Cățelușul șchiop de Zinaida Smochină-Rotaru



Cățelușul șchiop de Zinaida Smochină-Rotaru
Căţeluşul şchiop
Din ogradă un căţel
În drum iute a ieşit,
Un băiat îndărătnic
Cu o piatră l-a lovit.
Stingherit sărmanul
Prinse a scheuna,
O lăbuţă i-a frânt
Şi tare-l mai durea.
Nepăsător băiatul
Trecu pe lângă el,
Lăsându-l în stradă
Şchiop şi singurel.
Cine face rele
Va fi pedepsit,
Că Domnul nu-l iubeşte
Pe cel nelegiuit.
Undeva, într-un sat, locuia o familie de oameni nici bogaţi, nici 
săraci. Neavând un loc constant de muncă ei se ocu­pau cu vânzarea căţeluşilor. Printre cumpărătorii, care se interesau de acei căţeluşi de rasă, a fost şi un băieţel. Într- o zi micul cumpărător a prins curaj şi a bătut la poarta gospo­darului. Stăpânul deschizând poarta şi văzând un cumpără­tor atât de mic, l-a întrebat cu o voce blândă:
              
-Ce doreşti, copile?
-Mă iertaţi, domnule, aş vrea să cumpăr, dacă se poate, şi eu un căţeluş, desigur dacă nu costă prea scump.
-Foarte bine, dar un căţe­luş costă 20 de dolari.
Copilul, când a auzit de această sumă mare s-a fâstâcit cu totul.
-Eu am numai 5 dolari. Aş putea măcar să-i văd?
-Desigur, poate hotărâm ceva,-răspunse bărbatul.
Ochii copilului sclipeau de bucurie, urmărind căţeluşii ju­căuşi.
-Dar văd că un căţeluş e şchiop, - zise băiatul cu milă. 
-El nu aleargă şi nu se joacă ca ceilalţi.
-Da, - răspunse stăpâ­nul, - mi se pare că va rămâne aşa pentru toată viaţa. Odată, ieşind în stradă, un băieţel l-a lovit cu o piatră în picioruş şi de atunci a rămas şchiop.
-Acesta este căţeluşul pe care-l vreau, - a zis copilul cu glas jalnic. 
-Aş putea să plă­tesc pe rând câte puţin.
Uimit, bărbatul a adăugat:
-Dar va șchiopăta totdeauna.
Auzind de aşa ceva copilul zâmbi curajos, ridică un crac la pantalonaşi, dizgolind o prote­ză de lemn.
-Nici eu nu umblu prea bine.
Apoi uitându-se cu milă şi duioşie la căţeluş a continuat:
-Cred că şi el are nevoie de multă dragoste şi ajutor cum am şi eu de la părinţii mei. Nu este uşor să fii şchiop.
-Poftim, este al tău, - i-a răspuns bărbatul
-Ştiu că-l vei îngriji bine şi fiindcă ţi-a fost milă de el primeşte-l drept ca­dou.
În ochii băiatului au apărut lacrimi de bucurie. Mulţumindu-i stăpânului, luă căţeluşul în braţe şi alignind de un picior, plecă spre căsuţa lui. Acasă le-a împărtăşit părinţilor bu­curia pe care o avea, totoda­tă, gândindu-se în sine că de acum înainte va avea un prie­ten adevărat.
Dragi cititori, ar trebui să învăţăm şi noi ce este mila. Şi continuând să meditez pe această temă am compus o poezie, în care am oglindit conduita copiilor de astăzi, majoritatea dintre care sunt ne­păsători faţă de lume şi mediul înconjurător.
Zinadia Smochină-Rotaru

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media