Oaspeţi neaşteptaţi de Todor Nicolaevici

Oaspeţi neaşteptaţi de Todor Nicolaevici
      Într-o seară, după o zi de muncă grea, o familie se pregătea să cineze ceva şi să se culce. Gospodarul îşi aranja planurile pentru ziua de mâine, iar gospodina, ca toate femeile, robotea pe lângă plită. Deodată aud că cineva bate la uşă. Mirat gospodarul iese afară să vadă ce-i. Deschide uşa şi dă nas în nas cu doi domni (domni, pentru că erau îmbrăcaţi nemţeşte). Unul din ei îi zice într-o limbă frumoasă românească: „Noi suntem francezi: eu doc­tor, iar colegul - adună date populare despre prezicerea vremii. Am văzut numai la domnia voastră lumină şi am îndrăznit să vă deranjăm cu rugămintea de a ne permite să inoptăm, dacă nu vă facem prea mare stinghereală. Noi vă plătim pentru deranj şi vom rămâne recunoscători pentru facerea de bine”.
-Noi nu avem posibilitate să primim cum se cuvine asemenea oaspeţi. Cât despre plată, apoi să ştiţi, că ţăranul român, cât ar fi de sărac şi strâmtorat, niciodată nu va lua plată pentru masă, din contra, el va servi cu ce are mai bun. Aceasta-i legea noastră din străbuni, le-au spus
gazdele.
Pofteşte oaspeţii în casă, îi aşează la masă. Nevasta răstoarnă pe masă o mămăligă de toată frumuseţea. Apoi pune o strachină mare cu fasole şi una cu pepeni muraţi. În dreptul fiecărui pune câte o lingură de lemn şi-i pofteşte frumos să ospăteze. Oaspeţii mulţumesc politicos. Spun că-s sătui, dar câte un ceai ar servi cu plăcere. Gospodina îndată a adus o traistă cu buruiene medicinale şi-i întreabă:
-Din ce fel de buruiene să vă fac ceaiul?
Doctorul se uită mirat la traistă şi precizia mâinilor femeii care umblau prin mulţimea legăturilor cu plante.
-Eu de meserie îs doctor. Am venit cu colegul la dumneavoastră să adun remedii populare de vindecare sau de prevenire a dife­ritelor boli cu ajutorul plantelor. Văd că aveţi o traistă plină cu plante. Cum vă discurcaţi şi de unde ştiţi care-i şi pentru ce-i?
-Aceasta se învaţă de la bunici şi părinţi. Fără aceasta noi nu putem trăi. Bani pentru medicamente noi nu avem. Ne salvăm cu ajutorul plantelor.
-Spuneţi-mi, vă rog, ce plante aveţi şi pentru ce-s?
-Asta-i floare de tei: uşurează tusa. Romaniţa (muşeţelul) face bine la stomac, întăreşte părul... Pelinul: măreşte pofta de mâncare...
Şi tot aşa până a enumărat toate legăturile din traistă.
Doctorul a ascultat-o cu un interes deo­sebit care l-a dus într-o meditaţie neînţeleasă celor ce-l priveau. Şi tot aşa, din vorbă-n vorbă, a venit timpul de culcare. Nevasta le-a aşternut patul cu ce a avut mai curat. Dar în timpul acesta oaspeţii s-au şoşotit între ei şi au hotărât să se culce afară. Văzând cât şi ce au mâncat gospodarii, erau convinşi că peste noapte în casa aceasta cineva moare. La auzul dorinţei oaspeţilor de a dormi afară zice:
-Nu vă culcaţi afară că peste noapte o să plouă!
La auzul acestor cuvinte meteorologul spune:
-Eu îs specialist în prezicerea vremii. Am venit la dumneavoastră pentru a aduna semne locale de prezicerea vremii. Afară n-am observat nici un semn de schimbare a vremii. De unde ai luat-o că la noapte plouă?
Am observat cum porcul ducea cu gura paie şi aceasta-i precis a ploaie.
Domnul cu întrebarea a rămas mut, privindu-l pe ţăran cu un interes deosebit. Dar hotărârea a rămas neschimbată: gospodarii s-au culcat în casă, oaspeţii pe prispă. Mult timp au privit cerul senin frământaţi de gândul - ţăranii acestea se deosebesc complet de toţi ceilalţi întâlniţi prin alte părţi. Şi tot aşa măcinaţi de gânduri au adormit buştean.
Au fost treziţi de nişte fulgere însoţite de trăsnete înspăimân­tătoare şi peste câteva clipe a început să toarne ca din cofă. Repede au apucat aşternutul şi fuga în casă.
Stăpânul le zice:
-V-am spus că o să plouă!
-Văzând ce aţi mâncat pe noapte am fost precişi că veţi muri şi ne-a fost teamă de aşa ceva.
Poţi să mănânci şi cărămi­dă numai pune pântecele pe cuptor la cald şi nu păţeşti nici pe dracul.
Până s-au uscat puţin s-a ivit de ziuă. Nevasta le-a pregătit ceva gustare. Oaspeţii au mulţumit frumos gospodarilor şi la despărţire le zice:
-În părţile acestea am găsit multe ce ne interesează, dar principalul, şi aceasta e culmea (apogeul) găsirii noastre, este sufletul ţăranului bucovinean. Sunteţi nişte oameni truditori, pricepuţi şi ospitalieri. Numai la dumneavoastră am observat că fiecare e gata să împartă bucăţica, chiar cu cel pe care nu l-a văzut niciodată.
Aşa s-au despărţit dorindu-şi reciproc multă sănătate. Au mers oaspeţii noştri mult timp ca doi muţi: fiecare cu gândurile lui. De la un timp unul zice:
-Michelle! Hai acasă frate, noi n-avem ce face pe aici!
-Cum acasă? De ce?
Păi, ce să facem noi aici. Cine suntem noi aici, dacă aici ţăranii ştiu mai multe decât doctorii, iar porcii corectează meteorologii.

Todor Nicolaevici
Suce­veni, raionul Hliboca

Comentarii