Ziua specială a Toamnei pentru toți pedagogii…

Ziua specială a Toamnei pentru toți pedagogii…

Interviu cu Zamfira Evciuc învăţătoarea de clasele primare de la Complexul instructiv-educativ din Priprutia-Lehuceni

Ori de câte ori răsfoiesc albumele cu fotografii nu pot să nu călătoresc cât de puţin şi în lumea amintirilor din copilărie. Anii de şcoală, anii acadelelor şi îngheţatelor cu ciocolată, ai celor mai fericite clipe din viaţă, când grijile îmi erau străine şi-mi petreceam serile pe uliţa satului până seara târziu. Timp de unsprezece ani drumurile dimineţii mă duceau spre şcoala natală, unde ne adunam cu toţii ca păsărelele în cuib. Cea de-a doua casă era mult mai spaţioasă şi-mi plăcea că eram o familie numeroasă. Dacă mama ne giugiulea seara şi
dimineaţa, în timpul zilei acest lucru îl făcea o altă persoană, sau mai târziu – alte persoane.

E vorba despre dascălii şi pedagogii noştri, pe care la trecerea anilor, uneori nici nu-i mai recunosc pe stradă. Fie-le amintirea veşnică celor, care nu mai sunt printre noi, iar cei, care încă îşi mai consacră anii vieţii misiunii pedagogice, le aduc respect şi mulţumiri pentru cauza nobilă, pe care o îndeplinesc. Aceste persoane cu talent profesoral, pentru că a fi învăţător sau profesor e un talent, au fost şi sunt micile motoare, care au generat cunoştinţe pentru multe generaţii de elevi.

Calităţile învăţătorilor sunt cele mai simple, dar şi cele mai greu de le stăpânit. Oare e uşor să fii răbdător cu câte 30-40 de copii pe zi? Oare e în putinţă să asculţi pe fiecare şi să le dai un sfat, o îndrumare, o idee? Oare e la îndemâna tuturor să muncească la şcoală şi apoi până seara, târziu, să verifice lucrările elevilor? Desigur, nu este uşor, dar este frumos. Profesia de pedagog este una dintre cele mai nobile, deoarece de el depinde educaţia generaţiilor viitoare, a viitorului ţării noastre.

Ştim cu toţii că la început de Brumărel, când întreaga natură este dominată de maroul roşcat al frunzelor şi miresmele tomnatice ale pomilor din împrejurimi, în toate instituţiile de învăţământ familiile şcolare sărbătoresc Ziua Învăţătorului sau a Pedagogului.

Onorabililor dascăli li se aduce cinste şi recunoştinţă, li se dedică cele mai frumoase urări, sincere mulţumiri şi florile recunoştinţei. Iar eu îi dedic prietenei mele aceste rânduri şi felicitând-o cu ocazia Zilei Învăţătorului, am iscodit-o de greutăţile şi frumuseţile profesiei de pedagog, realizând un scurt interviu cu învăţătoarea de clasele primare de la Complexul instructiv-educativ din Priprutia – Zamfira Evciuc. Un deceniu printre copii, un deceniu de „primă învăţătoare şi răbdare incomensurabilă, dar şi un deceniu de dăruire de sine, şi de îmbogăţire cu dragoste copilărească. Aceasta este vechimea Zamfirei pe tărâmul pedagogic şi rezistenţa în numele profesiei alese.

– Ştim cu toţii că învăţătorul este considerat a doua mamă pentru copii. Cine sunt elevii tăi pentru tine şi de ce ai ales această profesie?

– Elevii mei sunt mai mult ca copiii mei. Mă strădui să fiu pentru ei mamă, învăţătoare, educatoare. Chiar şi după încheierea ciclului de învăţământ tot rămân ai mei, cunosc despre viaţa lor din şcoală, dar şi din afara ei. De când eram copil mi-a plăcut profesia de învăţător. Probabil, motivul principal a fost respectul şi stima faţă de prima mea învăţătoare – Verginia Bizovi, care mi-a altoit dragostea faţă de această profesie, dar aş aminti aici şi de dragostea mea faţă de profesoara de limba română Elena Vaipan, care a jucat un rol nu mai puţin important în formarea mea ca învăţător.

– Te caracterizează profesia de învăţător sau ţi-ai fi dorit să lucrezi în alt domeniu?

– Nu mi-aş putea imagina viaţa fără şcoală, fără copii...

– Zece ani pe tărâmul pedagogic totuşi, e o vechime, ce-ţi oferă puterea de a nu ceda şi a merge mai departe pe această cale?

– E primul meu jubileu de când lucrez în şcoală. Zece ani au trecut ca o zi, fiindcă fiecare zi mi-a dăruit clipe frumoase, interesante alături de gingaşii şi drăgălaşii copii. Nu voi ceda niciodată, voi continua să merg pe aceasta cale.

– Nu e uşor să fii învăţător, cum reuşeşti să găseşti limbă comună cu copiii?

– Desigur că fiecare copil are caracterul său, mă strădui să găsesc limbă comună cu fiecare din ei. Totuşi, consider că principalul pentru orice pedagog este să iubească copiii. Numai prin dragoste reuşesc să-i înţeleg şi să mă înţeleagă.

– Care sunt cele mai frumoase momente în profesia de pedagog, dar şi cele mai grele?

– Fiecare zi trăită în şcoală e frumoasă şi nu poate fi uitată. Desigur, că sunt şi clipe grele, dar rămân neobservate în umbra clipelor frumoase alături de elevii drăgălaşi.

– Care dintre foştii tăi învăţători sau profesori mai sunt un exemplu de urmat pentru tine?

– După cum am spus, le urmez cu cel mai mare devotament şi sunt un exemplu de urmat prima mea învăţătoare şi profesoara de limba română. Să le urmez pe ele, pentru mine înseamnă o poruncă, să primesc sfatul lor este o cinste.

– Câte generaţii de copii ai condus în Lumea Cunoştinţelor?

– E a treia generaţie. Fiecare promoţie mi-a lăsat o amintire adâncă în suflet, mă mândresc mult cu fiecare elev, sunt mulţumită că am găsit limbă comună nu numai cu copiii, dar şi cu părinţii. M-am străduit să le ofer nu numai „carte”, dar şi educaţie bună, dragoste faţă de ţară, de pământul natal, de mamă, de tot ce e mai scump.

– Ce ne poţi spune despre actuala ta clasă, despre activităţile pe care le desfăşori pentru a captiva curiozitatea micilor şcolari?

– Anul acesta sunt dirigintă la clasa a doua. Un colectiv de copii uniţi, înţelepţi, ascultători. Mă bucur mult de ei. Îi văd în viitor – oameni respectuoşi şi muncitori. Avem un program bogat de activităţi şcolare şi extraşcolare, concursuri, matineuri, sărbători, pe care le marcăm împreună în mijlocul familiei şcolare.

– Care sunt calităţile pe care ar trebui să le aibă un învăţător în ziua de astăzi?

– Cele mai importante calităţi sunt: tactul şi talentul pedagogic. Capacitatea de a forma mentalitatea tinerilor, de a preda în mod creativ şi de a nu se limita la un monolog plictisitor.

– Cum crezi, învăţătorul poate contribui la formarea caracterului copilului pentru viitor?

– Desigur că poate. Copiii sunt oglinda noastră.

– Dacă da, atunci cum ar trebui să decurgă această formare din moment ce atât părinţilor, cât şi învăţătorilor le este greu să aibă o autoritate asupra copiilor?

– Trăim într-o perioadă complicată a vieţii, când copiii aud prea des de la adulţi cuvintele: nedreptate, război, frică... Toate acestea influenţează negativ asupra copiilor, dar fac tot posibilul ca fiecare dintre aceste fraze să fie explicate pe înţelesul copiilor. Viitorul e în mâinile lor (a celor mici). Numai ei pot construi o viaţă liniştită, frumoasă, bogată într-o ţară, în care să predomine dreptatea şi adevărul.

– Care este principiul după care te ghidezi în viaţă?

– Iubesc copiii, învăţ multe de la ei. Principiul după care mă ghidez în viaţă este să dobândesc „înţelepciuni” de la cei pe care îi învăţ.

– Eşti un învăţător sever sau blând? 

– Sunt un învăţător înţelept şi răbdător. Bunăvoinţa, răbdarea şi optimismul sunt calităţile care nu trebuie să ne lipsească. Aceasta este cheia spre sufletul fiecărui copil.

– Cum este mai uşor să faci linişte în mijlocul copiilor cu severitate sau cu blândeţe?

– Desigur, cu blândeţe. Încerc să vorbesc cu o voce liniştită ca să fiu auzită de copii. O voce severă şi puternică niciodată nu va fi înţeleasă de copil.

– Care sunt urările tale pentru colegii pedagogi de Ziua Învăţătorului? 

– Astăzi reprezentanţii acestei nobile profesii primesc în dar felicitări din partea discipolilor săi, însă cel mai frumos cadou pentru noi sunt roadele muncii noastre. Munca realizată de profesori trebuie apreciată în fiecare zi, dar nu o dată în an, deoarece în spatele fiecărui om, fie el bogat sau sărac, celebru sau modern se află un dascăl, care contribuie la temelia personalităţii lui. Dragi colegi, am onoarea să vă felicit cu ocazia Zilei Învăţătorului. Vă doresc sincere urări de sănătate, bunăstare, armonie sufletească şi bucurii. Succes în toate deciziile pe care le veţi lua. Seminţele de omenie şi nobleţe, pe care le sădiţi neobosiţi, zi de zi, pe vremuri bune şi mai puţin bune, să găsească sol fertil şi să înflorească peste ani în oameni competenţi, cu gânduri senine şi realizări frumoase! Recunoştinţa şi respectul generaţiilor tinere, cărora ochii dumneavoastră le-au luminat privirile, să nu întârzie să vină, iar societatea care, iată, păşeşte pe făgaşul normalităţii, să vă redea aprecierea şi stima pe care o meritaţi din plin.

– Mulţumesc, pentru timpul acordat interviului nostru. Aceleaşi urări îţi adresez şi ţie, să culegi cât mai multe roade din munca pe care o îndeplineşti cu atâta sârguinţă şi dragoste.

Ziua specială a Toamnei este ziua persoanelor, care în rând cu părinţii au schimbat viaţa noastră. Uneori mai zâmbăreţi, alteori mai încruntaţi, cu o voce blândă sau mai aspră, ei ne întâmpinau în pragul şcolii şi ne ajutau să mai facem un pas în Lumea mare a Cunoştinţelor. Este Ziua scumpilor pedagogi de pretutindeni, în faţa cărora ne închinăm şi pentru totdeauna le rămânem datori cu un gând bun.

Svetlana Ursu

Cuvântul Adevărului