Să ne cunoaștem înaintașii - Alexandru cel Bun

Să ne cunoaștem înaintașii - Alexandru cel Bun
Anul acesta, la 23 aprilie s-au împlinit 615 ani de când pe tronul Moldovei a urcat unul dintre cei mai de seamă principi din dinastia întemeiată de Bogdan I - Alexandru, căruia i-au zis „cel Bun”, născut pe la 1375-1380. Sprijinit de Mircea cel Bătrân, a preluat moştenirea şi titlul tatălui său, şi-a asumat grijile şi răspunderile unui cârmuitor de stat ca „voievod de sine stăpânitor”. în sensul că nu se considera vasalul vreunui străin. Alexandru cel Bun a devenit domn împotriva voinţei feudalilor poloni. La venirea lui pe tronul Moldovei, ţara era ruinată ca urmare a luptelor necontenite, purtate între domnii ce fuseseră înaintea lui. Sub aspect politic. Moldova căzuse cu totul sub poloni, care îşi luaseră chiar dreptul de a o privi ca o parte componentă a monarhiei lor. întreaga politică externă a lui Alexandru cel Bun a fost dominată de raporturile cu polonii. Prinsă teritorial între două puteri vecine catolice - Polonia şi Ungaria. Moldova ortodoxă trebuia să se hotărască pentru o  apropiere   de   una
din ele. La 12 martie 1402 Alexandru jură credinţă regelui Wladislaw în Suceava, cu condiţia ca monarhul polon să nu mai susţină alt pretendent la domnie. La 6 octombrie 1407 el se află din nou la Lemberg (Lvov), însoţit de cei mai înalţi sfet­nici, pentru a reînnoi legăturile de credinţă, în cadrul acestei întâl­niri domnitorul Moldo­vei emite un privilegiu negustorilor din Lvov în care pentru prima dată este amintit documen­tar şi oraşul Cernăuţi.
Lui Alexandru cel Bun i se datorează şi organizarea sfatului domnesc, ai cărui membri încep să ca­pete funcţii: marele logofăt, vornicul, vistierul etc. Cancelaria a început să funcţioneze cu regularitate, emiţând hrisoave prin care domnul întărea proprietăţi vechi sau dăruia altele noi boierilor, bisericilor, mănăstirilor.
Alexandru cel Bun a desăvârşit organizarea ecleziastică a Moldovei, prin înfiinţarea episcopiei de la Rădăuţi şi a celei de la Roman. Prima sa ctitorie a fost mănăstirea Moldoviţa, după care pune temeliile mănăstirii de la Bistriţa, menită a fi necropola familiei sale şi care a fost în timpul domniei lui Alexandru cel Bun unul dintre cele mai importante centre cărturăreşti din Moldova. Aici s-a făcut o copie a celui mai complet letopiseţ al Moldovei, denumit de istorici „letopiseţul de la Bistriţa”. Domnitorul a fost şi ctitorul mă­năstirilor din stânga Prutului - „cea a lui Vârzar” (Vârzăreşti) şi „Mănăstirii lui Chiprian” (Căpriana). Alexandru cel Bun se ocupă şi de dezvol­tarea economică a ţării. În timpul domniei lui drumurile prin Moldova au devenit mai sigure, populaţia s-a îndesit, comerţul de tranzit a căpătat o dezvoltare mai mare.
Alexandru cel Bun nu s-a îngrijit numai de atragerea negustorilor străini în Moldova, ci şi de aşezarea definitivă a unora dintre ei în oraşele ţârii. În acest scop el a acordat o deplină libertate cultului religios practicat de ei, recunoscând ierarhia lor bisericească. După anul 1420, a îngăduit stabilirea în Moldova a unor refugiaţi husiţi din Boemia şi Slovacia şi i-a protejat împotriva persecuţiilor declanşate de clerul catolic. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun Moldova cunoaşte o perioadă de propăşire cărturărească: activau vestitul cărturar, caligraf şi miniaturist Gavriil Uric de la mănăstirea Neamţ, cărţile căruia sunt cele mai vechi din ţară, Grigore Ţamblac, care a scris în limba slavonă „Viaţa Sfântului Ioan cel Nou”, martirizat de tătari şi proclamat sfânt protector al Moldovei. Concomitent, la Câpriana îşi desfăşura activitatea şi scriitorul de limba slavonă egumenul Chiprian.
În timpul domniei sale, în vremuri liniştite, Moldova şi-a asigurat apărarea prin graniţe naturale în toate părţile. În nord, râurile Ceremuş, Colacin şi Serafineţ despărţeau Moldova de Pocuţia; spre apus hotarul trecea pe crestele Carpaţilor, iar la răsărit pe Nistru până la importantul port Cetatea Albă, port pe care Alexandru cel Bun l-a reparat şi l-a întărit, folosindu-l pentru comerţul Moldovei. Domnitorul şi-a consolidat hotarul şi în această parte a ţării, trecând în stăpânirea Moldovei cetatea Chilia. Aceste hotare vor rămâne aceleaşi veacuri la rândul.
La 1 ianuarie 1432, în urma unui atac de inimă, Alexandru cel Bun moare şi este înmormântat la mănăstirea Bistriţa.
Concordia
№.17 - 1 mai 2015

Comentarii