Povestea tristă a lui Dumitru Bufteac din Vancicăuți, veteran basarabean al Primului Război Mondial

Povestea tristă a lui Dumitru al Nicolae Bufteac din Vancicăuți, veteran basarabean al Primului Război Mondial, rămâne una dureroasă pentru mulți oameni din ținutul Hotin. El s-a născut în 1895 și a luptat în Regimentul 42 Infanterie Iakutsk al armatei țariste în timpul Primului Război Mondial (1914-1918).

În data de 13 iulie 1916, Dumitru a fost capturat de soldații austrieci și a fost trimis într-un lagăr în zona orașului Ungvar (Ujgorod). Însă, înainte de a fi închis, Dumitru a fost rănit lângă râul Prut pe data de 19 iunie 1916.

Potrivit mărturiilor sale, prizonierii de război erau ținuți în condiții de detenție severe și inumane, mai ales în timpul iernii. După ce a fost eliberat din lagăr, Dumitru s-a întors acasă într-o stare precară de sănătate.

La Vancicăuți, Dumitru Bufteac locuia cu familia sa într-o casă de pe malul Prutului. După instaurarea regimului sovietic de ocupație, el și familia sa au fost strămutați forțat pe alt teren, iar casa lor a fost demolată. În ciuda faptului că Dumitru a luptat pentru țară în timpul războiului, el nu a beneficiat niciodată de drepturile elementare care îi revin veteranilor de război.

De la fosta locuință de pe malul Prutului s-a păstrat doar un clopot, care reprezintă acum un simbol al poveștii triste a lui Dumitru.

În ciuda tuturor trăirilor sale dureroase, Dumitru a supraviețuit și a trăit până la vârsta de 75 de ani (s-a stins din viață în 1970).

Deși nu a putut beneficia de recunoașterea și drepturile pe care le merită un veteran de război, Dumitru și alți basarabeni care au luptat în Primul Război Mondial rămân în memoria colectivă ca niște eroi care și-au pus viața în pericol pentru țară și plaiul natal.

Povestea lui tristă este un simbol al sacrificiului și suferinței multor luptători care au trecut prin experiențe traumatice și greutăți ale vieții.

Valea Prutului