Sfântul Apostol Andrei este prăznuit la 30
noiembrie (stil nou) şi la 13 decembrie (stil vechi).
De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei,
primul ucenic al lui Iisus şi propovaduitor al Evangheliei, legendele dacice şi
tradiţiile păgâne de Sântandrei se împletesc cu cele creştine. În urma poruncii
Domnului de a vesti Evanghelia, Apostolul Andrei a propovăduit şi a creştinat
mai multe neamuri, devenind patron al României, Spaniei, Siciliei, Greciei, al
Rusiei și al Ucrainei.
Sf. Andrei a fost fratele lui Simon Petru
şi fiul pescarului Iona din Betsaida, de pe ţărmul lacului Ghenizaret din
Galileea, în nordul Israelului.
Deşi Andrei era iudeu, numele său derivă
din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”. A
ascultat predicile lui Ioan Botezătorul şi proorocirile lui despre Mesia, iar
apoi a fost martor la Botezul Domnului în apa Iordanului.
După ce l-a anunţat pe fratele său Petru
că „a găsit pe Mesia”, Apostolul Andrei a fost nelipsit de
lângă Hristos şi martor al alegerii celorlalţi Apostoli, a ascultat parabolele
şi cuvintele spuse de Iisus mulţimilor, a asistat la toate minunile săvârşite
şi a fost prezent la marile momente din viaţa pământească a lui Hristos: la
Cina cea de Taină, la Răstignire, la Punerea în mormânt, la Înviere şi la
Înălţare.
S-a întors în Grecia, consolidând
comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alţi Apostoli,
ajungând până în oraşul Patras din Peloponezul grecesc. Acolo a murit ca martir
în ziua de 20 noiembrie a anului 60, răstignit pe o cruce în formă de X.
Tradiţia spune că după moartea sa s-a iscat din senin o furtună şi un fulger
i-a orbit pe toţi cei de faţă.
Noaptea strigoilor și
ziua lupului
Obiceiuri străbune
În seara de Sfântul Andrei există un
obicei vechi atât la români, cât și la ucraineni, un obicei care poate fi
repetat în ajul de Anul Nou. Dacă dăm crezare vechilor credințe ale poporului
român în noaptea de Sfântul Andrei umblă strigoii, iar fetele vrăjesc de
peție. În mitologia ucraineană se spune că în această zi lupii se adună
în haită, iar ciobanii, ca să nu aibă daune cauzate de aceste animale, țineau
post îm această zi, iar potrivit mitologiei române, Sfântul Andrei încheie ”zilele
lupului”.
Se spune că în noaptea spre Sfântul
Andrei, fetele caută să-și afle ursitul și să descopere ce le rezervă viitorul.
În folclorul românesc există credința că
cel sortit va apărea la geam în această noapte. Pentru aceasta, fetele
nemăritate trebuie să fie singure în cameră înainte de miezul nopții, cu lumina
stinsă. Ele vor aprinde o lumânare în fața geamului sau a unei oglinzi. Se
spune că, pentru a-l chema pe cel iubit, este bine să-și pieptene părul, iar
dacă se concentrează, vor reuși să-și vadă alesul în oglindă, stând în spatele
lor.
Și apa neîncepută poate fi folosită în
vrăjile de dragoste. Într-un vas cu apă neîncepută (persoana care a scos-o din
fântână nu trebuie să vorbească până când apa nu este folosită) se pune o
verighetă a unei femei căsătorite. Dacă privește cu atenție în vas, fata îi va
putea zări chipul celui care-i este sortit.
La Costiceni ca și în
unele părți ale Moldovei, în noaptea Sfântului Andrei, la casele unde sunt fete
de măritat, tinerii din sat fură portițele, acestă fiind un
vechi obicei care încă se mai păstrează, deși este oarecum blamat social,
producând pagube familiei care are fată sau fete de măritat. De aceea frații și
tații fetelor de măritat leagă portițele sau le mânjesc cu smoală ori pândesc
eventualii hoți care se maschează.
Uneori, porțile furate nu erau găsite
decât spre primăvară, când se topeau zăpezile, fiind aruncate prin râpi sau
alte locuri nu prea umblate de oameni. Astfel ca în dimineața, satele arătau
destul de straniu, multe dintre case neavând portițe, ceea ce este un element
de jenă. Portița fiind un simbol al bunăstării și delimitării spațiale, adică a
instituirii într-un anumit spațiu a familiei respective.
0 Comentarii