Imaginar - poezie de Vladimir Captari

Imaginar de Vladimir Captari

Vin tot mai des imaginar
La casa bunilor părinți
Unde-am crescut, puțin ștrengar
Ținut în brațe de bunici.

Acolo astăzi e pustiu
Și-n casă nu mai este nimeni,
Doar amintirile revin
De farmec și magie pline.

Acolo, satul de la Prut
Adesea îl visez în noapte,
Unde a fost un început
Copilărie, vise, carte.

De-acolo a pornit izvorul
Ce curge-n vene și acum,
Și uneori mă prinde dorul
Să mai respir acel parfum.

Să-mi văd prietenii și frații,
Și rudele ce-n timp sau stins,
Să simt cum mă iubeau bunicii
Și m-alintau bunii părinți.

Acolo-n satul cu salcâmi,
Cu oameni harnici și deștepți,
La casa mea sunt alți vecini
Moștenitori în alte vieți.

Frumos e satul Costiceni
Și Prutul încă îl mai scaldă,
E satul meu prins între vremi
Cu luciu de odinioară.

E satul meu ce îl visez
Și-l trec în zbor imaginar
Din Prut și până pe la deal
L-admir și-mi pare ideal.