Peștișorul sau undița (Ai noștri cutreierând Italia) de Ion Cojocaru

Peștișorul sau undița (Ai noștri cutreierând Italia) de Ion Cojocaru

Acum în Italia rar cine are noroc să-şi găsească un loc de muncă după placul său. Eu, de exemplu, la angajare am fost întrebat ce studii am. Am răspuns mândru: superioare! Mândria mea, însă, n-a durat decât vreo 4-5 minute. Am fost angajat ca simplu lucrător al serviciilor generale într-o agenţie de asigurări. Dar, socot eu,  am  avut  noroc  că  am  nimerit
chiar într-o agenţie de asigurări - domeniu în care se pot câştiga bani pe spatele altora. Ca găinii celei chioare mi-a căzut şi mie un grăunte.

Dar să revin de la ce am început. Ziceam că rar cine are noroc în Italia. Chirurgii devin zidari, profesorii - salahori, inginerii - măturători de stradă... Şi toţi se mulţumesc cu ce au, cu cât câştigă, doar pun în buzunar nu altceva, ci euro. Aşa e făcută harta lumii: unii să fie mai „cuminţi” decât alţii. Astfel, cred eu, se încalcă un drept fundamental al omului: toţi vor să trăiască în Europa sau chiar în America, dar puţini reuşesc.

Aici, la Milano, am cunoscut o persoană care a gustat din plin viaţa occidentală, dar ca slujnică, cu capul mereu aplecat în faţa a tot felul de patroni sau patroane, de care a îngrijit mai bine de 12 ani. Având studii de soră medicală, aici, în Italia, s-a putut aranja doar ca „badantă”. A îngrijit mai mult de babe decât de moşnegi. Cu toate că, din câte se ştie, e mai uşor să lucrezi la un moşneag decât să ai grijă de o babă. Babele sunt mai spurcate, mai rele, mai capricioase. Unele îşi bat joc de servitoare atât de tare, încât au fost cazuri cu consecinţe foarte grave. Nu demult o „badantă” şi-a gâtuit baba cu un fular - n-a mai putut răbda de răutatea ei. Nu sunt puţine femeile care după un serviciu non-stop la babe (adică 24 de ore din 24) ajung la spitalele de demenţă.

Ani la rând Tatiana a trebuit să şteargă dosurile (scuzaţi de vulgarism!) multor babe pentru un salariu minim. Vara aceasta şi-a făcut un concediu mai lung de trei luni. A hotărât să se odihnească acasă. În sânul familiei, la Cernăuţi. Cu atât mai mult, cu cât bătrâna de care îngrijea a plecat în lumea umbrelor.

Recent, întoarsă la Milano, a fost nevoită să-şi caute alt loc de muncă altă babă. Dar aici s-au schimbat timpurile. Daca mai înainte se mai găsea de lucru, în prezent e foarte greu. A acceptat o înlocuire de trei săptămâni a unei cunoscute care a plecat în concediu. Şi de data aceasta, ceea ce nu-i de mirare, a nimerit peste o babă hâdă şi vicleană de să tai poala şi să fugi de ea! O pune să lucreze mai multe ore decât a fost înţelegerea, dar de plătit o plăteşte printre degete. Nu este angajată legal.

Într-o seară, când se întorcea târziu de la munca (a făcut mai multe ore decât trebuia), la oprirea troleibuzului Tatiana a fost jefuită de un arab. Acela a lovit-o în cap şi pentru câteva clipe ea şi-a pierdut cunoştinţa. Când şi-a revenit, şi-a dat seama că i-a zmuls lănţişorul de aur de la gât. A rămas şi fără celular. Nu a chemat nici carabinierii, nici ambulanţa, pentru că încă nu are rezidenţă şi nici loc de muncă stabil. Aici mai bine să nu nimereşti pe mâna carabinierilor sau a medicilor...

Mi-a povestit despre toate la telefon. Stă, biata, şi plânge. Mai face să vii aici, în Italia?! Cu atât mai mult că Ucraina are şanse de a intra în Europa. Cunoscuta mea nu este angajată legal, lucrează la negru, de aceea nici nu se poate plânge nimănui. Şi chiar dacă s-ar plânge, totuna adevărul nu va fi de partea ei. Doar şi ea, de fapt, este infractoare, pentru că se află ilegal în ţară.

Noi, străinii, trebuie să ne împăcăm cu ideea că întotdeauna suntem subordonaţi patronilor care ne-au primit. Şi să ne supărăm mai întâi pe guvernanţii noştri cărora li-i în cot că tot mai mulţi şi mai mulţi pleacă din ţară. 

Concordia №.37 – 20 septembrie 2013