Zinaida Smochină-Rotaru

Zinaida Smochină-Rotaru

      Dumnezeu este bun eu noi. Nicicând nu ne lasă în disperare. Ne mângâie, încercând să ne abată de la suferinţe. Dar într-un mod nevăzut şi neasemuit de noi. Bunul Tată Ceresc ne alină cu blândeţea Lui.

       Am fost părăsită de soartă şi eu, ca să mă caut în propria-mi durere. Dar a te găsi pe tine însuţi în amărăciunea ta, înseamnă mult prea mult. Vai de acele persoane, care ajung să se înece în necazul lor. Durerea şi disperarea sunt mai crunte decât orice boala.

Şi Tatăl Ceresc mi-a trimis în ajutor Lumina Sălvătoare a poeziei, care m-a scos din întunericul supărării şi necazului.

La о vârstă înaintată am început să scriu versuri pornite din inimă.

Rânduindu-se pe hârtie, ele destăinuiesc ceva, redau о părticică din sufletul meu. Slovele când se adună - fierb, cum ar fierbe lava unui vulcan, ce se vrea ieşită la suprafaţă. Atunci când versul dospeşte în sufletul meu, uit de tot ce mă înconjoară şi rămân eu eroii mei în patru ochi. Ne bucurăm împreună, ne distrăm, îi dojenesc, îi judec, îi însufleţesc.

În ogradă am multe vieţuitoare: păsări domestice, pisici, câteluşi, vrăbiuţe etc. Ele şi sunt prototipurile eroilor versurilor mele pentru cei mici.

La întâlnirile cu copiii la grădiniţă, la şcoală sunt întrebată cum de izbutesc să fac poezii atât de simpliste, pe înţelesul tuturor.

Răspund: când apare vreo idee, о simt cu privirea, cu sufletul şi în inimă se dezlănţuie о luptă cu cugetul.

Atunci însâilez pe fila albă ritmul neîncetat al pulsului creaţiei.

Scriu pentru copii şi de dragul lor, căci au şi ei un drept incontestabil la voie bună.

Zinaida Smochină-Rotaru - Din Crângul sufletului (Noua Suliţa 2005)

Zinaida Smochină-Rotaru - În grădina la Bunica (2003) (Costiceni, Noua Suliţa)

Zinaida Smochină-Rotaru - Te-ntreb, inimă, ce ai (Hliboca 1999)

Zinaida Smochină-Rotaru - Voie bună la cei mici (Hliboca 1997)

Mai multe găsiți aici: Zinaida Smochină-Rotaru