Cugetări memorabile ale părintelui Iustin Pârvu

Cugetări memorabile ale părintelui Iustin Pârvu

1. Credința este, până la urmă, puterea de a iubi.
2. Într-o familie, doar necazurile, încercările dau măsură înţelegerii, a coeziunii sufleteşti, a dragostei.
3. Dacă l-aş iubi pe Dumnezeu m-ar întrista aşa de tare păcatul meu, cât de mic ar fi, încât mintea mea nu mai poate fi aţintită către greşelile fratelui.
4. Creştinii de azi vor să fie şi cu un picior în cer, dar şi cu unul bine înfipt pe pământ.
5. Omul are atâta sfințenie câtă rugăciune are în el.
6. Dar să stiţi că, oricine are un anumit talent, dacă nu-l îndreaptă spre Dumnezeu, nu are nici o valoare si nici o putere.
7. Cu toții știm cât au suferit ortodocșii noștri în Ardeal în timpul uniației. Câte falsuri, câtă mișelie, câtă necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei? Ce unire și amestec să avem noi cu ei?
8. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului.
9. Închisorile ne-au învățat un lucru: că în Hristos toți suntem una! Nu mai conta că ești intelectual sau om simplu.
10. În pușcărie am cunoscut  umilința,  smerenia adevărată și
dezinteresul trupesc pe care îl dobândești doar atunci când știi că nu mai există nici o salvare. De la o zi la alta îți vedeai viața sfârșită și momentul morții.
11. Comunismul nu este altceva decât cea mai mare erezie și cea mai mare aberație a normalului din viața lumii.
12. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie.
13. De nu ne vom păzi Ortodoxia, ne vom pierde și neamul. Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc.
14. O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte.
15. Știți prea bine că rugăciunea este fapta. Vi se cere, în schimb, grija permanentă față de căderile acestui popor. Nenorocirea mare a intelectualilor noștri care bineînțeles că au trăit și ei sub presiunea materialismului ateu, este faptul că prea ușor au divorțat de interesele și de valorile Ortodoxiei.
16. Închisorile ne-au învățat adevărata rugăciune, care se naște din suferință, jertfă și dăruire de sine.
17. A fi al lui Hristos înseamnă să te simţi necontenit răstignit în lume.
18. Pe pământ mi­siunea noastră este să trăim o viaţă sfântă în mijlocul atâtor lucruri la care trebuie să renunţăm.
19. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri.
20. Rugăciunea este darea la o parte a gândurilor, spunea cineva, dar rugăciunea e şi cheia Raiului, e şi cărarea prin inima Raiului.
21. Păi casa mea este acolo unde mă găsesc eu cu mine însumi şi pot trăi în Dumnezeu. Casa mea, bogăţia mea sunt acolo, cum spune Mântuitorul: „...mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul meu”.
22. A fi slugarnic nu înseamnă că respecți Biserica.
23. Dacă vă uitați la copii veți vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu.
24. Semnele viitorului pot fi citite în comportamentul nostru și al tinerilor de azi.
25. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă.
26. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ.
27. Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu.
28. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti.
29. Este o realitate tristă – intelectualii noştri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoşi, cedează uşor, să îşi menţină posturile.
30. Raiul este aproape, depinde care îţi este natura faptelor. Dacă faci un lucru bun, o faptă generoasă, nu simţi că pluteşti? Ei, atunci intuieşti natura Raiului, te simţi ca în Rai.
31. Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!
32. Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informaţiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea.
33. Pe Eminescu l-am iubit, poeziile lui sunt ca rugăciunea.
34. Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea și județul meu și tot cel ce vorbește aceeași limbă, are aceeași credință și aceleași idealuri.
35. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită.
36. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele.
37. Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele sfântului pe care îl poartă, nici măcar viaţa acestuia nu o cunosc şi, cu atât mai puţin, Crezul sau alte rugăciuni ale pravilei.
38. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mână şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ.
39. Călugărul are o misiune grea, el e un fel de soldat aflat în linia întîi a credinţei...! El trebuie să fie pregătit să învingă, dar şi să cadă la datorie. Totul depinde de tăria rugăciunii, de puterea morală.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Comentarii