Eminescu afară de şcoală și Biblioteca lui A. Pumnul (Teodor V.Ştefanelli)

Eminescu afară de şcoală și Biblioteca lui A. Pumnul

Teodor V.Ştefanelli

Și acuma să revin la viaţa şi la traiul ce-l purta Eminescu în Cernăuţi afară de şcoală.

Am spus că-n şcoală era vioi, vorbăreţ şi neastâmpărat ca mai toţi colegii săi. Aşa era şi afară de şcoală. Se înţelege că înaintând în vârstă, această vioiciune şi neastâmpărare se tot domolea, se tot micşora, dar nu în mod pripit, ci măsurat evoluţiunii fireşti a pornirilor şi a temperamentului, când trece omul de la copilărie la pubertate.

Eu am locuit mulţi ani în strada Cuciur-Mare, şi înaintea locuinţei mele se întindea aşa-numita toloacă a oraşului, unde studenţii jucau adese în orele libere mingea. Şi Eminescu era adese printre noi şi juca cu noi mingea.

Îmi aduc aminte că într-o vreme se iscase mare ceartă între
studenţi şi între ucenicii şi calfele meseriaşilor din oraş fiindcă fiecare partid voia să ocupe exclusiv pentru sine terenul de joc. Au urmat şi bătălii serioase, în care însă studenţii rămaseră învingători, căci erau mai mulţi la număr şi poliţia era de partea lor. Noi doi, adică eu şi Eminescu, fiind prea mici, nu luam parte activă la aceste lupte, dar nici pasivi nu eram, pentru că la locuinţa mea se afla sub streşină unui depozit de beţe şi nuiele pregătite anu­me pentru acest scop.

Când lupta era signalizată, eu şi Emi­nescu scoteam ar­mele şi trecând cu dânsele numai dru­mul, eram pe toloacă şi le împrăştiam între studenţi ca să învingă. Odată însă, în învăl­măşeală, ne rătă­cirăm între „duşmani” şi numai o fugă sănă­toasă ne-a scăpat de bătaia zdravănă ce ne ameninţa. Atuncea venise Eminescu cu o carte importantă din biblioteca studenţilor şi în această învălmăşeală unde amândoi căutam să ajungem cât se poate de repede sub adăpostul locuinţei mele, Eminescu a scăpat cartea pe câmpul de luptă, iar duşmanii au făcut-o bucăţele. Eminescu era nemângâiat, temându-se că neînapoind carte, nu va căpăta altele. Dar a căpătat şi mai departe cărţi din această bibliotecă, pentru că bibliotecarul, un student — pare-mi-se Alexandru Pleşca - a avut deosebită considerare pen­tru acest caz tragicomic de forţă majoră.

Voi da aici câteva amă­nunte asupra acestei biblioteci care se află în casele lui Pumnul şi care a avut o însemnătate atât de mare în dezvoltarea studenţilor pe terenul limbii şi literaturii române. Pumnul locuia în casele proprii, aproape de periferia oraşului, în strada care astăzi poartă numele lui. El avea două case în aceeaşi curte.

Dacă intrai pe portiţa de lemn în această curte, te aflai în amândouă casele. Cea din dreapta, mai mare şi mai înaltă, cu cerdac dinainte, era casa unde locuia Pumnul, iar cea din stânga, mâi mică şi mai joasă, era menită pentru studenţii ce-i găzduia Pumnul, în această căsuţă se afla o mică bibliotecă a studenţilor români, ferită de ochii profesorilor străini, căci după legile şcolare studenţii nu aveau voie să întreţină biblioteci, şi ar fi fost confiscată şi această bibliotecă dacă în ochii lumii nu ar fi trecut de proprietate a lui Pumnul. Biblioteca era alcătuită din diferite cărţi dăruite de Pumnul de studenţi şi de alţi bărbaţi, prieteni ai tineretului şi ai culturii neamului nostru, cu scopul ca studenţii să cunoască şi literatură românească şi să se îndeletnicească în limba neamului lor, pentru că în liceu toate obiectele se predau în limba germană, iar pentru limba şi literatura românească era rezervată numai o oră pe săptămână, în care trebuia să fie pe furiş ghemuită şi istoria naţională, pentru că programa şcolară nu permitea să se predea studenţilor români istoria neamului lor. Nu era o bibliotecă aleasă, ci cuprindea numai volumuri răzleţe din poeţii şi scriitorii români, broşuri, foi volante, reviste mai vechi literare, calendare cu adaos beletristic, câteva cărţi privitoare la istoria românilor şi letopiseţele lui Mihai Kogălniceanu. Aceasta era unica bibliotecă unde studenţii cu înlesnire puteau citi şi împrumuta cărţi româneşti. Bibliotecar era totdeauna un student găzduit de Pumnul, care locuia în camera în care se afla şi biblioteca.

Aceasta a fost prima bibliotecă consultată de Eminescu. [...]

Concordia

№.22 – 11 iunie 2010