 |
La
20 ianuarie 2025 s-au împlinit 90 de ani de la înființarea Căminului Cultural
„Împăratul Traian” din Costiceni, o instituție ce a devenit un simbol al
renașterii culturale și al identității românești în această localitate.
În
perioada interbelică, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în Costiceni
au luat naștere diverse formațiuni muzicale, ansambluri folclorice și corale.
Acestea au avut un rol esențial în cultivarea patrimoniului cultural românesc,
promovând arta muzicală, cultura și limba națională în rândul comunității
locale.
La
școala primară din sat funcționau un cor de copii, un teatru folcloric și o
formație de dansuri populare, care aduceau bucurie și unitate în rândul
elevilor și al familiilor lor. În același timp, la Parohia „Sfântul Ierarh
Nicolae” s-a înființat un cor bisericesc de excepție, ce a îmbogățit viața
spirituală a credincioșilor.
Căminul
Cultural „Împăratul Traian” a fost un adevărat centru artistic, unde activau un
colectiv coral, un ansamblu de dansuri și o orchestră dedicată copiilor de
țărani cu aptitudini muzicale remarcabile. De asemenea, aici se remarca un
taraf (orchestră de coarde) format din cei mai talentați muzicieni ai satului,
care aveau să devină piatra de temelie a viitoarei Orchestre de muzică populară
„Izvoraș” (desființată în 2018).
Din
rândurile acestor formațiuni s-a ridicat și virtuozul instrumentist și meșter
popular Toadere Captari (1923-1995), a cărui activitate strălucită a început
sub îndrumarea acestor inițiative culturale.
Potrivit
rapoartelor de activitate ale Căminului Cultural „Împăratul Traian”, păstrate
în Arhivele Naționale ale României, această instituție a fost fondată la 20
ianuarie 1935 și oficial înregistrată pe 16 februarie, același an. Inițiativa a
aparținut talentatului pedagog, dirijor și instrumentist George Munteanu, fost
director al Școlii Primare din Costiceni.
George
Munteanu s-a născut pe 25 ianuarie / 2 februarie 1903, în satul Bleşteni
(Bleșcenăuți), aproape de Edineți. La 1 octombrie 1926, acesta a fost încadrat
ca învățător la școala din Costiceni, după ce fratele său, Filaret, fost dascăl
în aceeași localitate, a fost avansat ca inspector școlar al județului Hotin.
La acea vreme, școala primară și instituția de cultură din Costiceni funcționau
în clădirea în care, până la reforma teritorial-administrativă din Ucraina, se
afla Primăria Costiceni.
George
Munteanu, înzestrat cu un talent organizatoric remarcabil, a desfășurat o
activitate cultural-educativă intensă în cadrul Căminului Cultural „Împăratul
Traian”. Împreună cu tânărul învățător Epifanie Supocoinâi, născut la 4 martie
1909, în satul Șirăuți de lângă Lipcani, a coordonat întreaga viață culturală
și artistică a localității. Cei doi pedagogi au revitalizat și promovat portul
popular românesc din vetrele Costiceni, Pol-Vancicăuți și Dumeni. În vara
anului 1938, colectivul coral al centrului cultural din Costiceni, a cucerit
publicul din București prin autenticitatea sa.
Pentru
a îmbogăți paleta sonoră a corului, cei doi pedagogi, George Munteanu și
Epifanie Supocoinâi, au înființat o formație muzicală – o orchestră de coarde.
De la bun început, aceasta a fost dirijată de învățătorul Epifanie Supocoinâi,
care cânta la vioară. Primii membri ai orchestrei au fost: Epifanie Supocoinâi
(vioară), George Munteanu (vioară, chitară), Toadere Rața (vioară), Vasile
Vatamanu (vioară), Vasile Caba (contrabas), Ion Captari (vioară), Serafim
Captari (vioară), Toadere al lui Ion Captari (vioară), Nistor Calistru
(chitară), Anton Colac (vioară). Cu timpul, taraful căminului cultural a fost
completat de tânărul Toadere Captari, care cânta la vioară și fluier, alături
de fratele său Hariton, un talentat instrumentist la vioară, bas și chitară.
Corul căminului cultural era format din circa 140 cântăreți, care au avut convingerea
că a cânta în scenă, la biserică, la concursuri și festivaluri este o datorie
patriotică, purtând în lume faima satului Costiceni. Desigur, cu diverse
ocazii, pe scenă apăreau între 60 și 80 de coriști, inclusiv la festivaluri și
treceri în revistă în cadrul plasei, județene sau interjudețene și pe țară.
Repertoriul
corului a cuprins cântece istorice și patriotice, piese festive și de ocazie,
creații bisericești, lucrări clasice și contemporane din literatura corală
românească, creații clasice și contemporane din literatura corală străină,
coruri din opere, oratorii, cantate și balade, coruri din operete, cântece
folclorice în aranjamente corale etc.
Programele
de concert erau adaptate fiecărui eveniment, fie că era vorba de concursuri și
festivaluri, liturghii, sărbători populare sau naționale, ori serbări de
sfârșit de an școlar sau agricol. De obicei, un concert cuprindea între 10 și
16 piese atent selectate.
Corul
Costiceni a obținut locuri de frunte la toate concursurile și festivalurile
corale organizate la Hotin, precum și la cele județene și interjudețene,
devenind un simbol al excelenței muzicale.
George
Munteanu avea mereu în vedere recrutarea de noi membri și perfecționarea
structurii corului, organizându-l pe categorii de voci – soprane, altiste,
tenori, baritoni și bași. În mod special, se acorda atenție pregătirii
coriștilor-soliști pentru piesele alese, aceștia fiind adesea integrați și în
orchestra coordonată de Epifanie Supocoinâi.
 |
Potrivit
mărturiilor lui Toadere Captari, care în copilărie cânta la fluier în taraful
de copii al Căminului Cultural „Împăratul Traian”, directorul George Munteanu a
fost un om devotat misiunii sale de „a lumina neamul”. „Crezul directorului
George Munteanu a fost munca pentru luminarea neamului. El muncea ziua întreagă
în clasă cu elevii, iar în zilele de sâmbătă și duminică, la sărbători, dar mai
ales serile și nopțile, era cu noi la șezători și repetiții, la spectacole și
concerte”, își amintea Captari.
Pe
parcursul repetițiilor și spectacolelor, George Munteanu s-a evidențiat
printr-un temperament vulcanic, combinat cu o sensibilitate profundă. „A rămas
tot timpul cât l-am cunoscut un om al faptelor împlinite, care s-a impus prin
muncă asiduă și prin sensibilitate artistică deosebită”, adăuga discipolul său.
În
zilele de 7-8 iunie 1938, Arenele Romane din București au găzduit Congresul
General al Căminelor Culturale din România, un eveniment cultural grandios
dedicat Zilei Restaurației. Printre punctele culminante s-a numărat Concursul
Național de Muzică Corală Țărănească, organizat de Fundația Culturală Regală
„Principele Carol”.
Evenimentul
a atras peste 5.000 de participanți din întreaga țară, iar printre cei prezenți
s-au remarcat în mod special delegațiile din Basarabia, reprezentând 628 de
cămine culturale. Județul Hotin a fost reprezentat de formația corală,
orchestra și ansamblul de dansuri din cadrul Căminului Cultural „Împăratul
Traian” din Hotin. La eveniment a fost prezent și corul din satul vecin
Vancicăuți.
La
București aceste două coruri de pe Valea Prutului au făcut o adevărată minune.
Au cântat și au ocupat primele locuri pe țară.
Formația
corală din Costiceni, condusă de profesorul George Munteanu, a fost distinsă cu
Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc” și cu
Premiul II la interpretare corală. Corul din Vancicăuţi, însoțit de viitorul
preot Ioan Chiriac, a obținut Premiul I la interpretare corală.
Profesorul
de muzică Serghei Captari din Costiceni, care a participat la concursul de la
București pe când avea 12 ani, ne-a mărturisit că programul de repertoriu al
colectivului coral din Costiceni a inclus următoarele cântece: „Foaie verde
trei trifoi”, „Ce vii bade târzior?”, „Verde-i crângul și umbros”, „La
revedere, copile dragă”, „Negruța Bănățeană”, etc.
După
prestația excepțională susținută la București, corul lui George
Munteanu a devenit o legendă vie, o mândrie atât a comunei Costiceni, cât și a
întregului județ Hotin.
În
total, conform unor documente păstrate în arhiva familiei Munteanu, la acest
concurs au participat peste 50 de persoane din Costiceni, profesori,
funcționari de stat și simpli plugari, toți fiind membri ai Căminului Cultural
„Împăratul Traian”. După minunata prestație membrii corului din Costiceni au
fost invitați să cânte la Radio București cântece din creația populară
românească. Merită de menționat că la București corul din Costiceni a obținut
un premiu bănesc și a fost distins cu un aparat de radio marca „Philips”. Acest
aparat a fost pus la dispoziția consătenilor, care în cadrul șezătorilor și
repetițiilor făceau audiții muzical-culturale în sala mare a școlii, în aripa
dreaptă a fostei primării, care avea la mijloc un perete despărțitor mobil, ce
se desfăcea și clasele deveneau sală de concerte, pentru întruniri etc.
De
asemenea, în semn de apreciere pentru contribuția și munca depusă în domeniul
cultural, Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni, în care activau
mai mulți țărani, a primit un dar de încurajare din partea Regelui Carol al
II-lea - un plug.
Pe
lângă succesele înregistrate la București, este important să amintim că corul
Căminului Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a obținut de mai multe ori
locul întâi la Concursul județean de coruri din orașul Hotin. La edițiile din
1936, 1938 și 1939 corul s-a clasat pe primul loc, iar în 1937, pe locul doi.
Pe
atunci cele mai importante evenimente culturale din județ erau găzduite în
Ateneul popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Hotin. Instituția a fost
inaugurată pe 1 iunie 1935 în prezența Regelui Carol al II-lea, fațada
principală fiind asemănătoare cu Ateneul popular din Focșani.
Potrivit
rapoartelor de activitate ale căminului, păstrate la Arhivele Naționale ale
României, în anul 1935 orchestra de coarde dirijată de Epifanie Supocoinâi
număra 9 instrumentiști, iar formația corală de 4 voci mixte, organizată de
George Munteanu, număra 52 de membri. În 1939 corul a ajuns la 106 membri.
Într-un
proces verbal semnat în 1939 de I. Duzinschi, inspectorul căminelor culturale
din județul Hotin, se spune următoarele:
„Căminul
Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune
coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George
Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi
de sărbătoare la biserică. Cu ocazia organizării concursului de coruri din
județ, corul acestui cămin a fost clasificat pe locul I de către juriu.
Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea,
păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și
disciplinați și-au atras dragostea publicului, care și-a manifestat toată
simpatia pentru acest cor. Cu ocazia
serbărilor naționale și dinastice s-au organizat reușite serbări. Am constatat
că la acest cămin se muncește cu multă râvnă. D-nul președinte George Munteanu
este ajutat de către ceilalți membri ai corpului didactic și fruntași ai
satului”.
Căminul
Cultural „Împăratul traian” din Costiceni a organizat mai multe turnee în
diferite sate și unele localități mai însemnate: Hotin, Lipcani, Cernăuți, Noua
Suliță, Darabani. În cadrul concertelor susținute membrii căminului interpretau
cântece din repertoriul universal, național și local.
În
anii celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada imediat postbelică, viața
culturală din Costiceni, precum și întregul proces educativ, au intrat într-un
declin profund. Războiul a perturbat activitatea orchestrei fondate de Epifanie
Supocoinâi, care nu a mai funcționat stabil în acea perioadă. De asemenea,
corul dirijat de profesorul George Munteanu a încetat să mai existe.
Cu toate acestea, pe 19-20 ianuarie 1942, la inițiativa preotului paroh Petre Zamă, Căminul Cultural „Împăratul Traian” a fost reorganizat. În fruntea acestuia au fost numiți ca președinți învățătorii George Munteanu și Leonid Dimitriu. Activitatea căminului, însă, a fost de scurtă durată. Una dintre ultimele apariții pe scenă ale colectivului cultural din Costiceni a avut loc pe 26 iulie 1942, când acesta a obținut locul II la Concursul Corurilor Căminelor Culturale din județul Hotin, desfășurat în orașul Noua Suliță.
 |
Alte activități organizate de Căminul
Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni.
Activitatea
Căminului Cultural a fost variată și extrem de benefică pentru comunitate,
reflectând entuziasmul și implicarea membrilor săi. Una dintre realizările
remarcabile ale căminului a fost înființarea unei biblioteci de carte
românească, care a oferit acces la literatură, educație și cultură pentru
locuitorii satului.
În
cadrul căminului se desfășurau periodic șezători, conferințe și baluri, care
întăreau coeziunea socială și promovau valorile culturale locale. O altă
inițiativă importantă a fost organizarea unui teatru sătesc, în cadrul căruia
se puneau în scenă diverse piese, aducând arta teatrală aproape de comunitate.
Membrii
căminului cultural s-au implicat activ în munca colectivă de interes obștesc,
plantând regulat pomi pentru înfrumusețarea și revitalizarea localității. În
sfera economică, căminul a înființat cooperativa de consum „Lumina”, un exemplu
al eforturilor de autoorganizare economică și sprijin reciproc.
În
1937, căminul a realizat două inițiative esențiale pentru bunăstarea
comunității: înființarea unei farmacii de prim ajutor medical și a unei băi
publice, care au contribuit la îmbunătățirea sănătății și igienei localnicilor.
Totodată, membrii căminului au pus bazele cooperativei școlare „Unirea”, care a
sprijinit aprovizionarea elevilor din Costiceni, având sucursale și în satele
Dumeni și Vancicăuții Mici.
În
aceeași perioadă, căminul cultural a organizat o secție de lăptărie, iar untul
produs era trimis fabricii „Lica” din București. Pentru educarea și sprijinirea
țăranilor, au fost organizate 30 de conferințe cu tematică agricolă, menite să
le ofere informații utile și practice.
Un
alt aspect al implicării căminului cultural a fost legat de îngrijirea
cimitirului, activitate realizată împreună cu străjerii și premilitarii din
localitate. De asemenea, s-au organizat manifestări patriotice de mare amploare
cu ocazia zilelor de 24 ianuarie, 10 mai, Ziua Eroilor și 8 iunie, subliniind
respectul și dragostea pentru istorie și tradițiile naționale.
Printre
inițiativele sociale ale căminului s-a numărat și propunerea înființării unei
cantine pentru ajutorarea copiilor orfani, o dovadă a solidarității și
generozității membrilor comunității.
Prin
toate aceste realizări, Căminul Cultural „Împăratul Traian” s-a impus ca un
centru de progres cultural, social și economic, sprijinit de întreaga
comunitate prin muncă și contribuții financiare, devenind un simbol al
coeziunii și dezvoltării locale.
În
anul 1944, intelectualii și funcționarii din satul Costiceni au fost nevoiți să
se refugieze peste Prut, într-o încercare disperată de a scăpa de ororile
regimului comunist. În luna martie a aceluiași an, familia Munteanu a părăsit
plaiurile basarabene, lăsând în urmă cu tristețe căminul, locurile dragi și tot
ce le era mai scump.
După
instaurarea regimului comunist, întreaga moștenire culturală din perioada
interbelică a fost treptat ștearsă din memoria colectivă. În comuna Costiceni,
unde exista Căminul Cultural „Împăratul Traian” și o activitate culturală
înfloritoare, autoritățile au eliminat cu succes orice urmă a realizărilor din
perioada românească, preferând să promoveze o nouă viziune asupra istoriei
localității. Propaganda oficială susținea că cultura a fost adusă din de la
răsărit și că autoritățile române din perioada interbelică nu au făcut altceva
decât să „exploateze” și să „nimicească poporul moldovenesc”. Astfel,
realizările culturale ale românilor din acea perioadă au fost discreditate, iar
instituțiile și tradițiile dinainte de venirea sovieticilor au fost înlocuite
cu cele care reflectau ideologia socialistă, printr-o manipulare a istoriei și
a identității culturale a regiunii.
Sergiu Barbuța,
președintele Societății „Valea Prutului”
Social media