acordeonului.
Destinul său muzical a prins contur la șapte ani, când, elev fiind la școala medie din Costiceni, a avut norocul de a-l întâlni pe învățătorul Vasile P. Vataman – cel care înființase prima clasă de vioară din localitate. Alături de alți 15 copii, Vladimir a fost printre primii care au pășit pe drumul studiului muzical organizat. Dar nu era un copil oarecare: talentul, disciplina și sensibilitatea lui muzicală l-au făcut să se remarce rapid.
Prima apariție pe scenă a avut loc la vârsta de nouă ani, în cadrul formației „Ghiocel” - formație artistică fondată de rapsodul Toadere Captari – intemeietorul Orchestrei de muzică populară „Izvoraș”. În această formație, alături de alți copii talentați din satele din zonă, Vladimir a făcut primii pași spre o carieră în care muzica populară avea să devină chemare, misiune și mod de viață.
La doar 15 ani, devenea membru al orchestrei „Izvoraș”, iar parcursul său muzical s-a consolidat prin studii riguroase la Școala de Muzică din Noua Suliță și apoi la Institutul Pedagogic din Cernăuți, unde s-a specializat în pedagogie muzicală, dirijat și instrumentație. A revenit apoi în satul său natal, unde, din 1977, a devenit conducătorul Filialei Școlii de Muzică din Costiceni și, începând cu 1979, primul său director. Timp de două decenii, a format zeci de instrumentiști și interpreți, mulți dintre ei devenind promotori ai folclorului în comunitățile lor.
O piatră de hotar în viața sa artistică a fost anul 1995, când, după dispariția lui Toadere Captari, Vladimir Șeremet a preluat conducerea artistică a Orchestrei „Izvoraș”. Cu respect față de moștenirea lăsată de înaintașul său, dar și cu o viziune proprie, a reușit să ducă mai departe spiritul orchestrei, să-i păstreze autenticitatea și să-i îmbogățească repertoriul cu aranjamente proprii, inspirate din folclorul românesc.
Sub bagheta sa, orchestra a evoluat spectaculos, participând la numeroase festivaluri și turnee: de la Festivalul Republican de la Kiev, până la manifestări în România, Republica Moldova și în diferite comunități ale regiunii Cernăuți. A concertat la finele anilor 80 pentru lichidatorii consecințelor accidentului nuclear de la Cernobîl, transformând muzica într-un gest de solidaritate și alinare.
În 1998, la 50 de ani de la fondarea Orchestrei „Izvoraș”, maestrul Vladimir Șeremet a fost recunoscut pentru rolul său esențial în menținerea și dezvoltarea formației. În 2018, la 70 de ani de la înființare, orchestra sa a fost desființată, fapt ce a însemnat pierderea uneia dintre cele mai importante instituții culturale din regiunea Cernăuți.
Vladimir Șeremet, prin activitatea sa pedagogică desfășurată la Școala de Muzică din Costiceni, a format caractere, nu doar muzicieni. A cultivat în tineri respectul pentru cântecul străbun, dragostea de grai și port, responsabilitatea de a păstra și transmite mai departe ce este autentic și valoros.
Acum, la 70 de ani, maestrul Vladimir Șeremet este nu doar o figură emblematică a culturii românești din regiunea Cernăuți, ci și un model de viață trăită în slujba comunității, a frumosului și a identității. O viață în care muzica nu a fost doar artă, ci un limbaj al inimii și un testament al spiritului neamului nostru.
Cei care îl cunosc, care au ascultat orchestra pe care a condus-o sau care i-au fost elevi îi aduc, în acest ceas aniversar, gânduri de profundă admirație și gratitudine. Pentru că Vladimir Șeremet nu este doar un muzician, ci o instituție vie – un om care a ținut aprinsă flacăra unei tradiții și a construit, cu discreție și dăruire, o punte între generații prin sunetul curat al folclorului.
La mulți ani, Maestre!