Pilonul
spiritual al satului - Câteva file din istoria bisericii din Costiceni
Biserica este pilonul
spiritual al oricărui sat. Prima biserică din Costiceni, amintită în
documentele de istorie în 1770, a fost una din lemn şi era situată în apropiere
de râul Prut. Apele, ieşind din albia râului, inundau şi biserica. Serviciul
divin era oficiat în acea perioadă de preoţi veniţi din alte părţi. Apoi s-au
ridicat slujitori ai altarului şi din rândurile consătenilor. în anul 1812
păstor spiritual al satului era Constantin Valcanescu.
Cu timpul, consătenii s-au hotărât să construiască o biserică mai mare,
din piatră. S-a propus ca ea să fie ridicată în centrul satului, unde în
prezent se află Şcoala medie, dar şi acel lot de pământ era la un nivel mai jos
şi pe el deseori stătea apă. în anul 1875 patru familii din sat au donat o
parte din grădinile lor (0,41 hectare) pentru construcţia Bisericii cu hramul
Sfântul Nicolae. Este vorba de fraţii Leonte şi Armin Nicorici, Nicolae al lui
Petru Nicorici, Ştefan al lui Ion Nicorici şi Domnica a lui Ion Nicorici.
Piatra pentru construcţia bisericii a fost adusă din satul Belăuţi, cu
căruţe trase de boi. A fost o muncă grea: se porneau cu carele la revărsatul
zorilor şi se întorceau în sat când cădea amurgul. în timpul construcţiei noii
biserici preot la Costiceni era Vasile Praniţchi. în timp de patru ani a fost
ridicată biserica, dar nu ajungeau bani pentru iconostas. Pe atunci trăia în
sat un bun gospodar - Constantin al lui Nicolae Raţă, care mult timp a lucrat
la tăierea pădurii şi avea parale. El s-a născut în 1937 şi a trăit 78 de ani.
Era mic de statură şi se încingea cu o curea lată, unde şi păstra galbenii.
Anume lui i s-a adresat părintele Vasile Praniţchi să dea o mână de ajutor la
crearea iconostasului. Acesta a donat o pungă cu galbeni şi a fost încheiată
construcţia bisericii, care a fost sfinţită în 1879. în anul 1915 Constantin
Raţă a decedat şi a fost înmormântat în curtea bisericii.
Biserica din Costiceni cu hramul Sfântul Nicolae nu a fost închisă
niciodată, chiar nici pe timpurile vitrege pentru credinţa creştină. în anul
1914, în Primul război mondial, de la biserică a fost luat clopotul pentru a fi
turnat în muniţii. în anul 1924 părintele paroh Nicolae Pisică a comandat la
Bucureşti cinci clopote. La 8 aprilie a aceluiaşi an ele au sosit la gara din
Mămăliga şi au costat 68.600 lei. De la gara din Mămăliga ele au fost aduse la
Costiceni cu carul tras de boi de către Ion Coba. Clopotul cel mare are o
greutate de 420 kilograme, al doilea - 166 kilograme, al treilea - 65 kilograme,
al patrulea - 35 kilograme şi al cincilea - 28 kilograme. Ele au fost ridicate
în clopotniţă cu ajutorul funiilor.
În decursul anilor localitatea Costiceni a avut mai mulţi duhovnici,
dar de o mare stimă s-a bucurat părintele Dumitru Mândrescu din Mahala. În
prezent îl avem ca paroh pe Aurel Piţul.
În 2016, la 101 ani de la moartea vrednicului gospodar Constantin Raţă,
din iniţiativa subsemnatului şi a lui Vasile şi Nicolae Caba a fost amenajat
mormântul acestuia şi ridicat pe el un monument. Au făcut donaţii mai mulţi
locuitori ai satului. Monumentul a fost sfinţit la 3 iunie, în ziua praznicului
Sfinţilor Constantin şi Elena.
Andrei COLAC,
veteran al culturii din s. Costiceni, raionul Noua Suliţă
Foto: Sergiu BARBUȚA
0 Comentarii