• Ne-am ţinut veşnic de Limba Română
într-un deşert aprins în care singura umbră era umbra ecoului.
• Persoanele care luptă împotriva limbii lor trebuie îngropaţi, când mor, în locuri cât mai ferite şi cât mai adânci, ca pe cei seceraţi de ciumă.
• Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea
• S-ar putea crede că întreaga natură a trudit la zidirea Limbii Române
• Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe şi rusul. Fac parte din elită prin faptul că vorbesc, gândesc şi simt româneşte.
• Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adâncul şi din puterea Limbii Materne.
• Un scriitor nu poate învia decât în limba în care a murit.
• Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că şi osteneala mea este o parte din norocul ei în Basarabia.
• Acolo unde sfârşeşte caracterul unui popor subjugat, acolo sfârşeşte şi caracterul limbii sale.
• Dreptatea mea cea dintâi este Limba Română, în care lucrează iubirea lui Dumnezeu.
• Eşti naţionalist în măsura în care îţi aperi Limba, Credinţa, Istoria şi Neamul. În acest sens, ar fi o ruşine, dacă nu chiar o crimă, să fii altceva.
• Poţi stăpâni ca un rege Limba Română, fără să poţi stăpâni măcar o aşchie de gând autentic.
• Nu cred că există vreun popor fără de geniu, de vreme ce fiecare popor are limba sa.
• Partea cu adevărat misterioasă a fiinţei mele este Limba Română. În rest, sunt un animal obişnuit: mănânc, vroiesc femeia, dorm şi, din când în când, urlu la lună.
• Veniţi de vă treziţi, fraţi basarabeni, în suferinţele şi lumina Limbii Române, sălăşluiţi-vă în ea, întru vecie, până în cele mai depărtate hotare ale dreptăţii ei.
• Este mai drept să spunem că ne cunoaştem cu Limba Română, iar nu că o cunoaştem.
• Limba unui popor este chiar sângele acestui popor.
• Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română.
• Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?
• Stilul este Limba Română cutreierată de bunul-simţ.
• Noi putem aduce pe Dumnezeu şi pe copii ca martori ai Limbii noastre Române.
• În casele cu mulţi copii, ca şi în frumuseţile Limbii Române, nu rămâne loc de plictiseală.
• Priveşte în ochii Limbii Române până când te va recunoaşte şi va izbucni în plâns.
• Vuietul Limbii Române, tunetul şi fulgerul ei care aduc ploaie şi rod pe un pământ ars de stele.
• Ce este Limba unui popor? Este prietenia, fraternitatea şi iubirea dintre cuvinte. Poate că singura prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi durabilă.
• După temniţa de piatră, cea mai grea este ocna unei limbi în care eşti aruncat şi nu o cunoşti.
• Eternitatea capătă un sens concret atunci când conştientizezi că nu poţi sări în ea peste credinţa, limba, istoria şi bunăstarea moravurilor tale.
• Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?
• Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.
• Nu te făli că scrii româneşte – scrie ceva.
• Am chemat cuvintele româneşti la fiinţă într-un deşert neatins de roua cerului.
• Nici o istorie a nici unui neam nu poate fi mică şi neînsemnată măcar şi pentru faptul că fiecare naţiune este creatoarea unei limbi, ceea ce înseamnă că este deţinătoarea celei mai de seamă comori.
• Graiul este purtătorul de steag în vremuri de restrişte şi de primejdie pentru fiinţa naţională.
• Cuvântul este o superbă sălbăticiune care se lasă anevoie capturată, dar odată prinsă nu se mai desprinde de familia omului.
• În literatură prudenţa se asociază cu puţinătatea harului, dacă nu chiar cu neruşinarea de a nu te lepăda de scris.
• Va veni o zi când parii smulşi se vor sparge de capul limbii moldoveneşti.
0 Comentarii