Dor - poezie de Inna Rigo (Vataman)

Dor
Am un dor ce mă apasă
Nu-mi dă pace nici când dorm,
De ai mei părinți, de casă,
Nu mă lasă, până mor.

De-aș fi pasăre măiastră,
Să m-avânt în ceru-nalt,
Să ajung pân-la fereastra,
Cu flori puse cu mult drag.

Să zbor pân-la cuibul, care,
Mi-a rămas cam mic odată.
Să dau des din aripioare
Până -n prag la mama,tata.
Să le spun c-așa mă doare
Să nu -i am pe lângă mine,
Să le dăruiesc o floare,
Să-i cinstesc cum se cuvine.

Să mă pună iar la masă
Si să-mi povestească multe,
Cu vorba atent culeasă
Să mă mângâie pe frunte.

Niciun doctor de pe lume
N-are leacul potrivit,
Pentru boala fără nume,
Pentru dor si-a nu fi trist.



Inna Rigo (Vataman)
Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: