Bălcăuți: Cântecul și tradiția au cea mai puternică imunitate

Virusul puțin cunoscut, care s-a abătut peste întreaga lume, nu numai că i-a impus pe oameni să trăiască după reguli drastice, dar le-a furat și bucuria sufletului, bucuria pe care le-o creau lucrătorii culturii prin acțiunile lor spectaculoase, de masă. Ce-i drept, epidemia n-a pus lacătul la ușile instituțiilor de cultură, însă activitatea lor a devenit destul de prozaică. Unii directori ai căminelor culturale spun, ba în glumă, ba în serios, că funcția lor s-a redus la deschiderea și închiderea ușilor de la localul mai mult pustiu, unde mai bine de jumătate de an nu mai vin spectatorii. 

Cultura se află în carantină, dar trebuie prevenită crearea unui gol spiritual. Astfel consideră majoritatea lucrătorilor culturii, și au perfectă dreptate. Printre aceștia se numără și tânărul direc­tor al Casei de cultură din satul Bălcăuți, Igor SAINCIUC.

-Anume acum urma să aibă loc cea de a doua ediție a Festivalului tradițiilor populare „Bălcăuți — colț de rai”, constată cu regret domnul Igor. L-am inițiat toamna trecută și a fost o mare sărbătoare la Bălcăuți. Satul nostru, situat mai într-o parte, la hotarul a trei raioane - Noua Suliță, Hotin și Chelmenți, n-a primit demult atâția oaspeți. Au participat la festival cele mai vestite colective artistice din localitățile nouăsulițene. Pe vatra jocului din centrul satului era cu mult mai multă lume decât în zi de hram. De fapt, a fost hramul tradițiilor strămoșești, o adevărată paradă a portului național, al cântecului și dansului popular. 

Din păcate. în toamna aceasta nu va avea loc ediția a doua a festivalului. În condițiile de carantină acțiunile de masa sunt interzise, dar trăim cu speranța că vom reveni la acest festival, demonstrând că Bălcăuțiul nostru este, într-adevăr. un colț de rai, unde tradiția e la ea acasă.

Regretul lui Igor Sainciuc este destul de bine înțeles. Directorul Casei de cultură din Bălcăuți este un om al acțiunii, cu entuziasm și inițiativă. Îl cunoaște un raion întreg, căci la principalele sărbători locul lui e pe scenă, cu microfonul în mână, îndeplinind concomitent două roluri: de prezentator și de interpret de cântece. 

-Ar părea că în perioada de carantină nimănui nu-i arde de cântec. Însă nu-i așa, afirmă Igor Sainciuc. Viața continuă și cântecul totuna o însoțește. Deși mai rar. dar am posibilitate să cânt, desigur, cu „spectatori” mai puțini. Și Casa de cultură funcționează — cu orar special pentru cercurile de artiști amatori. Mă ocup individual cu vocaliștii, fac repetiție cu ei, îi învăț să cânte. Avem niște elevi foarte talentați și mă străduiesc să le dezvolt harul cu care sunt înzestrați. Deși n-am cântat toate cântecele mele pe scenă (omului nu-i ajunge o viață să le cânte pe toate), dar îmi văd misiunea de a-i îndruma în arta frumosului pe acești copii. Mă bucuri că printre ei e și fiul meu, Stanislav.

Igor Sainciuc se conduce după principiul: consătenii — și mic și mare — nu trebuie să uite că în sat există Casă de cultură.

-Acum îmi vine mai greu să organizez activitatea culturală, recunoaște domnul Igor. Și nu atât din cauza carantinei. În școala locală nu mai avem clase superioare. Mulți tineri sunt plecați la câștig peste hotare și rar dau pe acasă. Contez mai mult pe elevii din clasele medii și pe puținii tineri care au rămas în sat. Am organizat și un cor bisericesc și pentru prima dată am cântat în ziua de Paști. A fost ceva nemaipomenit de frumos. 

Faptul că în sate există instituții de cultură uită deseori demnitarii de stat. Cultura demult e în rol de „cenușăreasă”, adică își primește mizera finanțare din ceea ce rămâne după distribuirea bugetară. Odată cu crearea Comunităților Teritorial Unite, noile formațiuni au misiunea dea finanța instituțiile de pe teritoriul lor. 

— Bălcăuțiul face parte din Comunitatea Teritorial Unită Mămăli­ga. Lucrătorii culturii primesc la timp salariile, ni se repartizează finanțe pentru unele necesități, însă, deocamdată. nu ajung finanțe pentru reparații capitale la Casa de cultură din Bălcăuți. Localul a fost construit în anul 1963 și trebuie schimbat acoperișul, lată, de câțiva ani nu funcționează bibliotecile sătești, tot din lipsă de finanțe. Viața culturală deplină depinde nu numai de încheierea acestei epidemii, ci și de prosperarea Comunităților Teritorial Unite, conchide Igor Sainciuc. 

El, inițiatorul Festivalului „Băl­căuți — colț de rai”, este convins de faptul că satul său natal poate fi într-adevăr numit așa. Când cântecul va putea întregi bucuriile localnicilor aduse de holdele bogate, de livezile și viile încărcate de rod, de căldura casei părintești... Domnul Igor Sainciuc speră că toamna viitoare va poposi din nou cu cântecele sale în acest colț de rai, Bălcăuți. 

R. BOCANCEA
(Monitorul Bucovinean)
FOTO: Valea Prutului

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media