Platforma „Valea Prutului” vă prezintă un nou material din seria dedicată patrimoniului spiritual al satelor românești din ținutul Hotin (regiunii Cernăuți), realizată de studentul și activistul public Alexandru Cociurca, președintele Societății „Concordia Bucovinei” din Cernăuți. Astăzi vă invităm să descoperiți o scurtă istorie a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Berestea, un lăcaș care împlinește 30 de ani de la sfințire (1996–2026) și care rămâne, de trei decenii, inima duhovnicească a satului.
 |
30 de ani de la sfințirea biserici noi din Berestea (1996–2026)
Pe data de 4 august 2026, cu ocazia sărbătorii Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, se împlinesc 30 de ani de la sfințirea bisericii din Berestea, care poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Începuturile și prima biserică (1735)
Istoria vieții creștine din localitatea Berestea este la fel de îndelungată ca istoria satului în sine.
Din mărturiile bătrânilor, transmise din generație în generație de-a lungul veacurilor, aflăm că la începutul existenței satului, berestenii nu aveau un lăcaș de închinare propriu. Din acest motiv, mulți dintre ei mergeau la Sfânta Liturghie în satele învecinate, în special la Mălinești și Borici (Bouriciu).
Conform registrului de inventar (Описная книга) al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Berestea, prima biserică din sat a fost zidită în anul 1735, prin sprijinul și strădania localnicilor. De asemenea, tradiția orală spune că o mare parte din suma necesară fondării lăcașului a fost donată de o boieriță al cărei nume nu s-a păstrat.
Perioada interbelică și inițiativa de reconstrucție
Cu timpul, populația satului a crescut, iar vechea biserică din lemn a devenit neîncăpătoare. Necesitatea construirii unui nou lăcaș de cult a fost ridicată încă din perioada interbelică.
În anul 1931 (după alte surse canonice, începând cu iulie 1929), episcopul Hotinului, Visarion Puiu (viitor mitropolit al Bucovinei între 1935–1940), a efectuat vizite canonice în ținutul Hotinului, poposind și în Parohia Berestea.
Conform Buletinului Oficial al Episcopiei Hotinului, ierarhul a ajuns la Berestea pe 24 iulie 1929, în jurul orei 14:30:
„Preotul paroh Petrea Zama este plecat din parohie la Costiceani, cu ocazia unei panahide pentru o rudă a sa. Bisericuța este din lemn, foarte veche și mică; are nevoie de reparație, dar mai mare nevoie este de a se construi o biserică nouă. S-a pus în vedere epitropului să se ia măsuri pentru împlinirea acestei nevoi.”
Preotul Petrea Zama fusese hirotonit pentru parohia Berestea la 1 mai 1927, iar de la 1 septembrie 1929 a fost transferat în Parohia Costiceni.
 |
Anii grei ai regimului sovietic și amintirile enoriașilor
Instaurarea regimului sovietic după anul 1940, Al Doilea Război Mondial, foametea și deportările din anii '40 au împiedicat ridicarea noii biserici. Politica ateistă a statului sovietic le interzicea oamenilor să meargă la biserică, etichetându-i pe credincioși drept „fanatici” sau „înapoiați”.
„După ce au venit activiștii, au închis biserica. Unul dintre ei a luat Sfintele Daruri, obiectele liturgice și acoperământul de pe pristol, le-a adus și le-a aruncat în pragul primăriei.”
Din amintirile enoriașului Ion Mazâlu (1936–2021),
pangar al bisericii timp de 50 de ani, între 1971 și 2021
„Nu li se dădea voie copiilor să meargă la biserică nici de Paști. Ne puneau pe noi, profesorii, să pândim noaptea la poartă, să nu intre școlarii! Țin minte că l-am pus odată pe Ion Mazâlu șef al comitetului de părinți. Am avut mari probleme: m-au sunat de la raion și m-au amenințat să-l schimb, pentru că era omul bisericii.”
Din amintirile profesoarei Liuba Dolgaia (1933–2025)
Renașterea credinței (1988–1989)
Odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985 și lansarea politicii de Perestroika, schimbările au lăsat de așteptat în primii trei ani. Însă, începând cu anul 1988 — anul celebrării la nivel oficial a 1.000 de ani de la Botezul Rusiei Kievene — atitudinea statului față de Biserică s-a schimbat radical.
Valul de libertate religioasă a ajuns repede și la Berestea. Zeci și sute de credincioși au revenit la slujbe.
„Venea o mulțime de oameni, încât nu mai încăpeau în biserică. De multe ori, afară erau mai mulți decât înăuntru. Iar în noaptea de Înviere, lumea se strângea în două-trei rânduri de jur-împrejurul bisericii.”
Din amintirile enoriașei Nelea Parhomenco (n. 1940)
În anul 1989, în parohia Berestea a fost numit un nou preot paroh, Dumitru Melniciuc, originar din Răchitna, care slujea deopotrivă și pentru credincioșii din Cristinești (Kerstenți). Imediat după venirea sa, a început strângerea de fonduri pentru ridicarea noii biserici.
Construcția și sfințirea noului lăcaș (1992–1996)
După destrămarea Uniunii Sovietice, lucrările propriu-zise la noua biserică au început în anul 1992.
„Când au început să sape groapa pentru fundație, găseau multe oase omenești. Toate au fost adunate cu grijă și îngropate sus, la cimitir.”
Din amintirile dascălului Anatolie Ciubotaru
 |
Zidirea a înaintat rapid prin jertfa întregului sat. Fiecare locuitor a contribuit după posibilități, iar sprijinul a venit și din partea comunităților vecine (Mălinești, Dinăuți, Doljoc ș.a.). De asemenea, o sumă importantă a fost donată de ambasadorul Republicii Moldova în Ucraina, Ion Borșevici. Numele tuturor ctitorilor și donatorilor sunt păstrate până astăzi pe pereții lăcașului.
 |
La data de 4 august 1996, de sărbătorea Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, nouă biserică a fost sfințită de către Mitropolitul Onufrie al Cernăuțiului și Bucovinei (în prezent Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine) și de către Mitropolitul Meletie (în prezent Mitropolitul Cernăuțiului și Bucovinei).
În anul 2008, după reparația capitală a bisericii, aceasta a fost resfințită de către Mitropolitul Onufrie.
 |
 |
La Sfintele Paști din anul 2012, părintele Dumitru Melniciuc își încheie slujirea la biserica din Berestea, plecând să-și continue misiunea preoțească în Italia.
 |
Tot în anul 2012, noul paroh al bisericii din Berestea devine tânărul preot Eugen Bodean, originar din satul Nesfoia și stabilit în localitatea Mahala.
 |
În această perioadă a fost schimbat și acoperișul bisericii vechi din sat. Din cauza stării critice în care se afla și pentru a salva clădirea de la distrugere, locuitorii satului au înlocuit șindrila cu țiglă metalică, sacrificând astfel autenticitatea arhitecturală a lăcașului.
 |
La data de 27 februarie 2014, după o grea suferință, s-a stins din viață părintele Dumitru Melniciuc. Mult stimat și iubit de locuitorii satului Berestea, s-a mutat la cele veșnice la vârsta de doar 48 de ani.
Pe 24 mai 2015, pe peretele lăcașului sfânt a fost dezvelită o placă comemorativă în memoria părintelui Dumitru. La acest eveniment au luat parte preotul paroh Eugen Bodean, locuitorii satului Berestea, elevii școlii locale și Protoiereul Mitrofor Gheorghe Buzenco din Mahala, bun prieten al răposatului.
 |
 |
În anul 2019, prin stăruința parohului Eugen Bodean și a credincioșilor din sat, curtea bisericii a fost amenajată, ferestrele vechi din lemn au fost înlocuite, iar biserica a fost renovată la exterior.
 |
În anul 2021, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la sfințire, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost prezentată într-un film documentar difuzat de Societatea „Valea Prutului” și Centrul Media BucPress.
Tot în 2021, în Parohia Berestea a fost oficiat un parastas în memoria locuitorilor căzuți pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial
 |
Biserica astăzi
Din anul 2022, odată cu izbucnirea războiului, enoriașii din Berestea s-au mobilizat exemplar: ajută cu regularitate refugiații din estul Ucrainei și sprijină militarii din sat aflați pe front.
Chiar dacă provocările actuale — războiul, dificultățile economice, granițele închise și plecarea tinerilor peste hotare — fac ca tot mai puțini credincioși să calce pragul lăcașului, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” rămâne inima duhovnicească a satului. Aici s-au botezat, s-au cununat și și-au condus pe ultimul drum cei dragi generații întregi de beresteni.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască tuturor zile cu pace și să umple din nou lăcașul de rugăciune cu credincioși. Amin!
 |
Pentru Valea Prutului:
Alexandru Cociurca, președintele
Societății „Concordia Bucovinei” din Cernăuți
 |
30 років від дня освячення нової церкви в Бересті (1996–2026)
4 серпня 2026 року, у день свята Святої Рівноапостольної Марії Магдалини, виповнюється 30 років від дня освячення церкви в Бересті, яка носить храм Успіння Пресвятої Богородиці.
Початки та перша церква (1735)
Історія християнського життя в населеному пункті Берестя є такою ж тривалою, як і історія самого села. Зі свідчень старожилів, що передавалися з покоління в покоління протягом століть, ми дізнаємося, що на початку існування села берестяни не мали власного молитовного будинку. З цієї причини багато хто з них ходив на Святу Літургію до сусідніх сіл, зокрема до Малинівки (Міліаноуць) та Боуричу (Борич).
Згідно з інвентарною книгою («Описная книга») церкви Успіння Пресвятої Богородиці в Бересті, першу церкву в селі було збудовано в 1735 році за підтримки та стараннями місцевих жителів. Також усна традиція говорить, що значну частину коштів, необхідних для заснування храму, пожертвувала бояриня, ім'я якої не збереглося.
Міжвоєнний період та ініціатива відбудови
З часом населення села зростало, і стара дерев'яна церква стала затісною. Потреба в будівництві нового храму постала ще в міжвоєнний період.
У 1931 році (за іншими канонічними джерелами — починаючи з липня 1929 року) єпископ Хотинський Віссаріон Пую (майбутній митрополит Буковини у 1935–1940 рр.) здійснив канонічні візити до Хотинського повіту, завітавши й до парафії Берестя.
Згідно з Офіційним бюлетенем Хотинської Єпископії, ієрарх прибув до Берестя 24 липня 1929 року о 14:30:
«Парафіяльний священик Петря Зама відсутній у парафії, він поїхав до Костичан на панахиду за своїм родичем. Церковка дерев'яна, дуже стара і мала; Вона потребує ремонту, але набагато більша потреба — збудувати нову церкву. Церковному старості було доручено вжити заходів для задоволення цієї потреби».
Священик Петря Зама був висвячений для парафії Берестя 1 травня 1927 року, а з 1 вересня 1929 року був переведений до парафії Костичани.
Важкі роки радянського режиму та спогади парафіян
Встановлення радянського режиму після 1940 року, Друга світова війна, голод і депортації 1940-х років завадили зведенню нової церкви. Атеїстична політика радянської держави забороняла людям ходити до церкви, клеймуючи віруючих як «фанатиків» або «відсталих».
«Після приходу активістів церкву закрили. Один із них узяв Святі Дари, богослужбовий посуд та покривало з престолу, приніс їх і кинув на порозі сільської ради».
Зі спогадів парафіянина Івана Мазалу (1936–2021), якій служив паламарем церкви протягом 50 років, з 1971 по 2021 рік.
«Дітям не дозволяли ходити до церкви навіть на Великдень. Нас, учителів, змушували чергувати вночі біля воріт, щоб не зайшли школярі! Пам'ятаю, як одного разу я призначила Івана Мазалу головою батьківського комітету. У мене були великі неприємності: мені телефонували з району й погрожували зняти його, тому що він був церковною людиною».
Зі спогадів вчительки Любові Довгої (1933–2025)
Відродження віри (1988–1989)
З приходом до влади Михайла Горбачова у 1985 році та початком Перебудови зміни не забарилися. Починаючи з 1988 року — року офіційного святкування 1000-ліття Хрещення Київської Русі — ставлення держави до Церкви докорінно змінилося. Хвиля релігійної свободи швидко дійшла й до Берестя. Десятки й сотні віруючих повернулися до богослужінь.
«Приходило стільки людей, що вони вже не вміщалися в церкві. Часто надворі було більше людей, ніж усередині. А у Великодню ніч люди ставали у два-три ряди довкола церкви».
Зі спогадів парафіянки Нелі Пархоменко (нар. 1940)
У 1989 році в парафію Берестя було призначено нового настоятеля — священика Дмитра Мельничука, уродженця села Рокитне, який також служив для віруючих в Керстенцях. Одразу після його приходу розпочався збір коштів на будівництво нового храму.
Будівництво та освячення нового храму (1992–1996)
Після розпаду Радянського Союзу безпосередні роботи над новою церквою розпочалися у 1992 році.
«Коли почали копати котлован під фундамент, знаходили багато людських кісток. Усі вони були дбайливо зібрані й перепоховані вгорі, на цвинтарі».
Зі спогадів дяка Анатолія Чуботару
Будівництво просувалося швидко завдяки жертовності всього села. Кожен житель зробив свій внесок у міру можливостей, а допомога надходила й від сусідніх громад (Малинівка, Динівці, Должок та ін.). Також значну суму пожертвував посол Республіки Молдова в Україні Іон Боршевич. Імена всіх ктиторів та жертводавців донині збережені на стінах храму.
4 серпня 1996 року, у день свята Святої Рівноапостольної Марії Магдалини, нову церкву освятили Митрополит Чернівецький і Буковинський Онуфрій (нині Митрополит Київський і всієї України) та Митрополит Мелетій (нині Митрополит Чернівецький і Буковинський).
У 2008 році після капітального ремонту церкви її повторно освятив Митрополит Онуфрій.
Після Великодня 2012 року Отець Дмитро Мельничук завершує своє служіння в церкві Берестя та вирушає продовжувати пастирську місію в Італії.
В тому ж році новим настоятелем церкви стає молодий священик Євген Бодян, уродженець села Несвоя, який оселився в Магалі.
У цей період також було замінено дах старої церкви села. Через критичний стан споруди, щоб урятувати її від руйнування, мешканці замінили ґонт металочерепицею, зажертовувавши архітектурною автентичністю храму.
27 лютого 2014 року після важкої хвороби відійшов у вічність отець Дмитро Мельничук у віці лише 48 років.
24 травня 2015 року на стіні святого храму було відкрито меморіальну дошку в пам'ять про отця Дмитра.
2019 року за стараннями настоятеля Євгена Бодяна та парафіян було впорядковано церковне подвір'я, замінено старі дерев'яні вікна та відреставровано фасад церкви.
У 2021 році з нагоди 25-річчя від дня освячення храм Успіння Пресвятої Богородиці було представлено в документальному фільмі медіа-ресурсів Valea Prutului та Media Bucpress.
Церква сьогодні
З 2022 року, з початком війни, парафіяни Берестя зразково мобілізувалися: вони регулярно допомагають біженцям зі сходу України та підтримують земляків-військовослужбовців на фронті.
Незважаючи на сучасні виклики — війну, економічні труднощі, закриті кордони та виїзд молоді за кордон — церква Успіння Пресвятої Богородиці залишається духовною душею села. Тут хрестилися, вінчалися та випроводжали в останню дорогу своїх близьких цілі покоління берестян.
Молимо Всевишнього Бога завітати всім мирні дні та знову наповнити цей дім молитви віруючими людьми. Амінь!