„Leac pentru cei care își abandonează limba maternă în favoare altei limbi”

Leacul - povestire de Porfir Sanduleac
Gospodarii Grigore cu nevasta lui Veronica tră­iau în linişte şi înţelegere. Aveau un singur fecior şi când i-a venit vremea să meargă la cătănie maică-sa s-a întristat că rămân singuri.
-Vai, măi bărbate, i se plânge într-o zi soţului, Ionel e încă tânăr, cum să părăsească casa părin­tească pe doi ani? Ce-o să facă printre străini?
- Nu-i nimic, nevastă, a mai prinde la minte, căci prea tare l-ai alintat, i-a răspuns soțul.
S-a dus fiul la armată şi după doi ani s-a întors acasă domn mare, uitase limba română. Mai bine zis, îi era rușine să vorbească în română. Maică-sa îl întreabă  ce  să-i  facă  de  mâncare, iar el îi
răspunde:
-He понимаю
Trece o zi, trec două, părinţii văd că fiul nu-şi aminteşte nici un cuvânt în română. Stau pe gânduri ce să facă. Cum să se înţeleagă cu el?
Într-o zi, mama îi spune să-i aducă o căldare de apă de la fântână.
-Не понимаю, îi răspunde din nou feciorul.
Femeia se întristează şi mai mult. A mai trecut ceva timp, în lipsa bărbatului, femeia îl roagă din nou pe fiu:
-Fiuţule, drăguţule, taie, te rog, lemne, căci s-au terminat şi nu am ce pune pe foc.
-Не понимаю, aude mama acelaşi răspuns.
Fiul vorbea cu prietenii şi vecinii în limba rusă, iar ea nu înţelegea nimic. De necaz şi supărare a plâns toată ziua. Seara, când soţul s-a întors de la serviciu, găsind-o plângând, a întrebat-o:
-Ce s-a întâmplat, dragă?
-Ce să facem cu fiul nostru, căci el numai nu-şi aminteşte nici un cuvânt în română?
-Lasă, nu te nelinişti, îl lecuiesc eu de această boală.
A doua zi tatăl îi spune fiului.
-Ia toporul din serai şi taie nişte lemne.
-Не понимаю, aude din nou răspunsul feciorului.
Atunci bărbatul caută un ciomag bun şi îl în­treabă pe fiu:
-Ştii ce-i asta?
-Не понимаю, îi răspunde îngâmfat ca un curcan fiul.
Atunci tatăl îl loveşte din toată puterea de câteva ori şi-l întreabă:
-Tot nu înţelegi, nu ţi-ai amintit nici un cuvânt? Şi-l tot loveşte. Nemaiputând suporta durerea, fiul i a început să-l roage în limba română:
-Nu da, tată, nu, da, căci mă doare, nu vezi cum curge sânge!
-Şi pe noi ne-a durut, şi inima noastră a sângerat, când te-ai înstrăinat de graiul românesc, i-a spus părintele lovindu-l.
-Nu da, tată, nu, da, căci în vecii vecilor n-oi mai vorbi într-o altă limbă, decât în cea maternă ! - în română.

Porfir Sanduleac
satul Mălineşti, raionul Noua Suliţă

Comentarii

Activitățile noastre

Fototeca Valea Prutului (Fotografii Vechi)

Hărți vechi

Statistici

Free counters!

Parteneri media